Pagini din istoria orașului Constanța, din cele mai vechi timpuri până la 1840 / FOTO

Despre orașul Constanța exista deja un număr impresionant de relatări, articole, cărți și studii apărute din cele mai vechi timpuri; începând cu perioada coloniștilor greci din Milet - care au înființat pentru prima data așezarea denumită de ei Tomis, atestată documentar deja în 657 î.e.n.

Constanța - fostul Tomis - este cel mai vechi oraș din România de azi. Tomis a fost cucerit de romani (Varro Lucullus) în anul 71 î.e.n. - împreună cu celelalte orașe pontice. În mai 330, după ce Constantinopol a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit, cetatea Tomis a fost redenumita Constantiana, după sora vitregă a Împăratului Constantin cel Mare (Flavia Julia Constantia). Ulterior Constantiana a împărtășit soarta celorlalte provincii romane din Balcani.

Unul din multele episoade relatate despre orașul nostru: în iarna 597/598 orașul Tomis a fost folosit de generalul roman de est Priscus (magister militum al Traciei) drept cartier general în lupta să contra avarilor; care l-au asediat aici în această iarnă.

În cursul secolului XIII 'Marea cea mare' (cum era denumita atunci Marea Neagră) a fost dominata de negustorii italieni din Genova, care au ajutat la dezvoltarea orașului. Cam tot de atunci - începând cu secolul XIII-XIV - numele 'Constanța' - în diverse variante - apare pe hărțile nautice medievale (portolane).

De exemplu aceasta harta venețiană din sec. XIII, unde apare numele de 'Costanza':

'Carte maritime de la Mer Noire levée par les Vénitiens dans le XIII-eme siècle'

Această hartă este o copie a originalului care se afla la 'Bibliothèque de St. Marc' la Veneția; copie făcută de Theodorus Viero (1740-1818?) și publicată în 1791.

Copie aflata la Biblioteca Națională, Paris. Pe harta apare numele localității: 'Costanza'.

Spre sfârșitul Evului Mediu hărțile au început să fie folosite pentru navigația pe mare și pentru alte scopuri științifice; din acest motiv a devenit importanta acuratețea lor. A început să se pună un accent mai mare pe amănunte geografice 'imateriale'; cum ar fi diverse direcții - sau unghiuri.

Așa au apărut așa-numitele 'portolane'; hărți maritime folosite în navigație. În aceste portolane au apărut de asemenea 'rhumb lines'; care acoperă întreaga hartă. La prima vedere par a fi linii arbitrare; de fapt ele sunt conforme unei structuri precise: 16 puncte echidistante - intre cele 4 direcții cardinale - sunt marcate la periferia unui cerc mare virtual; linii concrete leagă toate aceste puncte.

În acest fel portolanele descriu relații spatiale și mai puțin aspectele 'materiale' ale localităților și regiunilor. De obicei în afara numelor localităților de coastă nu sunt date alte detalii despre ce exista în spatele lor.

Primul portolan a apărut în jur de 1270; se pare ca cel mai vechi portolan cunoscut care arata Marea Neagră este acesta de mai jos; aici se pot vedea foarte bine caracteristicile principale ale hărților similare (portolane) care au apărut după.

1320 sau 1321: portolanul lui Pietro Vesconte di Genova [1]

Harta este orientată invers N-S (sudul este sus, cum erau multe alte hărți - până spre sfârșitul sec. XVIII). Are numele localităților de coastă în negru; cele mai importante în roșu. Cele 4 puncte cardinale (Leva[n]te, Pone[n]te, Ostro, Tram) sunt notate în centrul fiecărei laturi.

Se observă o roza centrală cu 16 vinturi și 16 roze laterale în jurul periferiei, de la care radiază linii direcționale (32 linii pentru fiecare roză completă). Sus, în afara imaginii, este scara folosită în această hartă; un segment lung de circa 60 mm e divizat în 4 secțiuni; o secțiune este divizată ulterior în 5 părți egale.

În jurul hărții sunt 10 steaguri - care sunt pentru a indica apartenența politică a localităților respective; ele au fost adăugate în mod sigur după ce harta a fost gata - probabil de cartograful însuși.

1320/1321: 'Carta nautica del Mar Nero col Mar di Marmara'. Pietro Vesconte di Genova.

Detaliu - localități cunoscute:

- Varna
- Mangallia și Costanza (una din rozele centrale este chiar aici)
- Viana

1459: "Mappa Mundi", de Fra Mauro [2]

Fra Mauro este menționat ca fiind creator în anii 1450 al unei hărți mondiale (ale lumii cunoscute atunci): mappa mundi. Este uriașa (are peste 5 m²) și este extrem de detaliata; conține mii de texte și ilustrații. Harta a fost completată în 1459.

Este importantă pentru noi pentru că aici apare numele vechi al Dobrogei - 'Zagora'. Bizantinii numeau partea nordica a Dobrogei 'Onglos' (unghiu, Angulus); partea de sud a acestei provincii s-a numit un timp în sec. XIV-XV 'agora' (de ex. 'Zagora lui Dobrotici').

N. Iorga scrie în "Chestiunea Dunărei, Vălenii de Munte" ca Sultanul Mahomet I biruiește pe predicatorul Bedredin 'din Zagora'. [3]

1459: Mappa Mundi (detaliu Marea Neagră)

Câteva coordonate și denumiri de pe harta Fra Mauro – zona Constanța / Dobrogea. Unde 'zagora' este denumirea veche a Dobrogei.

