Octavian Goga şi Hortensia Cosma: dragostea adevărată nu învinge întotdeauna

La 14 octombrie 1906,  Octavian Goga şi-a unit destinul cu cel al Hortensiei Cosma, o fiinţă senină, de o nespusă frumuseţe fizică şi morală, de o mare delicateţe şi sensibilitate, cea de-a doua fiică a celui mai de vază şi mai bogat român transilvănean. Cei doi îndrăgostiţi se dezmierdau spunându-şi în intimitate Vişca şi Vişcu sau Tani şi Tavi. 

Poetul i-a dăruit lui Tani o frumoasă poezie cu titlul O rază, cu dedicaţia Miresei mele..., apărută în primul număr al revistei Luceafărul. Celebrată la Sibiu, căsătoria a luat proporţiile unei sărbători naţionale. Naşi de cununie au fost Alexandrina şi Alexandru Vlahuţă.

Greu de imaginat cum s-a putut produce breşa într-un cuplu ca al lor, dăruit cu un sentiment atât de frumos… Legătura lor păruse indisolubilă.

Imensa bucurie a prefigurării unui urmaş la orizontul de aşteptare a cuplului Goga avea să se soldeze cu o durere pe măsură, ba chiar dublată, căci Tani a adus pe lume gemeni morţi şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, medicii s-au pronunţat şi că nu va mai putea zămisli. Vremuri grele aveau să se abată asupra soţilor Tani-Tavi.

Suava Tani… Un diamant de inocenţă… Nobleţea personificată, de o fascinantă frumuseţe naturală, care nu avea în ea nimic agresiv, nimic ostentativ, nimic premeditat, revârsând în juru-i doar distincţie, lumină, blândeţe, farmec, Tani cea delicată, sensibilă şi supusă, concentra în ea misterul eternului feminin, evident, în ipostaza-i benefică, ea însăşi întruchiparea izvorului fericirii conjugale, a iubirii pentru Octavian Goga. Nimic nu-i putea lipsi bărbatului pe care îl învrednicise ca partener de viaţă…

Ce îi va fi tulburat oare echilibrul şi va fi pus în pericol această căsnicie, pe care lumea o considera ideală? Un angrenaj de dezastre minore? Singurătatea fiecăruia în cadrul cuplului, nemulţumirile, frustrările, neîmplinirile copleşitoare, cotidianul care erodează?

Nicidecum. Toate acestea nu fac, în fond, decât să mascheze adevăratele divergenţe. O dramă domestică impecabil orchestrată, rămasă o enigmă familială. Şi totodată o dovadă peremtorie că dragostea adevărată nu învinge întotdeauna.

Povestea de dragoste dintre Tani şi Tavi se poate rezuma în câteva cuvinte:“A fost odată un Eden… şi în el a intrat un şarpe…”. Altfel spus, Tavi se apropiase foarte mult de o prietenă din copilărie, care devenise şi prietena familiei Goga,  Veturia Triteanu, fiică de preot, căsătorită cu o faţă bisericească, care nu a ezitat să-şi înşele soţul pentru a cuceri inima lui Octavian Goga.

Hortensia şi Veturia. Diametral opuse, încât o persoană de bună-credinţă, care le cunoştea şi îl cunoştea şi pe Octavian Goga, îşi punea, în mod firesc, întrebările de bun-simţ:“Ce s-o fi petrecut oare în sufletul lui Octavian Goga când, după o căsătorie mai mult decât fericită de 14 ani cu Tani, a ales să trăiască tot testul vieţii alături de Veturia? Cum a putut face la cele două căsătorii alegeri atât de deosebite una de alta? Ce oare avea Veturia şi nu avea Tani, astfel încât în alegerea lui Octavian Goga balanţa să încline în favoarea celei dintâi?”

În familia Goga a fost mereu admisă ca plauzibilă varianta în care Veturia l-a minţit pe Octavian Goga că ar aştepta de la el un copil, iar poetul, atât de dornic de un urmaş, iluzionat, a cedat la şantaj, pentru ca apoi să fie pus în situaţia că “Veturia s-a înşelat”, şi nu că el a fost înşelat. O Tani sublimată de maternitate ar fi anulat din start orice posibilă concurenţă…

sursa:Istorii Regasite