O vizită domnească la Piatra Neamț, în anul 1866

Sosit în România de foarte puțin timp, domnitorul Carol I este dornic să afle cât mai multe despre țară și locuitorii acesteia. Așadar, a început o serie de vizite prin țară, ajungând în periplul său și în Piatra – Neamț.

În „Anuarul Liceului Petru Rareș”, din anul 1935, Al. Grigorovici (doctor în litere), ne edifică mai ales asupra modului în care au pregătit autoritățile și cetățenii sosirea înaltului oaspete și modul în care s-a desfășurat vizita respectivă, în orașul reședință dar și în alte părți ale județului Neamț.

Autoritățile în alertă

Abia sosit în România, Prințul Carol, alesul națiunei, s-a hotărât să viziteze țara spre a vedea cu ochii lui nevoile patriei sale. La începutul lunii August 1866 s-a decis să viziteze Moldova, însoțit de cei doi miniștri moldoveni, Ghica și Mavrogheni, care se bucurau de mari simpatii în provincia lor de baștină.

Drumul ce trebuia urmat, ducea prin Buzău, Focșani, Adjud, Târgul Ocnei, Bacău, Piatra - Neamț, mănăstirile din ținutul Neamțului, Târgul Neamț, Fălticeni, Dorohoiu, Botoșani. După programa stabilită de comun acord cu Prințul, de către miniștrii Ghica și Mavrogheni, la București, s-a fixat sosirea Prințului Carol în Piatra - Neamț pentru ziua de 12 August ora 6 seara. Noaptea urma so petreacă în casele prefectului Roznovanu. S-au luat măsurile necesare ca orașul să fie luminat, iar populația să-i facă o primire frumoasă și caldă.

Alte festivități, ca baluri și muzică, au fost suprimate din programul de primire, deoarece Prințul era în doliu după fratele său Anton, grav rănit în lupta de la Sadova contra austriecilor și mort în urma rănilor primite. Între timp s-a modificat itinerarul astfel că Prințul trebuia să plece direct de la Bacău la Roman și de acolo să vie la Piatra - Neamț în ziua de 13 August, la ora 8 dimineața.

În ultimul moment s-a schimbat din nou acest itinerar și Prințul a sosit abia Duminică, 14 August, în orașul Piatra - Neamț. S-au luat, de către energicul și destoinicul prefect Roznovanu, toate măsurile necesare pentru a face, înaltului Oaspete o primire cât mai strălucită.

Toată urbea și tot ținutul au fost în fierbere. Drumurile au fost refăcute, muncind zi și noapte, cu tot timpul ploios, care a făcut să întârzie sosirea Prințului cu o zi. Primarul urbei, Teohari, polițistul, comandantul dorobanților și subprefecții, toți și-au dat cea mai mare silință să contribuie la reușita primirii.

Prefectul Roznovanu dăduse cel mai sever ordin ca toți capii de autorități să facă raportul cuvenit Domnitorului și tot așa să fie lăsați și locuitorii să-și spuie păsurile, știută fiind dorința Domnitorului Carol I de a asculta durerile supușilor săi.

Situația ținutului

Neamțului în 1866 Situația agricolă și financiară, și starea sănătății din ținutul Neamțului, nu erau atunci, în vara anului 1866, prea strălucite. Holera izbucnise mai întâi la Târgul Neamț și apoi în restul ținutului. Acest flagel teribil și-a cerut și aici tributul său crud, făcând multe victime omenești. Pâinea albă se găsea mai multă, porumbul și fânul însă, numai în cantități foarte mici.

În general anul 1866 a fost un an secetos; abia pe la mijlocul lui August au căzut ceva ploi - insuficiente ca să îndrepte recolta. Locuitorii, amenințați de foamete, nu numai pentru acel an, ci chiar și pentru cel următor și ducând lipsă și de semințe, începuseră, totuși, în mod pacinic, arăturile de toamnă.

A patra parte din locuitorii plășii de mijloc, ducând o mare lipsă și neputând să-și procure cel puțin hrana zilnică, n-au putut plăti dările către Stat. Subprefectul Dumitriu a cerut atunci prefectului Roznovanu să intervină la forurile în drept pentru a obține o păsuire pentru acești oameni asupriți de soartă.

El a mai propus ca în locul dărilor oamenii să lucreze la refacerea drumului între Piatra-Neamț și Roman - o șosea foarte frecventată pe atunci de trăsuri și serviciul poștelor, deoarece valea Bistriței spre Bacău o câștigat abia atunci o importanță mai mare, ca mijloc de comunicație, când s-a construit calea ferată Piatra-Neamț – Bacău.

Cauza principală că s-a dus în anul acela mare lipsă de porumb, a fost și lipsa de prevedere din anii de belșug, când anumite cantități de porumb ar fi putut să fie adăpostite în hambare speciale pentru anii cu recolte slabe. Aceste hambare de rezervă au fost prevăzute și în Regulamentul Organic, în amândouă Principatele.