După ce Dobrogea a fost ocupata de otomani în 1417, Constanța a intrat sub conducerea turcă, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și tătari, de crescători de cai și oi. Primind numele sau turcesc: 'Kustendje'; nume care apare în diverse variante în literatura timpului - și în cartografia regiunii / Marii Negre.

Au început să apară și hărți precise și detaliate ale Dobrogei - și ale teritoriului României de azi. Un exemplu: 1774: "Journal de la Campagne de 1774 en Bulgarie", Prinz Christian von Waldeck und Pyrmont [3].

Christian August a fost în 1770 locotenent major în Dragoner-Regiment nr. 39 al armatei austriece; în anul următor comandantul acestui regiment. A luptat voluntar de partea rusă în războiul ruso-turc din 1768-1774; un detaliu al hărții apărută în acest jurnal de campanie - detaliu care arata Dobrogea:

Detaliu pentru Constanța:

Localități dobrogene menționate aici, de exemplu:

- Mangaly
- Muratan
- Tusla
- Kostenschy (Constanța)
- Anadolkey
- Pallas
- Karaszu
- Karamurad
- Kartay
- Tschernawoda
- Karaorman
- etc.

Următorul episod interesant pentru Constanța:

1786: Wenzel Edler von Brognard. Diplomat austriac la Constantinopol. [4]

A călătorit în 1786, de la Constantinopol spre Viena; a relatat cele văzute în al său jurnal de călătorie:

"Journal meiner Reise von Konstantinopel, längst der westlichen Küste des schwarzen Meeres, über die Donau, bis Gallaz und von dannen weiters über Bukarest, Hermanstad nach Wien (*)

(*) Vor allem finde ich nothwendig zu bemerken, dass zu vollkommener Verständlichkeit dieses Journals die sub Beylage No. I nebengehende Karte offen gehalten werden müsste."

"Jurnal al călătoriei mele de la Constantinopol, de-a lungul coastei de vest a Marii Negre, pe Dunăre până la Galati și apoi mai departe prin Bucuresti, Sibiu spre Viena (*)

(*) În primul rând cred că este necesar să menționez că pentru a înțelege complet acest jurnal trebuia să se țină deschisa harta din anexa no. 1."

Apărut la Viena, decembrie 1786.

Imagini din acest manuscris:

Titlul acestui jurnal de călătorie (originalul este în manuscris)

'Journal meiner Reise von Konstantinopel, längst der westlichen Küste des schwarzen Meeres, über die Donau, bis Gallaz und von dannen weiters über Bukarest, Hermanstad nach Wien'

Von Brognard a plecat la 2 august 1786 de la Constantinopol / Bujuckdere cu un vas cu pânze mic (barcaz / 'Barke') de-a lungul coastei vestice a Marii Negre; descrie cu amănunte localitățile întâlnite până la Sulina.

Un detaliu al hărții mari care însoțește jurnalul său; detaliu al acestei zone: Mangalia până la Portița (Reazelm):

La 12 august 1786 el a ajuns la Mangalia / 'Mankalia'. Pe care o descrie acum:

Mangalia este o localitate foarte mare, are peste 500 de case, dintre care cele mai multe aparțin grecilor; turcii au trei moschee mari. Descrie cum se poate ajunge cel mai sigur în port; și cum se recunoaște de departe unde este Mangalia. Sunt:

"... cele 5 'coline cu drapele' una după alta 'Sandschak tepesi' " - denumite de turci asa pentru ca locurile importante alese de ei pentru a organiza o tabără militară erau marcate cu aceste steaguri 'sfinte', și care se regăsesc în multe locuri aici.

Comerțul local se face în primul rând cu grâu; pe an sunt între 15-18 barcaze care vin aici; motiv pentru care de-a lungul coastei sunt un rând de magazii din piatră...

Urmează 'Tusla burni', pentru ca cinci mile după să ajungă la 'Südgiöli' - și vad numai câmpuri cu grâu și pășuni de vite.

Apoi ajunge la Chiustendsche (Constanța); în nordul său este marcata colina 'Awret Tepesi' , iar în fata localității sunt menționate 'Felsen unter dem Wasser' / 'Stânci sub apa'.

Chiustendsche este în primul rând un port pentru transport de grâu - și unde se văd resturile unui debarcader vechi, care acum este complet distrus. La mal sunt magazii mari din piatră pentru grâu - care în ultimul război ruso-turc 1768-1774 (descris mai sus) au suferit distrugeri mari din partea rușilor - la fel ca toate celelalte localități, de la Kara Akerman până la Varna.

În mod special Chiustendsche, care era locuit în mare parte de turci, și care avea înainte 800 case, a fost aproape tot incendiat. Raialele ('die Rajaen') care s-au bazat pe protecția trupelor ruse, au dărâmat/distrus chiar și zidurile caselor deja incendiate de trupe; astfel încât este groaznic să vezi acest loc, în care nu mai sunt nici măcar 200 case nearse - însă peste tot sunt ruine și locuri arse.

Populația aici este rea și fără scrupule ('sehr bösartig und zügellos'); obliga vasele care ancorează să dea bani, vin, tutun, și în mod special rachiu ('Brantwein'). În plus cei sosiți erau obligați să plătească și 'Jspendsche' de 15 Para de persoana (un fel de 'taxă' locală); motiv pentru care toți călătorii se feresc să ajungă aici - și o fac doar în cazuri de forță majoră.

