Oamenii din Evul Mediu beau apă? Mitul care nu este chiar adevărat
Una dintre cele mai persistente idei despre Evul Mediu spune că oamenii evitau complet apa și consumau aproape exclusiv bere sau vin. Imaginea unei Europe medievale în care apa era atât de murdară încât nimeni nu îndrăznea să o bea a devenit aproape un clișeu al culturii populare. Totuși, documentele medievale, tratatele medicale și registrele orașelor spun o poveste mult mai nuanțată.
În realitate, oamenii din Evul Mediu beau apă în mod regulat — atât timp cât provenea dintr-o sursă considerată sigură.
„Să folosim această băutură sănătoasă și naturală, benefică pentru trup și suflet — dacă este luată nu dintr-o cisternă noroioasă, ci dintr-o fântână limpede sau din curgerea unui pârâu transparent”, scria în secolul al IX-lea Lupus Servatus, abatele de la Ferrières.
Cum s-a născut mitul
Ideea că medievalii nu beau apă provine în mare parte din faptul că sursele vremii vorbesc mult mai des despre vin și bere decât despre apă. Cronici, scrisori și poeme laudă calitatea vinurilor sau a ale-ului, aproape niciodată gustul apei.
Dar explicația este simplă: apa era banală.
La fel cum puțini oameni de astăzi ar scrie pagini întregi despre un pahar de apă, și medievalii considerau băutura ceva firesc, lipsit de prestigiu social. Vinul și berea aveau însă valoare culturală, economică și simbolică. Erau asociate cu ospitalitatea, statutul social și mesele festive.
Asta nu înseamnă că apa lipsea din alimentația zilnică.
Doctorii medievali recomandau apa
Textele medicale medievale arată clar că apa era consumată și chiar recomandată în anumite condiții. Medicii discutau despre calitatea apei, despre sursele bune și rele și despre momentele potrivite pentru consum.
Paul din Aegina, medic bizantin din secolul al VII-lea, scria:
„Dintre toate lucrurile, apa este cea mai utilă în orice regim de viață. Cea mai bună apă este cea fără gust sau miros, plăcută la băut și limpede privirii.”
Tratatele medicale medievale ofereau chiar și recomandări surprinzător de specifice. Regimen Sanitatis Salerni, unul dintre cele mai influente manuale medicale ale Evului Mediu, susținea că apa rece de izvor este excelentă pentru potolirea setei, iar apa de ploaie putea fi chiar mai bună. În schimb, în timpul meselor, autorii considerau că vinul este preferabil, deoarece apa „răcește stomacul”.
Uneori, sfaturile intrau în zona superstițiilor medicale. Un autor italian din secolul al XV-lea avertiza femeile însărcinate să evite apa rece, despre care credea că „nu este bună pentru făt și favorizează nașterea fetelor”.