Planul înclinat de la Comandău - cum dispare un unicat VIDEO
Ansamblul tehnic, planul înclinat de la Comandău (Covasna) este probabil singurul de acest gen din lume. Acesta ar avea şanse reale de a fi inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO, însă dacă lucrurile continuă să evolueze ca din 2000 până în prezent, în mai puţin de 10 ani nu se va mai găsi aici nici măcar locul pe unde odinioară trecea calea ferată îngustă.
În 2010, revista Historia vă prezenta într-un articol povestea istoriei planului înclinat de la Comandău, arătând faptul că în 2009, când autorul materialul respectiv a făcut o serie de fotografii, deja situaţia era alarmantă în privinţa stării de conservare a monumentului.
În acelaşi material se relata seria nefastă de lucruri petrecute la Comandău, chiar după împlinirea a 100 de ani de la darea în funcţiune a ansamblului tehnic. În 1995, Planul înclinat a fost afectat de o puternică furtună, ce a doborât aproape toţi arborii de pe versantul pe care se întindea.
Apoi, doi ani mai târziu, în 1997, cabina de comandă a staţiei de vârf a fost distrusă de un puternic incendiu. La alţi doi ani distanţă, se anunţa închidera trosonului din cauza diminuării drastice a volumului de masă lemnoasă exploatat.
Astfel Planul Înclinat urma să fie trecut în conservare la 1 octombrie 1999 (împreună cu cei 32 de kilometri ai liniilor ce compuneau ultimele rămăşiţe ale sistemului căilor ferate forestiere de la Comandău şi cu întregul material rulant rămas în zonă).
Click pe imagine pentru a vedea mai multe fotografii din 2008-2009
2009 Planul Înclinat de la Comandău, Covasna, aflat azi în paragină.
Ultima firmă care a exploatat acest monument pe când era încă în funcţiune a fost Brafor S.A. Aceasta, la puţin timp a intrat în lichidare voluntară, lichidatorul desemnat fiind societatea CONT-EXPERT S.R.L. Înainte de a realta despre încâlceala birocratică ce aduce mai mult o distrugere a Planului Înclinat, se cuvine să amintim câteva lucruri despre importanţa acestei minuni a tehnicii.
Click aici pentru a vedea cat de mult s-a degratat monunetul in doi ani
De ce a apărut Planul Înclinat de la Comandău
Pe la 1888, David Horn inaugura fabricile de cherestea de la Ghiula şi Comandău foarte aproape de graniţa Imperiului Austro-Ungar cu tânărul stat român.Pentru a facilita aprovizionarea cu buşteni şi transportul cherestelei, între anii 1889-1891, Concesiunea David Horn a construit calea ferată cu ecartament îngust (760 mm) Comandău-Gara Covasna (Depozitul Central).
După doi ani, David Horn şi asociaţii au transferat concesiunea Societăţii Forestiere „Ardeleana", fostă „Erdelyi Erdoipar R.T.", proprietate a fraţilor Groedel, ce fusese înfiinţată în anul 1890. Societatea a construit şi a exploatat un sistem de căi ferate forestiere compus din nouă linii, având în total 118, 3 km:1. Gara Covasna-Planul înclinat-Comandău (1889-1891) 21, 2 km;2. Comandău-Păpăuţi (1891-1895) 18 km;3. Ramificaţia Pădurea Zagon (1891-1895) 4 km;4. Comandău-Mica (1890-1892) 18, 8 km;5. Mica-Valea Bâsca Mare-C.F.F. Nehoiu (1920) 5, 2 km;6. Iancău-Reitec (1934-1935) 4, 5 km;7. Ghiula-Ghiurca (1934-1935) 5, 4 km;8.Comandău-Valea Bâsca Mică-C.F.F. Nehoiu (1920) 19 km;9.Holom-Benedec-Nereju (1890-1895) 22, 2 km.