Acesta poate fi și unul din motivele pentru care turcii și în mod special raialele ('die häusigen Raja'), care doresc să ajungă în Valachia sau Moldova, preferă să treacă prin Varna și apoi să traverseze Balcanii, în loc să suporte insolentele localnicilor de aici.

Pentru străini însă care călătoresc sub protecția firmanelor turcești ("grossherrlicher Fermane"), Brognard crede ca este mult mai comod să navigheze până la Chiustendsche - sau chiar numai până la Balcic, care este numai la 20 mile distanta de Varna - și de unde călătorul poate ajunge în câteva ore pe teren de câmpie la Dunăre; evitând în acest fel pădurile de la Silistria ("die Silistrier Wälder"), pline de bandiți și hoți.

La 13 august 1786 el pleacă de la Chiustedsche; două mile la nord de localitate, Brognard descrie o colina - 'Awret Tepesi' - care servește navigatorilor ca referință pentru golful din apropiere. Trei mile mai departe, el descrie o mică fermă ("kleine Meyerey") numita "Giöl Tschiftlik" - de unde se poate vedea un mare lac cu pești (Siutghiolul de azi) și două mile mai departe virful de coasta numit "Midia Burni" (Capul Midia de azi).

Doua mile mai departe ajunge Brognard la un port bun de folosit în timpul verii - numit de el '"Kara Kerman Mahsarleri", unde în acel moment se găseau grămezi de grâu pregătit pentru transport spre Constantinopol. Și asta din cauză că magaziile de grâu, care erau la 3 mile în afara localității, au fost incendiate de ruși, și de fapt distruse de ei.

Între timp localitatea - care este așezată într-un loc confortabil pentru adunarea fructelor din zona de câmpie dunăreana - și-a revenit în așa măsură că acum are 300 de familii; dintre care două treimi sunt turci. La colțul sau de nord, la malul mării, este un mic fort ("Palanke") cu patru colturi, cu turnuri rotunde cu acoperiș; fort care se vede că este nou - însă fără artilerie; care probabil va apare în caz de necesitate.

Urmează o hartă detaliată a regiunii "Romanien":

1822: "Situations-Zeichnung desjenigen Theils von Bulgarien und Romanien, durch welchen die zwey Landstrassen von den zwey Donau-Städten Schurscha în der Wallachey und Galaz în der Moldau bis Constantinopel führen" / "harta a acelei parți din Bulgaria și Romanien, prin care trec cele două drumuri de la cele două orașe dunărene Giurgiu în Valahia și Galați în Moldova până la Constantinopol"

Autor: Ferdinand Steinkopf, apărută la Stuttgart, 1822

- scala: 1:1.000.000; scala în format grafic (verste rusești / agachs turcești)

- litografie în cupru, 39 x 52 cm

Detaliu harta Steinkopf; Constanța este aici 'Kistinschi'

În aceasta harta "Romanien" era denumită o parte din Tracia medievală, din care Dobrogea făcea parte; fapt care se întâlnește în multe alte hărți, până chiar în sec. XIX (cum este aceasta).

De exemplu în această hartă din 1715:

'Danubii hic ab urbe Belgrado, per Mare Nigrum usque Constantinopolim defluentis exhibiti) Pars Infima : în qua Transylvania, Walachia, Moldavia, Bulgaria, ServiFluminisa, Romania et Bessarabia cum vicinis Regionibus ostenduntur' - autor Johann Baptist Homann, Nürnberg, 1715.

Sau acest exemplu:

"Die Grosse Welt-beruffene în Thracien oder Romanien am Hellespont ligende Haupt-Stadt Bisanz, Neu Rom / Constantinopel". Augsburg, 1685.

Notă: numele tarii "România", în sensul cunoscut azi, a apărut abia în 1866.

La începutul secolului al XIX-lea, orașul propriu-zis cuprindea peninsula, fiind apărat, pe uscat, dinspre nord, de un zid crenelat și un șanț cu apă ce pornea, aproximativ, dinspre Biserica Greacă până la golful din spatele Casei Armatei de astăzi.

Războaiele ruso-turce depopulează și mai mult orașul; în același deceniu, întinderea orașului ajunge la cea mai mică suprafață.

Și acum ajungem la momentul 1828 - și la Louis Hector de Gallard, conte de Béarn. El a scris: [6]

1828: Quelques souvenirs d'une campagne en Turquie. Dédié à Casimir, duc de Mortemart

Author: Hector, Comte de Béarn, 1828. Aparut la Paris, 1839
Type: voyage militaire fait en vaisseau, à cheval et en voiture
Date: à partir du 1er mai 1828, sans date de fin
Dest.: Turquie
Forme: autobiographie [texte accompagnant des esquisses (de vues) prises par l'auteur]

Descrie voiajul ducelui de Mortemart, trimis de regele francez la imparatul Rusiei, în momentul razboiului intre puterea rusa și Turcia. Acompaniat de Hector de Béarn.

