Obsesia Kremlinului pentru „lupta împotriva nazismului”

Se știe că la 22 iunie 1941 a avut loc declanșarea atacului german împotriva lagărului comunist numit Uniunea Sovietică și a început un război ideologic fără milă și îndurare între cele două tabere totalitare. Conflictul s-a încheiat în mai 1945, dar forțele sovietice au continuat să pedepsească persoanele bănuite de colaborare cu regimul hitlerist și fostele lagăre germane au fost umplute cu deținuți ce nu erau pe gustul oamenilor lui Beria.

Trenuri întregi cu deținuți au luat calea unor ținuturi îndepărtate pentru a contribui la refacerea imperiului roșu chiar cu prețul vieții. Ura împotriva nazismului a rămas o constantă în politică, artă și istoriografie până-n prezent. Operațiunea militară specială împotriva Ucrainei, un război în toată regula, a fost prezentată drept o acțiune care avea drept scop denazificarea statului vecin, chiar dacă președintele era de origine evreiască. Acesta era un mic detaliu în raport cu marile planurile ale autorităților de la Kremlin, cele ce mereu găsesc un pretext pentru subminarea și invadarea vecinilor. Atenție! Aceștia nu au dreptul să procedeze în mod similar pentru că se supără marii conducători din cetatea roșie.

Cum se explică furia lui Iosif Stalin împotriva acțiunilor desfășurate de Hitler?

De ce nu s-a potolit ura nici după destrămarea imperiului ideologic și formarea altor organisme statale? Se poate spune că liderul comunist a iubit popoarele sovietice și a fost îngrozit de atrocitățile comise de forțele invadatoare. Povestea este repetată până la plictiseală popoarelor contemporane de istorici bine plătiți de anumite centre de putere și cei din Occident o cred pentru că au o logică afectivă și mereu adoră să povestească despre victimele nevinovate torturate și asasinate de către naziști. Partea interesantă este că Iosif Stalin nu putea să fie speriat de ceea ce făceau criminalii din S.S.

Poliția politică sovietică asasina în masă încă din 1917 și omora din rândurile tuturor popoarelor după cote stabilite de conducerea de la Kremlin. Nu exista familie în Rusia sovietică să nu fi avut măcar un membru arestat sau ucis. Mulți dispăreau pentru totdeauna în ceața lagărelor din care poate se mai primea o scrisoare în conformitate cu care se afla că o duce bine. Este adevărat că pe o altă lume, gardienii din poliția secretă fiind de un cinism ieșit din comun.

Crimele lui Hitler nu șocau și atunci care să fie explicația? Aceasta este una singură și rar istoric care prezintă acest adevăr: armata germană a stricat marele plan stalinist pentru totdeauna. A existat o teorie controversată conform căreia Stalin pregătea o mare ofensivă împotriva Europei controlate de germani și că invazia din 22 iunie 1941 a dereglat tot ceea ce se plănuise timp de peste un deceniu, adică de la declanșarea industrializării forțate în anul 1927.

Este interesant de spus că adevărul se află sub ochii oricărui cititor care poate să acceseze vastele resurse ale internetului. Poate să afle de acolo că în anul 1938 a început montarea cuirasatelor din clasa Uniunea Sovietică și patru erau în șantier când au început ostilitățile. Navele blindate erau superioare celor ce existau în dotarea Kriegsmarine, dar pătrunderea adâncă a coloanelor motorizate germane a dus la oprirea lucrărilor, materialele pregătite fiind trimise spre prelucrare în tancuri sau muniții. Mai mult. S-a trecut la demantelarea carenelor pentru recuperarea prețiosului oțel. Personalul a fost trimis spre alte fabrici de armament și s-a stricat tot mecanismul industrial. Şantierul din Nikolaev a căzut în mâinile germanilor și un vapor parțial construit a fost sabotat cu explozibil în momentul retragerii.

