O zi neagră pentru neamul românesc: 13 iunie 1941

Luna iunie a anului 1941 a fost marcată  de intensificarea pregătirilor germane pentru atacarea Uniunii Sovietice. Oare dincolo de Prut ce se întâmpla? Ştiau sovieticii de pregătirile inamicului?

Moscova aflase de planurile ofensive ale Berlinului. În consecinţă, trupele sovietice erau instalate în poziţii avansate, în pădurile de pe malul Prutului. Conform regulilor războiului modern, populaţia trebuie evacuată din fâşia de acţiune a armatei pentru a se evita pierderile inutile, dar poliţia secretă a regimului comunist a înţeles să lanseze un nou val de teroare împotriva nevinovaţilor. Forţele NKVD au trecut la deportarea a familii întregi de pe întreg teritoriul Moldovei. Bărbaţii au fost separaţi de familii şi trimişi în lagăre unde au fost executaţi sau au pierit de foame şi boli. Femeile şi copiii au rămas prin spaţiul imens al Rusiei pentru a îndeplini visul lui Stalin de a avea un singur popor uniformizat, de marionete. Cei care n-au putut fi transportaţi din cauza înaintării  forţelor germane au fost executaţi şi prin trecerea cu tancurile peste trupurile fragile. O masă de carne strivită  a rămas în urma asasinilor cu stele roşii. Multe scene gen Katyn au rămas ascunse în filele îngălbenite ale documentelor şi au fost condamnate de istoricii români şi de cei progresişti din Rusia. Nu se cunoaşte exact numărul victimelor din iunie deoarece regimul nu se mai ocupa de mărunţişuri, ci de marea idee a cuceririi Europei, dar au fost zeci de mii de deportaţi.

Ziua de 13 iunie 1941 a însemnat lansarea deportărilor masive ca un semn pentru iminenta ofensivă sovietică şi s-a desfăşurat de-a lungul întregii frontiere. România urma să cunoască aceeaşi soartă cel mai târziu în iulie 1941, dar ofensiva germană a amânat dezastrul pentru 1944. Ahivele nu şi-au spus încă ultimul cuvânt.