Itinerariul sau descris de el aici este:

Paris - Mayence - Weymar - Berlin - Posen - Warsovie - Korel - Doubno - Kamenetz - Isakowitz - Breschitany - Kichenew - Bolgrad-Eskaleskaïa - Sakounowa - Kourgan-Loisir - Isatcha - Baghbaghdagh - Stackavul - Kerassen - Bazardjick - Onschueli - Kousloudgé - Schumlah (exc. ds les environs) - Berdaoud - Kouloudgé - Mangali - Kustengé - Odessa - Varna - Sébastopol - Balaclava - Baïdara - Tchifourk-Kalé - Bayhn-chi-Saraï. Contine texte și 63 de litografii; printre care și doua care arata "Kustenge".

Este pentru prima data când vedem localitatea așa cum arăta ea înainte de a fi bombardată și distrusă de ruși în războiul 1828/1829.

Pagina de titlu - planșa #1:

La Constanța ei ajung la 11 august 1828. Orașul este desenat în doua litografii; prima este planșa #42:

Este arătat Kustenge, în mijlocul întăriturilor făcute de turci; litografia este însoțită de un text:

„Acest oraș așezat pe malul Mării Negre nu are port, ci este doar un punct de debarcare; dinspre uscat el este aparat de un simplu zid cu bastioane, fără drum acoperit și fără palisade; o baterie era în ambrazuri".

Alăturat detaliul cu poartă de intrare - cu semiluna deasupra ei; în partea de sus este un text - probabil în limba turca? (ilizibil).

A doua imagine cu Constanța / Kustenge este plansa #47: "Vue de Kustenge, prise de la mer":

Cu textul aferent ei:

Din textul de mai sus aferent imaginii: "... În timp ce asediul Varnei continua cu vigoare, împăratul a plecat spre Varna cu vasul 'Pantaleymon' împreună cu anturajul sau; la bord era și corpul diplomatic, condus de ducele de Mortemart - care a dat semnalul de plecare. Au început navigația cu vele pe un timp superb; au avut la bord și 1.800 de soldați, care în cea mai mare parte erau necesari pentru a reface trupele de artileriști din fata Varnei. În fata micului oraș Kustenge au luat la bord pe comandantul acestui loc, care a pretins ca Varna ar fi capitulat... "

Detaliul fortăreței turce - înainte de a fi distrusă de ruși; se vede și minaretul moscheii 'Sultan Mahmud", ridicată în 1823:

La începutul războiului ruso-turc 1828/1829 flota rusă în Marea Neagră avea noua 'vase de linie', cinci fregate, 20 de crucișătoare mici, trei vase cu abur și 17 vase de transport. Împăratul rus a ordonat amiralului Greig să mențină supremația navală în Marea Neagră pentru a asista trupele rusesti în linia lor principala de avans de-a lungul coastei Rumeliei până la Constantinopol.

Se știe de exemplu că la data de 8 iulie 1828 brigantina rusa 'Orphee' (cu 20 tunuri) a ajutat cu tunurile sale trupele ruse de uscat în asaltul lor asupra fortăreței turce Kustenge. În acest război 1828 / 1829 Kustendje a fost distrusă masiv.

La 2 septembrie 1829 s-a semnat pacea de la Adrianopol; Rusia a primit partea de est a Marii Negre, gurile Dunării și dreptul de a traversa Bosforul cu vase comerciale. De asemenea Turcia a fost de acord să plătescă compensații și acorde autonomie Greciei, Serbiei, Moldovei și Valachiei.

Ajungem acum la planurile de ancoraj ale Kustenge / Constantei.

1828: Plan de la Rade De Kustundji en Bulgarie

Plans de golfes, baies, ports et rades De La Mer Noire Et De La Mer D'Azov / levés, recueillis, ou corrigés par E. Taitbout de Marigny.

Autori: Eduard Taitbout de Marigny , Alexandre Braun. Aparut la Odessa, 1830.

Textul de mai jos este preluat din [7] "Portul Constanța, Ing. Petre Covacef"; în amintirea autorului - pe care am avut onoarea sa-l cunosc personal, împreună cu soția lui, cu ani înainte.

"Planul radei este important ..., deoarece arată desenat prin semne convenționale, care au fost construcțiile întâlnite de topograf pe conturul golfului, acelea care s-au păstrat din antichitate până în anul 1828, la data ridicării.

În plus, ne arată de sub apă care au fost adâncimile naturale din bazinul golfului, împreună cu toate obstacolele subacvatice întâlnite cu ocazia ridicării hidrografice.

Ridicarea hidrografica

A fost executată prin procedee clasice cu două bărci, prima cea purtătoare de cablu întins pe plutitori între un reper de la uscat și pe direcția obstacolului de sub apă; cea de a doua barcă era a sondorului, care a urmărit cablul întins și cu sonda manuală cu greutate la capăt, marcată în unități de lungime precise, determina adâncimea fundului și natura sa; sondorul transmitea hidrografului din barcă, adâncimile măsurate și natura fundului simțită la sondă.

Ridicarea hidrografică făcută pe patru direcții ale cablului desenate pe plan, a fost racordată prin măsurători topo precise, la reperele sigure constatate pe teren la acea dată în unități de măsură englezești, mile marine (1.852 m) și picioare (0,304 m).

Cotele notate sunt prelucrate la uscat de hidrograf, care are în vedere mareea orei și zilei respective, direcția vântului, amplitudinea valurilor; toate la un loc sunt transformate prin desen la scara planului hidrografic.

Declinația magnetică de 12° notată pe plan, corespunde în tabele speciale cu declinația anului 1828.