Este interesant de precizat că acest program ce reprezenta un salt imens de la cuirasatele din clasa Gangut, cele dotate cu tunuri de calibrul 305 mm, a început prin montarea chilei navei Uniunea Sovietică la 15 iulie 1938 la Leningrad și a continuat cu Ucraina Sovietică la Nikolaev în 31 octombrie 1938. Aceste două date arată clar că Iosif Stalin nu se temea de puterea germană și se pregătea de un război ofensiv la scară mare cu lumea capitalistă. Pacea urma să dispară pentru totdeauna de pe planetă.

Imediat se vor afla specialiști sau pasionați de istorie care vor spune că nu sunt adevărate afirmațiile de mai sus și că a apărut o nouă variantă de teorie a conspirației. Cuirasatul Ucraina Sovietică vine să demonteze toate tezele lansate de propaganda sovietică privind existența unui stat pașnic ce se pregătea doar pentru apărarea realizărilor oamenilor muncii de la orașe și sate. Acesta era asamblat la un șantier naval din Ucraina și era astfel afectat flotei din Marea Neagră.

Problema este că un astfel de colos cu nouă tunuri de calibrul 406 mm nu avea ținte navale în marea închisă și ar fi generat doar costuri inutile imense. Nu se uita Stalin la bani când venea vorba de bani și putea să piară poporul de foame decât să nu se atingă planul la capitolul înarmare, ceea ce s-a întâmplat în timpul genocidului denumit Holodomor.

Puterea tunurilor urma să fie folosită pentru a sparge apărarea Strâmtorilor și pentru a pătrunde în Marea Mediterană. Nu avea sens să ții instrumentul ideal pentru proiectarea forței la distanță doar pentru a impresiona minusculele flote ale României, Bulgariei și Turciei.

Sunt mulți critici ce adoră teoriile clasice și se știe că omenirea este guvernată de logica adorației ce poate să meargă până la un adevărat misticism. Se știe despre Iosif Stalin că a fost un mare asasin, dar se consideră că a făcut bine pentru că a luptat pentru apărarea popoarelor sovietice și a ajuns să fie pus chiar în icoane. Rusia este mare! Oare unde erau produse celelalte două cuirasate din clasă?

Datele sunt șocante pentru orice cititor. Se numeau Rusia Sovietică și Bielorusia Sovietică și au fost încredințate spre execuție Şantierului naval nr. 402. Se observă că autoritățile de la Kremlin erau pasionate de secretul de stat și foloseau o denumire absolut banală. Capacitatea de producție trebuia să fie totuși impresionantă din moment ce urma să asambleze doi giganți blindați ai mărilor. Oare unde să fi fost amplasat șantierul acesta enigmatic? La Marea Baltică? La Marea Neagră? Poate în Extremul Orient împotriva flotei nipone? Acum urmează surpriza pregătită de Stalin omenirii. Şantierul se afla dispus în Molotovsk, actualmente denumirea fiind de Severodvinsk. Era o regiune inospitalieră, înghețată și departe de ochii indiscreți. Este evident că nu exista un inamic dornic să atace în regiune și nici nu prea avea cine. Marea Britanie avea flota concentrată pentru anihilarea vaselor germane. Ar fi fost imposibil pentru Hitler să viseze operațiuni de amploare în zonă pentru că nu prea avea cu ce, cuirasatul Bismarck fiind pregătit pentru prima misiune în mai 1941.

Mai exista în plan și începerea lucrărilor la Gruzia Sovietică în anul 1941 în Leningrad, dar socotelile ofensive au fost date peste cap de invazia germană. Este interesant de observat că Stalin nu considera armata nazistă un pericol real și avea absolută dreptate deoarece rezervele de combustibil și muniții erau modeste. N-a putut să creadă că se poate începe un război cu o mare putere cu o astfel de dotare, dar militarii luptă cu ce au.

