Planul Securităţii lui Ceauşescu de urmărit gravidele şi doctorii în vremea decreţeilor: „90 la sută din femei mureau”

Astfel, conform Ordinului numărul S.60.008 din 12.01.1986, aprobat de ex-ministrul de Interne George Homoştean, în toate inspectoratele de Miliţie s-au trimis norme clare de aplicare a măsurilor legislative care interziceau cu desăvârşire avorturile la cerere. Săptămânal, medicii, procurorii, sindicaliştii, organizaţiile UTC, Crucea Roşie trebuiau să facă acţiuni de popularizare a documentelor de partid ce reglementau întreruperea cursului sarcinii.

Sub lupă intrau spitalele, iar sectoriştii trebuiau să identifice femeile însărcinate şi apoi să le urmărească. pentru ca orice intenţie a acestora de a-şi provoca întreruperea sarcinii să fie exclusă. 

„Până la 25.01. a.c., veţi lua măsuri pentru repartizarea sectoriştilor pe cartiere, cvartale de locuinţe, blocuri şi străzi, nominalizate în mod concret, urmând ca aceştia, în termen de de 30 de zile, să-şi recruteze un număr corespunzător de persoane de sprijin, capabile să depisteze în fază incipientă, femeile care încearcă să-şi ascundă starea de graviditate şi intenţionează să recurgă la întreruperea nelegală a sarcinii“, spune textul ordinului.

Acelaşi document mai avea prevederi clare şi în privinţa măsurilor care trebuiau luate de către organele de control asupra femeilor sau asupra cadrelor medicale care se implicau în provocarea unui avort:toţi erau judecaţi în stare de arest preventiv. 

Urmările ordinului care a băgat groaza în femei, în anii ’70 şi ’80, au fost devastatoare. În încercarea de a scăpa de sarcinile nedorite, multe gravide recurgeau la orice fel de metode, care le puneau viaţa în pericol sau se terminau chiar cu moartea lor. De exemplu, numai în judeţul Constanţa, medicii trebuiau să salveze, în fiecare zi, viaţa a cel puţin 30 de femei care încercau să-şi provoace avortul sub diferite forme. 

Victorian Păştilă (68 de ani) este, din 1978, medic ginecolog la Spitalul Judeţean din Constanţa. Spune că, aici, în vremurile „decreţeilor”, numărul avorturilor era foarte mare, lucru care îi îngrozea şi pe medici.

Aveam zilnic 30 de avorturi provocate, însă erau şi zile când aveam 50 sau chiar 60. Pe lângă asta, mai erau şi 10-12 paciente care veneau cu adeverinţă medicală de întrerupere a sarcinii. Victorian Păştilă,  medic ginecolog

De fapt, subliniază specialistul, multe dintre femei reuşeau să obţină de la medici adeverinţe care le permitea să întrerupă cursul unei sarcini în baza unor boli care, de fapt, nu le puneau viaţa în pericol. Una dintre aceste afecţiuni erau varicele.

Până să ajungă la medici, însă, femeile, atât din mediul rural, cât şi din oraşe, apelau la diverse metode „băbeşti”, care aveau scopul de a le ucide pruncul nedorit. „Cele mai multe îşi provocau avortul cu sonde vaginale. Am avut cazuri când ele îşi introduceau în vagin tija termometrului“, spune dpctorul Păştilă. 

Specialistul mai adaugă că cele mai periculoase erau tulpinile de la muşcată. Substanţele pe care le conţine această plantă întrerupeau evoluţia sarcinii, dar aveau şi efecte adverse. „Circa 90% din cazuri se terminau cu tot felul de complicaţii şi, în final, femeile decedau. Şi asta în ciuda faptului că pacientelor respective le făceam histerectomie, adică le scoteam uterul“, îşi aminteşte doctorul.

De multe ori, spune el, atunci când găsea corpuri străine în uterul unei femei (ustensile folosite tot pentru uciderea pruncului din pântec-n.r.), pentru a-şi proteja pacientele de inevitabilele declaraţii la Miliţie, îşi trimitea asistenta în camera alăturată ca să aducă instrumentarul, iar el arunca la găleată obiectul găsit. 

Existau, însă, şi foarte multe cazuri în care, în încercarea de a-şi provoca singure avort, femeile mureau din cauza complicaţiilor. Cel mai periculos era tetanosul, care apărea frecvent ca urmare a folosirii unui instrumentar ruginit.