Despre traseul digurilor antice

Cele trei direcții principale ale cablului întins succesiv, au respectat traseul de sub apă al obstacolelor întâlnite de barca sondorului, obstacole care de regula împiedicau navigația sau accesul liber al navelor.

Natura fundului întâlnită în golful adăpostit de peninsula orașului, era cea formată natural, prin acumularea nisipului depus, doar prin erodarea scoicilor de mare, roluite de valuri; fundul marin al golfului nu a avut stânci aparente rupte din placa din calcar a fundamentului orașului, asa cum exista în zilele noastre în fata Cazinoului.

Singurele obstacole întâlnite la plutirea bărcilor de sondaje, în adâncimea redusă a golfului de până la 15 - l7 picioare (4,50 - 5 m), nu puteau să fie decât unele îngrămădiri din piatra dispuse liniar. Aceste obstacole împiedicau navigația corăbiilor care intrau în micul golf al orașului.

Acestea au fost digurile antice.

Un argument în plus în susținerea ipotezei noastre a fost traseul rectiliniu al acestor diguri de pe cele două direcții principale, în lungul cărora era întins cablul pentru sondaje. Sondele date au surprins cele mai mici adâncimi de navigație din bazin, pentru ca eventualele corăbii care intrau în bazin să poată să le ocolească.

În comparație cu adâncimile constatate pe cea de a treia direcție de control din interiorul golfului, unde nu au existat obstacole subacvatice, se poate observa prin citire directa ca aici pe al treilea traseu, adâncimile au fost în medie mai mari. Se poate deduce după poziția măsurătorilor, ca golful orașului a fost închis cândva cu două diguri incidente, la o gură (poartă) de intrare în bazin.

Revenind în zilele noastre, precizăm că aceste diguri au fost acoperite de umpluturile portului actual.

Digul de la vest (Cheiul Genovez )

În Planul Radei, de la vest spre est, pe conturul falezei golfului foarte abruptă întâlnim o formă de relief conturată ca o viroaga adâncă, în punctul notat ruine.

Aici s-a aflat primul reper al ridicării hidrografice, punct din planul orașului cunoscut sub denumirea de Cheiul Genovez."

Mai jos este un detaliu al planului lui E. Taitbout de Marigny, 1828; 'puits' sunt fintini / puțuri de apă; este un detaliu important - căci localitatea avea probleme mari cu apa potabilă. Toate aceste planuri marchează aceste puțuri.

Petre Covacef, mai departe: [7]

"Constatam ca în punctul cu ruine de la actuala poartă 3 a portului, a existat un dig rudimentar folosit ca punct de acostare de corăbiile vremii. Construit din piatra și protejat cu blocuri de piatră naturală împotriva valurilor incidente din sud, digul a avansat în mare pe direcția traseului înclinat a digului antic pe o lungime de câteva sute de metri.
Pe traseul cablului pe care s-a făcut ridicarea, cotele fundului sunt mai rare și mai neuniforme în lungime pe cablu, decât pe celelalte trasee normale pe plaje, fiindcă barca din care s-a efectuat măsurătoarea nu s-a putut apropia de cablul întins din cauza obstacolelor de pe fundul mării. Este lungimea și direcția pe care s-a aflat unul din digurile de apărare a portului antic.
Constructiv, acest dig construit cu o secțiune trapezoidală din piatră naturală, avea la coronament o lățime minimă de 4 - 5 m, ca în desenul lui Allard, lățime necesară pentru rezistența secțiunii digului la valurile de furtună, pentru adâncimea de 5 m măsurată la mijlocul golfului.
Prisma trapezoidală minimă de calcul trebuia să fie protejată, cu o carapace din blocuri mari de piatră care să reziste la impactul valurilor exterioare și să lucreze ca filtru invers în secțiune, pentru evitarea spălării miezului digului după retragerea valurilor".

Detaliu al planului de ancorare:

Petre Covacef continua mai departe despre 'Digul / Cheiul Genovez' [7]: 

"În antichitate [digul] a fost ceva mai înalt pentru ca valurile să nu-l deverseze, dar în timp a fost spălat de mare și distrus pe toată lungimea sa. Cu mijloacele de transport din perioada, care de povara ori căruțe tractate de animale, era o operațiune laborioasă și foarte costisitoare.
La Tomis, numai o mare putere economică cum a fost administrația romană era capabila să facă o asemenea investiție de apărare portuară. Piatra de construcție a fost extrasa din acumulările de blocuri naturale de la baza falezei de est a orașului, după cum ne asigura arheologul Adrian Rădulescu, fostul director al Muzeului de Arheologie din Constanța.
Traseul digului ales înclinat și construcția în general nu s-a făcut la întâmplare ci după câteva decenii de observații meteorologice și hidrologice. La început, s-a ales locul și o direcție oarecare, care după câteva furtuni locale au dat o supralărgire a rădăcinii digului. După aceia, pe măsura observațiilor constructorilor, digul se prelungea pe direcția cea mai bună.
La rădăcina digului construit se puteau opera deja unele corăbii, în special cele care aduceau mărfuri grele și voluminoase. La capătul digului terminat s-a lăsat un gol mai mare pentru poarta de intrare în port, în locul de incidență cu direcția celuilalt dig care venea din spre călcâiul peninsulei orașului, de acolo pe unde se afla azi poarta nr. 1 de intrare în portul modern.
Denumirea de Chei Genovez întâlnită și în alte planuri ale orașului, este preluată din expresia turceasca "Geneviz Calée". La coronament, digul a fost finisat și protejat cu un sparge val ornat cu obiecte de arta și statui după modelul portului aflat în Ostia - Portus Trajani - sau după modelul de la Mangalia.
Continua Petre Covacef: "O informație de la Ion Ionescu de la Brad spune ca: ,,...un bătrân octogenar turc de la Mangalia își aduce aminte din relatările strămoșilor săi, că vechiul dig al portului Mangalia era ornat cu statui...”

