Parcul Carol din București, amenajat pentru Expoziția Generală Română din 1906

La 6 iunie 1906 s-a inaugurat oficial Expoziția Generală Română, organizată cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, a 25 de ani de la proclamarea Regatului României și a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de împăratul Traian, notează muzeograful Monica Cîrstea, pe pagina de Facebook a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Inaugurarea Expoziției s-a făcut de către regele Carol I, alături de care s-au aflat regina Elisabeta, principele Ferdinand și principesa Maria în salvele tunurilor bateriei Carol I de la Calafat. La deschiderea Expoziției jubiliare regele Carol I a declarat: 

„Privirile retrospective ce aruncați asupra României de ieri, cu date și fapte așa de nimerite, pun la iveală, în mod izbitor, progresele îndeplinite de România de astăzi. Salut dar, cu o adâncă bucurie sufletească, prima noastră expoziție națională, adevărată serbare a muncii românești și vrednică încoronare a 40 de ani de lupte și silințe”. 

La inaugurarea de la Arenele Romane, alături de familia regală au participat membrii guvernului, președinții camerelor, primarul capitalei, delegați ai Comisiei Europene a Dunării, iar ca invitați de onoare s-au aflat membrii corpului diplomatic și oaspeți străini.

Foto: colecția „Bucureştii în imagini. Expoziţia Generală Română 1906” a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

Expoziția a fost amenajată pe Dealul Filaretului, numit Câmpul Libertății la 1848, ce avea să devină cu prilejul jubileului Parcul Carol. Menirea Expoziției jubiliare naționale era să prezinte românilor, dar și Europei trecutul istoric al românilor și progresele României după 40 de ani de domnie a regelui Carol I, mai ales după dobândirea independenței naționale. Aspect menționat în cuvântul de deschidere de către Ion N. Lahovari, ministru al agriculturii, industriei, comerțului și domeniilor: 

„A arăta astfel țării și străinătății o icoană fidelă a muncii, a energiei poporului român și ca un inventar al avuției morale, intelectuale și materiale”.

Ideea organizării Expoziției a avut-o marele om politic conservator Take Ionescu, ministru de finanțe, în acel moment. Acesta a reluat în 1905 o idee mai veche, de transformare a câmpiei mlăștinoase a Filaretului într-un parc național, în care să se inaugureze în 1906 expoziția jubiliară. Comisarul general al Expoziției a fost numit dr. Constantin I. Istrati, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.

Lucrările pentru amenajarea expoziției au durat aproximativ un an și a presupus eforturi deosebite, după cum a amintit în discursul rostit la inaugurare, ministrul Ion N. Lahovari: 

„Am tăiat dealuri, am secat bălți, am umplut o vale, am săpat un lac mare și în mai puțin de un an am scos la lumină parcul și clădirile expoziției…”.

Pentru transformarea celor 41 hectare într-un spațiu adecvat marii Expoziții au lucrat mii de oameni și s-a depus o muncă uriașă, deoarece „terenul avea stânci, râpe, mlaștini, arbori bătrâni de diferite esențe. S-au construit pavilioane, s-au trasat alei, s-au amenajat izvoare, cascade. Ghirlandele din flori și becurile multicolore dădeau o imagine feerică întregului ansamblu expozițional”.

Un grup de arhitecți și ingineri, precum: Ion D. Berindei, D. Maimarolu, Ștefan Burcuș, Victor G. Stephănescu, Atanasie Bolintineanu, Elie Radu, frații Cerchez, E. Grant ș.a. au supravegheat lucrările pentru amenajarea expoziției, a pavilioanelor și a diferitelor clădiri, iar arhitect peisagist a fost Édouard Redont.

Amenajarea expoziției a fost gândită ca un orășel în care puteai să petreci o zi întreagă vizitând pavilioanele și locurile de distracție, iar aleile și străzile au primit nume ale personalităților, figurilor istorice sau a regiunilor istorice.

La intrarea în parc a fost ridicată o poartă în formă de arc, pe care era scris: „credință, muncă, economie, știință, pricepere, voință, cultură”, iar sub forma de arc „Expozițiunea Generală: 1906; 1866-1906 Domnie Glorioasă”. Conform Planului General al Expoziției, tipărit în 1906 în parc au fost ridicate circa 165 de pavilioane, ce prezentau evoluția României în plan economic, politic, militar și cultural. Acestea erau întinse pe întreaga suprafață a expoziției, împreună cu monumente de arhitectură, statui și grădini. Arhitectura clădirilor fiind inspirată din diferite monumente arhitecturale reprezentative ale culturii și istoriei românilor.