„Prognosticul era foarte greu de stabilit, întrucât unele veneau târziu la medic, iar aproape 90% din ele decedau. Un astfel de caz a fost cel al unei femei de care îmi amintesc şi acum, din Cerchezu, care mai avea acasă patru copii. A murit în chinuri groaznice, de tetanos, după ce a vrut să-şi provoace singură avort”, rememorează doctorul Victorian Păştilă. 

Acelaşi medic din Constanţa mai povesteşte că gravidele care doreau să scape de sarcină începeau să apară la spital, în general, spre seară. Pe atunci, secţia de ginecologie a Spitalului Judeţean Constanţa era la etajul unu al clădirii. Aici, peste 20 de ginecologi îşi desfăşurau activitatea. 

„Femeile veneau noaptea de teamă să nu fie anchetate de ofiţerii de Miliţie, deşi nu prea aveau ce să le facă. În fiecare dimineaţă, un miliţian era pe secţie. Studia foile pacientelor, însă cei de la Securitate erau interesaţi mai mult să afle cine provoacă avortul, şi nu neapărat pacientele în sine, deşi aceste lucruri se cunoşteau foarte bine. O fostă asistentă de pe secţie a fost descoperită în timp ce îi lăsa un bilet miliţianului care ne păzea, în care erau trecute femeile care încercaseră să-şi întrerupă sarcina.

A fost prinsă de colege şi certată foarte rău. De altfel, miliţianul în cauză s-a prezentat la secţia de ginecologie şi în perioada în care izbucnise Revoluţia la Timişoara. A venit la spital până în ultima zi, pe 22 decembrie“, spune Păştilă. 

La Constanţa, mai explică doctorul, un anestezist şi doi chirurgi erau cunoscuţi în judeţ, în acele timpuri, pentru că provocau avorturi, dar o făceau doar în afara spitalului. „Miliţienii ne ziceau că ştiau că nu noi, medicii ginecologi, provocam avorturile, pentru că noi am fi făcut-o fără să punem în pericol viaţa femeilor. Ştiau, însă, că altfel de cadre medicale se ocupau cu astfel de practici în afara spitalului, la fel cum ştiau şi despre vestitele moaşe de la ţară, care, prin metodele lor periculoase, făceau avorturi care se lăsau cu complicaţii sau chiar cu moartea mamelor“, povesteşte medicul ginecolog.

Doctorul Păştilă mai spune că, chiar şi în acele timpuri, existau şi situaţii în cae Securitatea închidea ochii, atunci când la spital ajungeau femei care îşi provocaseră avortul. Specialistul povesteşte cazul unei femei căreia i-a scos din uter sticla de la termometru plină cu mercur, cu care gravida îşi oprise cursul sarcinii:„Culmea a fost că sticla nu se spărsese şi mercurul nu s-a împrăştiat. Într-un alt caz, am scos din vaginul unei paciente firul de plastic de pe o sârmă“.

O altă femeie, de care medicul îşi aduce aminte, ajunsese la spital cu hemoragie mare. „Parcă o văd şi acum. Era o lipoveancă. Ei i-am scos, după 11 ani, un ghemotoc de aţă din uter, pe care şi-l introdusese pentru a-şi ucide fătul. Din aţă de papiotă, făcuse un ghemotoc cu diametrul de un centimetru, pe care şi-l introdusese în cavitatea uterină. A funcţionat ca mijloc anticoncepţional, însă, după acei 11 ani, a avut probleme, o hemoragie, şi a ajuns la medic“, povesteşte Păştilă.

Fostul marinar constănţean Ovidiu Ionescu, în prezent profesor la Universitatea Maritimă Constanţa, povesteşte că, în anii comunismului, exista o cerere foarte mare de pastile anticoncepionale. Multe femei, în special cele care locuiau în zona Dobrogei, găsiseră o metodă prin care să facă rost de pastile anticoncepţionale de pe ste hotare, interzise, în timpul comunismului, în România.

Metoda era destul de simplă:se apela la marinari. „Cumpăram astfel de pastile din Belgia, Olanda, Anglia şi Turcia şi le aduceam în ţară. Erau la preţuri rezonabile. Când ne întrebau la vamă ce avem în pachete, le spuneam că sunt nişte medicamente obişnuite“, îşi aminteşte fostul marinar.