La Constanța, în anul 1886, Urbain de Chausserie - consulul Franței, în raportul său citat din microfilmele Arhivelor Naționale, vorbește de o statuie care reprezenta un corp uman fără cap, de dimensiuni mari de aproximativ 800 kg, care se afla sub apă în bazinul golfului orașului la o mica distanta de țărm.

Aceasta informație ne întărește convingerea ca digul a existat și în timp a fost distrus de energia valurilor. Ia acest dig de protecție, construit și drept chei de acostare în același timp, pe partea de la interiorul bazinului, se putea acosta la scondru cu schela adecvată, așa cum se prezintă imaginea din desenul lui Allard.

Digul de la Cheiul Genovez (vom păstra denumirea intrată în tradiție), trebuie privit în contextul general al ansamblului zonei rezultat din cercetările arheologice, săpaturi de cercetare, inscripții și alte observații ale specialiștilor publicate, aflate pe întreg areal al orașului și portului Constanța".

Debarcaderul numit echelle. Jetty

În continuare, Petre Covacef: "Este foarte probabil ca portul antic Tomis a avut construcții de acostare la cheiuri cu parament vertical. În Planul Radei, se afla menționată la marginea plajei de nisip a golfului, cuvântul Jetty. Expresia în limba franceza echeIIe pe lângă înțelesul de schela de acostare, mai are și sensul de contoar comercial stabilit începând cu sec. al XVI-lea de către tarile creștine în regiunile islamice.

Digul principal. Gura de intrare în portul antic

La capătul sudic al călcâiului peninsulei din Planul Radei, este desenat punctat un început de dig de protecție de grosime mai mare, care la scara planului are o lungime de 80-90 m. Este vorba de digul numit pe plan "Ancient Pier Ruined". Fiind desenat punctat ne sugerează faptul că la data ridicării hidrografice, era distrus și acoperit de apă. Digul submers este desenat ca un obstacol submarin, în prelungire pe direcția traseului cablului măsurătorii hidrografice, care închide curbura golfului.

Obstacolul se continua până la gura de intrare în portul antic, sugerată de obstacole în intervalul dintre măsurători, ca dig de protecție a portului contra valurilor propagate din sud și sud vest, prelungit până ce acoperă digul incident ce venea de la Cheiul Genovez.

Digul principal a fost construit pe toată lungimea sa, cu rolul de a adăposti tot cea ce urma să se găsească în interiorul golfului pe conturul plajei.

La capătul lui s-a lăsat pasajul de trecere prin gura de intrare în port larga de cca 200 m, prin care valurile să nu se propage, spre digul de apărare de la vest de la poarta 3, spre debarcaderele din port la viitorul Jetty și astfel ca valurile să nu pivoteze spre celelalte amenajări portuare de la rădăcina digului principal."

Un plan similar a apărut mai târziu [8].

1851: Ports & Rades de la Mer Noire

Album în doua volume apărut în 1851, la Marsilia. Căpitanul de vas Pierre Henri Gauttier a fost ofițer în marina franceză; a fost în Marea Neagră în acei ani; opera sa principală sunt aceste doua volume (vol. 1: Marea Mediterana; vol. 2: Marea Neagră).

Folia 90 arata "Gustendji" în Bulgaria (singura data când numele localității nu este o varianta de la 'Kustendje'):

Detaliu al planului sau "Gustendji". Harta poate fi datată în funcție de declinația magnetică; diferită de cea din planul lui Marigny, datat 1828.

Urmează: 1829: "La place de Custendjé, evacuée par le Russes aprés la paix d'Adrianople. D'apres les dessins de M. Doussault". 

Apărut în L'Illustration, la 24 iunie 1854:

Din nou Petre Covacef: [7]

"Se vad ruinele fostului far al portului Küstendje construit în anul 1822. Movila cu steag a fost identificata de noi drept 'tumulus', movila la care face referire în versurile sale poetul latin Ovidius; movila s-a aflat pe locul de azi al Moscheii Carol 1 din Piața Ovidiu.
Azi digul principal se află sub umpluturile de la poarta l.
Traseul lui se găsește chiar sub drumul actual de intrare în port pe la poarta 1 și merge paralel cu clădirea monumentala a Navlomarului spre Gara Maritima, la adâncimi de sub umpluturi ce depășesc 2,0 m."

Și textul din L'Illustration, aferent imaginii:

Urmează diverse alte planuri ale radei Constanța:

[9] "1831: Kustenjeh Anchorage. Black Sea."

Citat din nou din Petre Covacef, "Portul Constanța" [7]:

"Planul de Ancoraj cuprinde fâșia de litoral cuprinsă între Capul Singol de la intrarea în stațiunea Mamaia (podul de la Pescărie) și aproximativ locul de pe faleza de la poarta 5 a portului actual, acolo unde se afla Farul Portului Constanța.