Pe cuprinsul expoziției au fost realizate pavilioane precum: Pavilionul Regal, pavilionul industriei, pavilionul transporturilor și activităților bancare, al agriculturii, al Camerei de Comerț, al Poștelor, al primăriilor, al Eforiei Spitalelor Civile, al farmaciilor ș. a. De asemenea, pavilioanele dedicate artei românești, fie ea cultă sau populară, laică sau religioasă, etnografie și istorie au ocupat un loc deosebit în cadrul Expoziției Generale din 1906. Acest fapt s-a datorat și pasiunii deosebite a dr. C. I. Istrati, care a acordat un loc special în cadrul preocupărilor sale generale de organizare a expoziției, celor legate de prezentarea trecutului.

„Când am fost chemat să conduc ca comisar general Expozițiunea Generală Română din 1906 doream ca, cu ocazia acestei expoziții să adun material abundent pentru ca la închiderea expozițiunii să se fi putut deschide numeroase muzee”. 

Preocuparea dr. C. I. Istrati de a „cinsti trecutul și de a scăpa ce se mai află, de uitare și distrugere” s-a concretizat în realizarea Palatului Artelor ce a ocupat un loc important în cadrul expoziției. La inaugurarea acestui pavilion în care erau expuse mari valori ale istoriei și artei românețti, dr. C. I. Istrati spunea:

„Numele acestei construcțiuni, unii o numesc "Palatul Artelor", alții "Muzeul Trecutului nostru". Și unii și alții au dreptate”.

Parcurgând pavilioanele Expoziției puteai constata că la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, România a cunoscut o dezvoltare impresionantă.

Expoziția Națională de la București din 1906 a fost și un prilej de reunire a tuturor românilor, fiind organizate pavilioane ale Bucovinei, Dobrogei și Transilvaniei. 

„Participarea unui mare număr de români din Transilvania și Bucovina la festivitățile jubileului regal, desfășurat în România în anul 1906, primirea entuziastă de care aceștia s-au bucurat, au constituit o puternică manifestare a voinței de unire a întregului popor român, în cadrul unuia și aceluiași stat”. 

Sesizând acest aspect, Nicolae Iorga consemna: 

„Bucureștii din vara 1906 devenise în adevăr capitala poporului românesc”.

Expoziția a avut o reală semnificație națională, însă a cuprins din motive politice și pavilioane ale unor state europene, precum: cele ale Austriei, Ungariei, Italiei, Elveției, Franței, Germaniei.

Expoziția Generală Română din 1906 a fost prima expoziție organizată la nivel național și s-a dorit a rivaliza cu expozițiile universale ale acelor ani, de la Paris, Liege etc. Expoziția și toate serbările jubileului a atras un public numeros și a devenit un centru cultural și de atracție pentru locuitori capitalei și populația țării. Mulți vizitatori au venit în excursii organizate de autoritățile locale din țară, însă au venit și români din afara granițelor, din Bucovina, Transilvania și Banat ca simpli vizitatori sau ca participanți la acțiunile culturale. 

La începutul lunii noiembrie din cei 40.000 de expozanți au fost premiați aproximativ 10.000. Închiderea expoziției a avut loc la 23 noiembrie 1906, fiind estimat că au fost aproximativ 2.000.000 de vizitatori în cele aproape șase luni de funcționare. Cheltuielile pentru organizarea expoziției au fost de 6.600.000 lei, iar veniturile de aproximativ 4.500.000 lei. Ministrul Domeniilor, Ion. N. Lahovari, aprecia că, având în vedere semnificația momentului aniversat, n-a fost o cheltuială prea mare și nici un „sacrificiu disproporționat”.

Pe lângă relatările martorilor oculari și ale presei, mărturii ale Expoziției din 1906 au rămas medaliile jubiliare de diferite tipuri emise cu acest prilej, cărțile poștale și timbrele dedicate expoziției.

De la Expoziția din 1906 se mai păstrează astăzi în Parcul Carol, Arenele Romane, Biserica „Cuțitul de Argint” (având ca model biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, ctitorită de domnul Ștefan cel Mare, tot la 40 de ani de domnie.), Turnul lui Țepeș cu Castelul de Apă, fântâni și mici pavilioane.

Expoziția Generală Română din 1906, a fost o expoziție a tuturor românilor, atât din Regat, cât și din afara granițelor aflate sub stăpânire străină și a fost o oglindă a stadiului de dezvoltare atins de România.

Bibliografie selectivă:

Dr. Constantin I. Istrati, Câteva cuvinte relative la cele ce au voit să fac sau am făcut pentru muzeele noastre, București, 1908.
George Potra, Din Bucureștii de ieri, București, 1990, vol. I.
Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), Vol. I: Carol I, Editura Enciclopedică, București, 2011.
Ion N. Lahovari, Expoziția jubiliară din 1906, București, Atelierele Socec, 1907.
Cuvântările regelui Carol I, vol. II. 1887-1914, Ediție îngrijită de Constantin C. Giurescu, București, Editura pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea”, 1939.
Istoria Românilor, vol. VII, tom. II. Coordonator Acad. Gheorghe Platon, București, Editura Enciclopedică, 2003.
Nicolae Iorga, O viață de om, București, Editura Minerva, 1972.