Planul de comunizare a României: cele zece porunci din martie 1945
Obţinerea controlului puterii executive în România i-a impulsionat pe comunişti să gândească un plan pe termen lung pentru instaurarea completă a regimului în ţară şi integrarea României în sfera de influenţă sovietică. Planul din martie 1945, venit din Rusia de la cei mai mari activişti comunişti, propunea distrugerea tuturor fundamentelor statului român şi înlocuirea lor cu unele noi, constituite după model sovietic. Planul era atât de minuţios gândit, încât americanii nu îl puteau considera decât utopic şi pornit din sentimente revoluţionare naive.
Imediat după instalarea guvernului Groza, materializare a dorinţei sovietice, şi începutul ascensiunii la putere a forţelor de stânga şi a Partidului Comunist Român, are loc o întâlnire a reprezentanţilor comuniştilor români cu cei sovietici. Împreună, la 7 martie 1945, au elaborat un plan de comunizare a României prin strânsa colaborare dintre conducătorii partidului român cu reprezentanţii Cominternului. Informaţiile despre întâlnire şi cele discutate în cadrul ei sunt redate într-un document trimis, la 27 martie 1945, Oficiului de Servicii Strategice, agenţia americană de informaţii creată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru spionajul de război.
Să fie regim comunist în România până în 1948
În document, se atrage atenţia asupra faptului că, la momentul expedierii, agentul care furnizează informaţiile este o sursă neverificată, reprezentanţii americani în zonă neputând să o verifice. Totuşi, conform afirmaţiilor spionului american, se transmite că în cadrul conferinţei conducătorilor comunişti, români şi ruşi, a avut loc la Bucureşti, la 7 marties-a prezentat un plan de comunizare a României, gândit pentru o perioadă de 3 ani, şi două planuri de dezvoltare a instituţiilor comuniste, fiecare parcurgând o perioadă de 5 ani. Planurile detaliate de 5 ani urmau a fi înmânate Anei Pauker de către comuniştii ruşi în decursul lunii următoare.
Planul de comunizare a României în următorii trei ani a fost prezentat de către Evgheni Suhalov, reprezentantul Cominternului la conferinţă, cu menţiunea că acesta a fost elaborat de Gheorghi Dimitrov, preşedintele Partidului Comunist Bulgar şi fostul secretar al Cominternului. La conferinţă erau prezenţi Ana Pauker, Constantin Doncea, membru al Comitetului Central Comunist român, Constantin Pârvulescu, secretar al CC Comunist român, Nicolae Afcev, ataşat special pe lângă Ana Pauker, Vasile Prisenko, reprezentant al secţiei sindicate URSS, General Fedor Zurcov din Statul Major politic al lui Malinovski, Ilia Zurcov de la secţia de educaţie comunistă a Cominternului şi Sulam Berezinski, reprezentant al Cominternului şi trimisul personal al lui Stalin ca „observator” pentru problemele româneşti.
Cele zece porunci către Ana Pauker
Directivele date spre îndeplinire de Comintern Anei Pauker cuprindeau zece puncte. În documentul american, se specifică faptul că sursa nu a obţinut un exemplar al planului, dar relatează din memorie informaţiile relevante, după cum urmează:
1. Desăvârşirea reformei agrare prin confiscarea marilor moşii şi ruinarea moşierilor.
2. Desfiinţarea armatei în forma ei actuală şi crearea unei armate noi din diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Avram Iancu” (ultima este încă în Rusia) ca şi din toţi ofiţerii care activează acum pe teritoriul sovietic.
3. Lichidarea tuturor băncilor prin atacuri împotriva Partidului Naţional Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele.
4. Micile gospodării ţărăneşti trebuie desfiinţate pentru a-i lipsi pe ţăranii mici proprietari de pământ de maşini şi vite. Acesta va deschide calea spre absorbirea lor în sistemul colectivist.
5. Abdicarea regelui şi exilul familiei regale.
6. Suprimarea treptată a firmelor de import-export, care fac afaceri cu SUA, Marea Britanie şi îndreptarea exportului României spre Uniunea Sovietică şi ţările de sub dominaţia sovietică.
7. Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea şi răpirea membrilor lor.
8. Crearea unei organizaţii de poliţie, întemeiată pe o „miliţie populară” de tipul NKVD.
9. Îndreptarea populaţiei rurale spre industrie. Dezvoltarea întreprinderilor de industrie în România.
10. Nici unui străin, cu excepţia celor din ţările de sub influenţa sovietică nu i se va permite intrarea în România.
Americanii joacă prea corect politic şi nu înţeleg nimic
Ca răspuns la acest plan, încă nerealizat, OSS a făcut doar câteva comentarii cu privire la situaţia generală a României, din care reiese, fără echivoc, neîncrederea americanilor în realizarea planurilor comuniste. Se admite faptul că instalarea la putere a stângii de către sovietici a intensificat teama de comunism printre mulţi români.În ceea ce priveşte orientarea relaţiilor economice româneşti exclusiv către URSS, se admite tentativa de introduce România pe orbita economică rusă şi, în acest sens, este amintit evenimentul din 13 martie, când sovieticii au întrerupt negocierile comerciale româno-turce, deşi se ajunsese în punctul în care urma a fi semnată convenţia.
Americanii sunt încrezători că programul şi tendinţele guvernului Groza nu constituie cu necesitate un preludiu la o Românie Sovietică, iar asta poate fi stavilă şi consolidării partidului comunist de către Ana Pauker şi alţi extremişti de stânga. Posibilele derapaje ale politicii interne sau externe ale României nu îi alarmează pe americani care nu găsesc fezabil realizarea unui proiect comunist într-o ţară în care guvernul are susţinere populară şi în care partidul aflat la guvernare încă se declară de acord cu monarhia, principiul proprietăţii private şi capitalismul industrial, iar sprijinul de care se bucură în rândurile clerului, de obicei conservator, este în creştere.
Alianţa sovieto-anglo-americană nu se rupe acum
Înclinaţia maselor spre socialism este pusă pe seama unei tendinţe naturale a oamenilor într-o perioadă în care efectele inflaţiei sunt resimţite mai sever de muncitorii salariaţi decât de industriaşi şi deţinătorii de capital. Nici punerea bazelor pentru iniţierea procesului de colectivizare nu este o problemă reală în viziune americană, aducându-se argumentul că lichidarea marilor moşii este mai degrabă nimic altceva decât reluarea primei reforme agrare de acum douăzeci de ani(referire la reforma agrară din anii 1920).
În final, îndoiala ce pluteşte asupra presupusului proiect sovietic ar trebui să se risipească având în vedere că are serioase implicaţii internaţionale şi pare a fi întemeiat pe anticiparea că alianţa dintre Soviete şi anglo-americani atinge acum punctul de ruptură.Urmărirea unei astfel de politici distructive este nu numai neconformă cu realitatea, dar şi de nereconciliat cu principiile promovate de America şi cu idealurile tradiţionale şi aspiraţiile populaţiei din România.
Bibliografie
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993