Orașul a fost înconjurat de mai multe movile din pământ amplasate regulat pe teren, fiind construite după un sistem de curbe concentrice.
Consideram ca rolul acestor movile după dispunerea lor au avut mai puțin rolul de necropole tumulare și mai mult cel de fortificații. De fapt vizibil pe plan, movilele au fost legate intre ele cu valuri înalte de pământ”.

Repere la nord de oraș

După scara planului în raport cu orașul actual au existat mai multe linii de apărare:

1. Linia care urmărește traseul actual al Bd. Mamaia, pornea din zona de la poarta 3 de pe Bd. I.G. Duca spre Bd. Tomis, acolo unde s-a aflat movila Avretük Tepe;
2. Linia fortificațiilor reprezentate de zidul roman de incintă care se află azi pe Bd. Ferdinand;
3. Linia zidului de cetate turcesc marcat pe plan cu însemnul Gate;
4. Linia Valurilor de pământ dobrogene care s-au oprit la poarta 3, consemnate pe plan drept drumuri spre Dunăre;
5. Grup de movile la Cap Singol acolo unde azi se află Institutul Gr. Antipa; în mare la acest reper un grup de stânci imersate, peste care s-a construit un dig de colectare a nisipului destinat Plajei de la Mamaia;
6. Un grup de movile în zona Tataia la Spitalul Militar; pe plan este marcată o ravenă longitudinală a falezei, care demonstrează faptul că din cauza infiltrațiilor provenite din văile torenților, faleza de est a orașului a fost foarte activă în timp, fără să putem aprecia care a fost limita anterioară a marginii malului înalt. Probabil, din cauza absentei fundației stâncoase din zona de la Tataia, linia falezei a fost mai mult avansată în mare, după o curbă convexă care s-a rezemat mai spre sud în zona de la Biserica Greacă, acolo unde se termina zidul turcesc.
7. Două movile izolate aflate la nord - vest de oraș în zona înaltă de la Cocosu.

Detaliu al planului - se vede declinația magnetică (aproximativ aceeași ca în planul lui Gauttier de mai sus)

La sud de oraș, platforma falezei orașului devine neinteresantă prin absența movilelor, ceea ce arată că această zonă nu a participat activ la apărarea orașului, atacat permanent de la nord.

Măsurătorile hidrografice întreprinse arată clar destinația Planului de Ancoraj, acela de a asigura drumul și accesul navelor în rada parțial adăpostită de Capul Constanța.

Urmează planul lui Vincke [10]:

1840: Plan von Küstendschi und Gegend, nebst Nivellement von dem Schwarzen Meere bis zu dem tiefsten Sattel zwischen dem Meere und den Karassu Seen / aufgenommen von v. Vincke"

De data asta fără să se indice declinația magnetică.

Detaliu al planului v. Vincke; se pare ca este cel mai vechi plan cunoscut al Constanței. Moscheea este marcata cu un 'X':

Legenda & note:

1. "Zerstörter türk[ischer] Wall ": zid de aparare turcesc distrus.
2. "alter römischer Wall": valul lui Trajan.
3. "Ruine eines römischen Hauses în der Felswand": ruinele unei case romane în faleza.
4. "von Anadoli": drum de la Anadolchioi.
5. Se observa deja viitoarea Piața Ovidiu și străzile principale din peninsulă.

Un plan asemănător a publicat și Freiherr Helmuth von Moltke [11]

"Köstendje stands upon a point of land, so that on three sides it is defended by the sea,and by chalk cliffs upwards of 100 feet în height, and too steep to be scaled, and is therefore only accessible from the west. The total absence of safe harhours on the western coast of the Black Sea gives importance to that of Köstendje, bad as it is, especially for an army whose operations are directed upon Varna. The water în the harbour is not above 7 or 8 feet deep, and it is wholly exposed to the southerly gales. Only a very few small vessels can anchor în it, and ships of war cannot approach within effective range without great danger. În 1828 the population of Köstendje was about 2000, now it does not contain above 40 inhabited houses. The Turks had defended the side towards the land, only 500 paces în width; by three bastions and short curtains; the ditch was faced with stone. The old Roman embankment, which connects Trajan‘s wall with the sea, and now affords a ready approach to the fortress, ought în have taught the Turks how to lay down their lines so as to command the ground. At any rate the three hillocks at the northern corner ought to have been taken into the fortifications. A detached outwork, open at the rear, had been erected on one of them, but it could not be supported by the fortress. "

În traducere:

"Köstendje se afla la capătul unui promontoriu, astfel încât din trei parți este apărat de mare și de pereți calcaroși înalți de 100 picioare, care sunt prea abrupți să poată fi accesibili și deci este accesibila numai dinspre Vest. Köstendje, chiar asa de rău cum este, câștigă importanta datorita faptului ca lipsesc porturi sigure pe coasta de Vest a Mării Negre, în mod special pentru o armată care este îndreptată spre Varna. Marea în port nu este mai adâncă de 7 sau 8 picioare și este complet expusă vinturilor de la sud. Doar câteva vase mici pot ancora aici, și pentru vasele de război este un pericol mare să se apropie la o distanta efectiva. În 1828 populația Köstendje era de aproximativ 2000 de persoane; acum nu mai sunt decât aproape 40 case locuite. Turcii au aparat numai latura spre partea de Nord - care este numai de 500 de pași lățime - cu trei bastioane și curtine scurte; șanțul era căptușit cu pietre. Vechiul traseu roman, care conectează Valul lui Traian cu marea, și care acum oferă un acces ușor al fortăreței [Köstendje] probabil a arătat turcilor cum să fortifice accesul. În orice caz cele trei coline la coltul de nord ar fi trebuit să fie incluse în fortificații. Una din coline are un zid de apărare, care este însă deschis la spate, și care nu poate fi aparat din fortăreață".