Muncitorii destinați marelui proiect au întâmpinat dificultăți uriașe în ceea ce privește asamblarea materialelor ce veneau din partea unei industrii încă incomplet pregătită pentru lucru la o astfel de scară. Calitatea materialelor lăsa de dorit și nici macaralele necesare pentru manipularea unor piese grele n-au sosit la timp. O energie colosală a fost concentrată spre un proiect ce nu avea nici cea mai mică legătură cu apărarea și oamenii ar fi fost mult mai utili să modeleze oțelul în corpuri de tancuri, de tunuri sau în camioane pentru a asigura mobilitatea trupelor. Mareșalii sovietici au plâns mereu prin cărțile de memorii că n-au avut mașini suficiente pentru tractarea pieselor de artilerie și n-au vrut să spună că au existat oarecare planuri ideologice pentru cucerirea planetei.

Economia sovietică a fost prea grav afectată pentru a se mai relua programul marilor nave cuirasate și oricum proiectul era unul vechi, depășit de realitățile din SUA, adversarul ideologic luat în colimator de către Stalin. Era nevoie acum de alte categorii de vapoare militare în frunte cu portavionul și fabricile comuniste n-au fost pregătite să livreze componentele necesare acestor aerodromuri plutitoare. Nici institutele de proiectare n-au făcut față misiunii până în anul 1991.

Adolf Hitler a dat lovitura de grație marelui plan stalinist de expansiune navală și practic de cucerire a imperiului mărilor. Infanteria și tancurile pot ocupa teren mult prin acțiuni fulgerătoare, dar vapoarele pot proiecta forța la distanță și practic comunismul ar fi făcut metastaze în orice punct al planetei.

Așa se explică ura păstrată la Kremlin împotriva nazismului, cel care a răpit Moscovei ocazia să fie stăpâna absolută a lumii în numele sângeroasei ideologii promovate de Stalin. Lagărul socialist ar fi ajuns să aibă dimensiuni planetare, dar Wehrmacht-ul a zdrobit cele mai bune mari unități sovietice la granița de est a Reich-ului și apoi a pătruns adânc în spațiul zis sovietic.

A fost necesară mutarea fabricilor cu destinație militară, dar nu s-a putut evacua tot și, în plus, a trecut ceva vreme până când utilajele au fost puse în stare de funcțiune. Unii muncitori au fost uciși în bombardamente sau au fost trimiși pe front pentru completarea efectivelor ce se rarefiau rapid. Industria din partea europeană a fost dereglată și a trecut multă vreme până când a fost refăcută.

Chiar dacă se muncea în condiții modeste și angajații erau remunerați cu zgârcenie, economia sovietică nu putea să facă față unui război de amploare cu lumea capitalistă ce avea sprijinul industriei americane, uzinele de peste ocean nefiind afectate de ostilități. Iosif Stalin a depus eforturi pentru creșterea producției militare, dar n-a reușit până în anul 1953 să învingă gigantul numit SUA.

Kremlinul comunist a fost un centru de putere care a dus numai politici împotriva locuitorilor din vastul spațiu controlat prin forță și teroare. Obiectivul suprem al liderilor comuniști a constat în folosirea forței umane pentru cucerirea întregii planete în numele un viitor presupus fericit și indiferent de pierderile de vieți omenești. Marele plan elaborat de Stalin în anul 1924 și aplicat de urmași cu consecvență s-a numit Revoluția mondială și altceva nu conta.

Oamenii erau condamnați de la naștere, precum predestinarea din anumite credințe, pentru muncă înverșunată în fabricile de armament și apoi pentru marele masacru universal. Propaganda oficială încearcă să lege soarta rușilor de Uniunea Sovietică, dar statul ideologic a făcut mai mult rău decât Germania nazistă propriilor locuitori din 1917 până în 1991 și nici după destrămare n-au dispărut ideile pur asasine. Adevărul este că n-a existat vreo urmă de istorie a popoarelor cucerite în numele ideologiei comuniste și acum trebuie să fie recuperat tot ce s-a distrus pentru a se pune în practică o utopie criminală.