Pilat din Pont, unul dintre puținele personaje istorice menționate în Crezul Creștin

De-a lungul timpului, vina pentru răstignirea Celui care a marcat definitiv istoria umanității a fost împărțită între celebrele personaje marcante din Evanghelii – fariseii și cărturarii (printre care între prea-cunoscuții Anna și Caiafa), și Pilat din Pont (arareori numit Ponțiu Pilat, din latinescul Pontius Pilatus), guvernatorul provinciei romane Iudeea între anii 27 și 37 d.Hr. 

Fariseii, (în ebraică, paruschim, „cei separați”) la care se face referire în Evanghelii atât în dialog cu Iisus, cât și în opoziție cu El, erau un grup care se ghida după legi stricte. De remarcat este însă că în parcursul Său mesianic, pildele propovăduite de Iisus oglindeau întocmai faptele fariseilor. 

”Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc?”

”N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea cel ce M-a predat ție mai mare păcat are.” (Ioan 19:10-11)

Pilat – un caracter slab în judecarea lui Iisus?

Rolul lui Pilat în istoria creștinătății a fost dezbătut în nenumărate rânduri. Pilat a fost în procesul lui Iisus înțeles ca o figură slabă pe care liderii Ierusalimului o intimidează pentru a obține aprobarea pentru răstignirea Sa. După un dialog în care Iisus îi vorbește despre Împărăția Cerurilor, Pilat îl consideră nevinovat, strigând în fața poporului:

„Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină” (Ioan 19:6). 

Totuși, la o analiză mai amănunțită a personajului, deși atenționat și de către soția sa, Pilat pune mai presus de îngăduința față de Iisus, poziția sa politică – „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al Cezarului” (Ioan 19:12). Amenințat de o posibilă violență a mulțimii și de acuzații de lipsă de loialitate față de împărat, Pilat cedează îmblânzit cererilor lor, deși cele mai multe surse nebiblice îl înfățișează ca pe un lider barbar care a sfidat voit tradițiile poporului evreu pe care l-a condus.

Cu toate acestea, bunăvoința sa față de Iisus Nazarineanul se concentrează în acțiunea spălării mâinilor înaintea tuturor iudeilor: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!“ (Matei 27:24‑25), Cuvintele lui Pilat, „Ibnis in crucem!“ („Răstigniți‑L!“) au aprobat condamnarea plănuită de Sinedriu, marcând ireversibil rolul său în istoria umanității. În orice caz, răstignirea, o pedeapsă în totalitate romană, era aplicată numai tâlharilor, criminalilor și celor ce săvârșeau fapte demne de pedepsire, lucru de care Iisus a fost acuzat pe nedrept.

Pilat crezându-se absolvit de vină prin ritualul spălării mâinilor pentru osândirea lui Hristos, tot norodul i-a răspuns aclamând:

„Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” (Matei 27:25). 

Indiferent de cel care ar deține mai multă vină – fariseii, Pilat, sau chiar Iuda vânzătorul –, patimile, hlamida purpurie, trestia, coroana de spini, crucea, au fost suportate de Iisus tocmai pentru a îndeplini Scripturile, lucru inevitabil ce avea să se întâmple fie sub conducerea lui Pilat sau nu. Creștinătatea îl consideră însă o personalitate atât de importantă în istoria teologiei, încât este unul dintre puținele personaje istorice menționate în Crezul Creștin. 

Originar din Pontul Asiei mici, o regiune de pe coasta de sud a Mării Negre situată în Turcia de astăzi, Pilat din Pont a fost al cincilea guvernator roman (prefect – n.r.) al Iudeei, între anii 26 – 36.