Tot el menționează aici în câteva cuvinte un posibil canal Dunăre - Marea Neagră:

"...These have been erroneously supposed to be a choked-up branch of the Danube, a supposition upon which the project of a canal to Köstendje was founded. According to the survey made by Major v. Vinke, of the Prussian staff, în 1837, the lowest points of the valley of the Karasu near Köstendje and its commencement are 164 feet above the level of the Black Sea. As there is not a drop of water to be found on the high ground, the canal would have to be cut to that depth for a distance of 10 miles through a bed of limestone rock - evidently an impossible undertaking ..."

" ... Acestea s-au presupus în mod greșit a fi un brat închis al Dunării, o presupunere pe care s-a bazat proiectul unui canal spre Köstendje. Asa cum se descrie într-un raport făcut în 1837 al Maiorului v. Vincke, din Statul Major prusac, punctele cele mai joase ale văii Karasu în apropiere de Köstendje și la capătul de început al văii sunt cu 164 picioare deasupra nivelului Mării Negre. Din moment ce nu exista o picătură de apă pe terenul înalt, canalul ar trebui să fie tăiat la aceasta adâncime pentru o distanță de 10 mile printr-un pat de stânci calcaroase - o lucrare evident imposibilă".

În final o imagine a mormântului lui Ovidius (sursa și detalii în episodul următor):

"Tumulus Ovidii Poetae
in finibus Graeciae & Valachiae.
Fatum, Necessitatis Lex.
Hic situs est vates, quem divi Caesaris ira
Augusti, Patrio cedere iussit humo.
Saepe miser volvit Patriis occumbere terris,
Sed frustra hunc illi fata dedere locum."

Nota: materialul prezentat aici prezintă orașul până la 1840. Am folosit acum o singura imagine (cea din "L'Illustration", 1854) care prezintă Constanța asa cum a devenit după ce orașul a fost distrus în 1828/1829 - ca exemplu. În partea a II-a urmează alte imagini similare, care arata Constanța după distrugerile ruse.

Autor: Dan Sambra / https://www.facebook.com/Dan.Sambra.1/ 

Bibliografie:

[1] "Planisferi / Carte nautiche e affini dal secolo XIV al XVII esistenti nella Biblioteca Apostolica Vaticana". Roberto Almagia. Nella "Monumenta Cartographica Vaticana". Biblioteca Apostolica Vaticana, Citta del Vaticano, M CM XL IIII.
[2] "Il Mapamondo di Fra Mauro". Tullia Gasparini Leporace / Roberto Almagià. Istituto Poligrafico dello Stato, Roma (1956)
[3] "Dobrogea". Romulus Seisanu, editura ziarului "Universul", Bucuresti, 1928
[4] "Journal de la Campagne de 1774 en Bulgarie", Prinz Christian von Waldeck und Pyrmont. Manuscris, 1774. Se afla la 'Fürstlich Waldeckschen Hofbibliothek Arolsen'.
[5] "Journal meiner Reise von Konstantinopel, längst der westlichen Küste des schwarzen Meeres, über die Donau, bis Gallaz und von dannen weiters über Bukarest, Hermanstad nach Wien (*) (*) Vor allem finde ich nothwendig zu bemerken, dass zu vollkommener Verständlichkeit dieses Journals die sub Beylage No. I nebengehende Karte offen gehalten werden müsste.". Wenzel Edler von Brognard. Wien, Dezember 1786
[6] "Quelques souvenirs d'une campagne en Turquie". Hector, Comte de Béarn, 1828. Aparut la Paris, 1839 Dédié à Casimir, duc de Mortemart Type: voyage militaire fait en vaisseau, à cheval et en voiture Date: à partir du 1er mai 1828, sans date de fin
[7] "Portul Constanța". Petre Covacef, Ed. CNAPM, 2004
[8] "Ports & Rades de la Mer Noire. Recueil des plans des ports & rades de la Mer Méditerranée de la Mer Noire & de la Mer d'Azof : d'apres les observations les plus récentes par Mrs. Gauttier Autor: Mrs. Gauttier Editura: Jh. Maistre, Hydrogr. Editeur, Marseille, 1851
[9] "1831: Kustenjeh Anchorage. Black Sea; Published according to Act of Parliament / From a Russian Plan 1831, J. & C. Walker Sculpt." Authors: Charles Walker, John Walker Published: Great Britain, Hydrographic Office of the Admiralty, London, 1839 Scale / Maßstab: ca. 1:41.000
[10] "1840: Plan von Küstendschi und Gegend, nebst Nivellement von dem Schwarzen Meere bis zu dem tiefsten Sattel zwischen dem Meere und den Karassu Seen / aufgenommen von v. Vincke" Authors: Karl von Vincke, Simon Schropp Scale / Maßstab: 1:43.666 Publisher: Simon Schropp et Comp., Berlin, 1840
[11] "Der russisch-türkische Feldzug în der europäischen Türkei 1828 und 1829" Verfasser: Freiherr von Moltke Impressum: Druck und Verlag von G. Reimer, Berlin, 1845