1940-Comandău-Trenul forestier trecând peste podul din imediata apropiere a Planului Înclinat
Caracteristicile tehnice ale Planului înclinat
Lungimea căii de rulare=1236 mDiferenţa de nivel=327 mAltitudinea staţiei de bază=686 mAltitudinea punctului de încrucişare=853 mAltitudinea staţiei de vârf=1013 mLungimea platformelor=6 mLăţimea platformelor=3 mEcartamentul căii de rulare=1435 mmDeclivitatea liniei=280 mm/mGrosimea cablului de tracţiune=28 mm
Imagini dintr-un documentar german pe când planul înclinat era inca funcţional
Planul înclinat, unicat în Europa
În anul 1890, pentru a face posibilă legătura între Valea Zânelor şi Punctul Şiclău, a fost inaugurat Planul înclinat. Instalaţia, complet ecologică, dar şi unică în Europa, a fost realizată după proiectul inginerului Emil Lux, cu componente produse de firma vieneză Obach. Planul înclinat a fost folosit timp de peste un secol (1892-1995), zilnic transportându-se aproximativ 30 de vagonete, fiecare având o capacitate de 10 m3 de material lemnos. Principiul de funcţionare era deosebit de simplu, urcarea şi coborârea celor două platforme înclinate, realizându-se numai cu ajutorul forţei de gravitaţie.Legate între ele printr-un cablu metalic al cărui avans era reglat printr-un sistem de scripeţi controlaţi din camera de comandă situată în staţia de vârf, platformele rulau pe o linie cu ecartament normal (1435 mm), întregul ansamblu fiind proiectat astfel încât energia vagonetului încărcat, ce cobora, să fie integral folosită pentru remorcarea unui vagonet gol, ce urca din staţia de bază. Iar la mijlocul Planului înclinat exista un punct de ramificaţie a şinelor, ce permitea trecerea simultană a celor două platforme.
Unica sursă externă de energie folosită pentru funcţionarea acestui unicat tehnic feroviar erau cei doi cai ce manevrau micile vagoane din staţiile situate la extremităţile Planului înclinat, până pe liniile de unde erau preluate de locomotivele cu abur. Acestea le remorcau până în punctul de transbordare din staţia Covasna, ori până în centrul forestier de la Comandău.
Dacă ultimii zece ani se repetă aici nu va mai fi nimic
După 1999 situaţia monumentului s-a degratat rapid. Furturile de fier din calea ferată, din macazurile, din locomotive sau vagoane precum şi degradarea clădirilor ce compun ansamblul fac dintr-un monument de categoria A o ruină pe care natura o va înghiţi în curând. Dacă în alte părţi ale Europei poţi admira natura din funiculare, unele asemănătoare într-un fel cu Planul Înclinat de la Comandău, aici în mai puţin de 10 ani nu vom mai avea nimic.
1913 -Planul Înclinat era o minune a tehnicii şi a ingeniozităţii
Ultimii 10 ani, din 1999 până în prezent, continuă seria neagră a degradării monumentelor. Chiar dacă prin 2005 autorităţile locale se sesizează în priviţa stării precare în care se afla de atunci ansamblul, birocraţia cu privire la exproprierea proprietariolor face ca şi astăzi monumentul să nu fie în patrimoniul statului.
Astfel Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Covasna a solicitat exproprierea în 2006. Avizele de la Ministerul Culturii şi de la Consilul Judeţean Covasna au fost primite chiar în luna în care DCCPN Covasna a făcut adresa, însă procedura la tribunal a durat extrem de mult. Astfel în 2008 găsim o Cerere de Expropriere înregistrată la Tribunalul Covasna, însă numărul celor care deţineau Planul Înclinat s-a mărit. Din document aflăm că S.C. Brafor S.A. a vândut aproape jumătate din ansamblu către SC Alabastru SRL şi Kocsis Iren, respectiv Kocsis Bela. Sumele care trebuiau date către expropriere, potrivit documentului citat, erau 628.519 RON catre Brafor S.A, 401.1337 către Alabastru SRL şi 55.911 către cele două persoane fizice.Lucrurile nu au ajuns la un consens între statul român şi proprietari. De aceea s-a mers în justiţie. Întreaga birocraţie legată de procesul care se desfăşoară în acest moment nu face decât să întârzie şi mai mult măsurile urgente care trebuiesc luate pentru protejarea, a ceea ce mai poate fi salvat din Planul Înclinat de la Comandău. Ironia face ca indirect demersul prin care se face cumva dreptate ansamblului să fie cel care îl osândeşte la dispariţie. Nepăzit, într-o stare de degradare avansată, edificiului îi lipseşte doar un lucru ca să dispară definitiv, tipul în care nu se acţionează. Involutar, justiţia i-l oferă.
Are cineva de câştigat din faptul că această minune a tehnicii dispare? Nu. Nu aveam de-a face cu un teren urmărit de cineva pentru valorificarea sa economică. Aşa cum am spus-o şi în alte rânduri investiţia în cultură este una în viitor şi un monument istoric poate deveni o atracţie turistică, ce ar putea să susţină la un moment dat o comunitate, chiar dacă această a avut la origini o cu totul altă formă de susţinere economică. Urmărind imaginile puteţi vedea cum de la an la an ansamblul dispare văzând cu ochii. Aceeaşi ironie crudă face ca acolo unde este pus semnul de monument istoric clasa A sa arate ca niste ruine dezafectate care asteapta din moment in moment sa vină cei responsabili si sa le ia.