OPINIE: Regele Mihai NU a dat mâna cu Ion Iliescu

În primul deceniu după ‘89, Regele Mihai a fost privit de mulți ca o figură mesianică, capabilă să salveze România după mai bine de patru decenii de comunism. Fostul monarh a început să fie contestat în ultimii ani, nu numai de adversari, ci și de pretinși foști susținători.

Ce i se reproșează?

Adversarii monarhiei îl acuză pe Rege fie că a fugit din România cu un tren plin cu aur și obiecte de valoare, reciclând astfel minciunile propagandei comuniste, fie că ”a dat țara pe mâna rușilor”. Aceste acuzații, demontate în mod repetat de istorici reputați, nu fac obiectul acestui articol. În schimb am ales să ne oprim asupra celei mai importante acuzații care îi este adusă Regelui Mihai de cei care pretind că au fost susținători ai monarhiei, iar acum se declară dezamăgiți: faptul că ”a acceptat să se împace cu Ion Iliescu”.

Ce s-a întâmplat?

Istoria pe scurt: Pe 30 decembrie 1947, comuniștii l-au forțat pe Regele Mihai să abdice, iar în primele zile ale anului 1948 l-au silit să părăsească țara. Fostului monarh i-a fost interzisă întoarcerea în țară pe tot parcursul regimului comunist. După Revoluția din 1989, noul regim de la București, condus de Ion Iliescu, nu i-a permis Regelui să revină în România până în primăvara anului 1992. În 1996, pe parcursul campaniei electorale, Emil Constantinescu susținea că, în cazul în care va fi ales președinte al României, va susține revenirea monarhiei și întoarcerea Regelui Mihai pe tron. După ce a câștigat scrutinul prezidențial, Constantinescu a uitat promisiunile din campanie, iar Regele Mihai s-a ales numai cu pașaport românesc. Fostul suveran putea să se întoarcă în țară fără obstacole și s-a implicat în reprezentarea intereselor României în efortul de aderare la NATO.

În 2001, lovitură de teatru: Reales în funcția de președinte al României în anul precedent, Ion Iliescu face un gest istoric și inițiază reconcilierea cu Regele pe care l-a ținut departe de țară în primii doi ani după Revoluție. Poate și mai surprinzător, cel puțin pentru susținătorii săi, Regele Mihai a acceptat reconcilierea. În același an, fostul monarh a primit Palatul Elisabeta din București ca reședință, iar Casa Regală a obținut restituirea domeniului de la Săvârșin.

Semnificația reconcilierii istorice din 2001

Cum interpretăm gestul din 2001? Regele Mihai a bătut palma cu Ion Iliescu pentru bani, așa cum au acuzat mulți foști simpatizanți ai monarhiei, în prezent dezamăgiți? Problema e că acești foști monarhiști dezamăgiți nu fac o diferență esențială între o persoană fizică și o instituție reprezentată vremelnic de un individ.

În 2001, nu am asistat la o șuetă ”pe persoană fizică” între Ion Iliescu și Regele Mihai. Statul român, prin reprezentantul său ales, președintele Ion Iliescu, i-a întins o mână fostului suveran, într-un gest de reconciliere istorică. Regele Mihai, în calitate de fost suveran și reprezentant al Casei Regale a României, era obligat să accepte mâna întinsă de statul român! Regele Mihai nu a dat mâna cu Ion Iliescu, ci a acceptat reconcilierea cu statul român, indiferent de părerea sa personală despre de Ion Iliescu, omul pe care poate că îl detesta în acel moment, pe bună dreptate.

De asemenea, chestiunea retrocedărilor era irelevantă în contextul reconcilierii istorice. Regele Mihai nu putea să condiționeze reconcilierea cu statul român de restituirea bunurilor confiscate de regimul comunist și nici nu a făcut asta. În timpul ultimului mandat prezidențial al lui Ion Iliescu (2000 – 2004), Familiei Regale i-au fost retrocedate numai o parte a proprietăților confiscate de regimul comunist. Cea mai importată proprietate, Domeniul Peleș din Sinaia, respectiv castelele Peleș și Pelișor, împreună cu terenurile aferente, a fost restituită Regelui Mihai pe 1 martie 2007, la mai bine de doi ani după încheierea mandatului lui Ion Iliescu.

La fel de bine, această reconciliere istorică între statul român și Regele Mihai putea avea loc între 1997 și 2000, când la putere se aflau numeroși simpatizanți ai monarhiei, cel puțin la nivel declarativ. Însă acești monarhiști au fost prea ocupați să se mănânce între ei, ca o haită incapabilă să împartă un ciolan prea mic, și au uitat de idealurile înalte. Reconcilierea între statul român și Regele Mihai trebuia să se producă mult mai devreme. Așa cum președintele Ion Iliescu și guvernele care au condus România între 1990 și 1996 poartă vina pentru că această reconciliere nu s-a produs în perioada respectivă, președintele Emil Constantinescu și pretinșii monarhiști care au guvernat România între 1997 și 2000 poartă vina pentru că această reparație istorică și morală nu s-a produs atunci.

După reconcilierea între statul român și fostul suveran, mulți pretinși monarhiști au preferat să arunce arunce cu noroi în Regele Mihai, în loc să recunoască meritul președintelui Ion Iliescu în acest caz. Monarhiștii dezamăgiți nu au fost capabili (sau nu au vrut) să înțeleagă semnificația reparației istorice și morale din 2001. Ura lor față de un adversar politic, care a făcut un gest pe care ei erau obligați să-l facă, dar nu au fost capabili, a copleșit pretinsa admirație pentru Regele Mihai și valorile monarhiei.

Foto: adriannastase.ro