O mare cantitate de porumb, din anii de belșug, a mai fost întrebuințată pentru ardere, în velnițe de spirt și pentru export. Exportul de porumb din Nordul Moldovei se făcea mai ales spre frontiera Austriacă, prin punctele Cornu - Luncei, Burdujeni, Mihăileni și Herța. Populația românească din Bucovina, mai ales cea din regiunile muntoase ale Câmpulungului, și ale Rădăuțiului, se aproviziona cu porumb din Nordul Moldovei.

Subprefectul Dimitriu a fost de părere că porumbul din ținutul Neamț să nu mai fie întrebuințat nici pentru spirt, nici pentru export, deoarece n-ar fi suficient pentru locuitorii acestui ținut. Acest raport s-a făcut tocmai cu scopul acesta de a fi înaintat și Prințului Carol, ca să vadă personal nevoile ținutului Neamț.

„Zi națională”

În urma adresei primite din partea prefectului, a fost întocmit, de Consiliul comunal de sub conducerea primarului Teohari un program cât mai bogat în vederea primirii înaltului Oaspe. Consiliul comunal și-a exprimat părerea de rău că nu poate primi pe Domnitorul țării, în casa sa, probabil neavând un local potrivit, rămânând să fie găzduit Măria Sa în casele colonelului Roznovanu.

Ziua aceea, în care a stat Domnitorul în orașul Piatra - Neamț, a fost declarată „zi națională”. Sosirea Prințului la bariera orașului avea să fie anunțată prin 21 lovituri, trase cu ajutorul sacalușelor. Poliția a fost însărcinată să curețe toate ulițele, podețele și trotuarele orașului. În acea zi trebuiau să se facă serbări publice și orășenii să-și manifeste bucuria prin jocuri și cântece.

Doisprezece tineri îmbrăcați în costume naționale și cu steaguri tricolore în mână, pe care erau scrise anul și data vizitei princiare, trebuiau să plece în întâmpinarea Domnitorului și să-l însoțească până la catedrală. De la marginea orașului, „despre lutărie, s-au pus pe marginea străzii, ce ducea la casele prefectului, brazi, iar stâlpii porții casei sale trebuiau să fie împodobiți cu cetină de brad în forma «cornului de abundență»”.

Carol în primii ani de la venirea în țară

Puțin mai înainte, la capul podului spre „lutării” avea să fie o piramidă cu o inscripție simbolică și la baza acestei piramide aveau să stea doi bătrâni cu bărbi și plete albe, cu capetele descoperite, îmbrăcați curat în costume naționale și în poziție de veghe, rezemați în toiagurile lor. În fața bisericii Sf. Ioan, trebuiau, după program, să stea preoții în odăjdii, în frunte cu protoiereul ocolului. El trebuia să înainteze spre Domnitor cu Sf. Cruce și Evanghelia întâmpinându-l cu rugăciunea „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”.

În biserică va intra Domnitorul cu suita, membrii consiliului comunal, poliția și membrii tribunalului judiciar. În curtea bisericii, spre vechiul cimitir, fusese fixat locul pentru elevii și elevele școalei centrale primare, singura școală de pe atunci în Piatra - Neamț. (Gimnaziul „Petru-Rareș” s-a înființat abia la 1869). Fiecare școală trebuia să aibă drapelul scris și copiii să poarte o eșarfă tricoloră.

La ieșirea Prințului din biserică, institutorul școalei centrale, însoțit de profesoara acestei școli trebuiau să se prezinte Domnitorului cu cuvintele:

„Măria ta! fericirea ce ați făcut cetățenilor, vizitând orașul Piatra - Neamț și sărbătoarea ce astăzi le dați cu prezența Voastră, vor fi eterne în inimile acestei junimi. Să trăiți, Măria ta I”.

Pe dealurile Pietrii aveau să fie așezați ciobani care trebuiau să cânte din buciumele lor doine și alte cântece naționale. Pentru a-l primi pe înaltul Oaspete așa cum se cuvine s-au împrumutat trei din cele mai frumoase landouri din oraș, unul pentru Prinț și restul pentru suita lui. Acestea l-au așteptat la piramida de la „poșta veche”.

Trăsura Domnitorului avea să fie însoțită de șase dorobanți călări. Prințul Carol părăsise Romanul în dimineața zilei de 14/26 August, luând direcția spre Piatra. Era o minunată zi de vară, plină de soare. În drum s-a oprit la moșia familiei Ghica din Dulcești, luând aci o mică gustare; fu primit cu multă atenție din partea principesei Ghica, născută Hurmuzache și originară din Bucovina.

Abia pe la amiază a ajuns Prințul la Piatra, din cauza opririi sale pe la Dulcești și a primirii entuziaste ce i-a făcut populația satelor. Orașul i-a făcut o impresie bună, încât a spus despre el că e orașul cel mai frumos situat din Moldova. Primirea s-a făcut conform programului. Prințul, însă, a stat puține ore între Pietreni. După vizitarea bisericii Sf. Ioan, și după prezentarea autorităților din oraș, a plecat mai departe spre Văratic.

Văratic – Agapia – Târgu Neamț

Ajuns în preajma mănăstirii a fost primit, în sunetul solemn al clopotelor, de către 200 călugărițe, în frunte cu stareța mănăstirii, – un măreț tablou așa cum ni-l descrie doctorul Kremnitz în lucrarea sa despre Regele Carol.

Prințul Carol a fost adânc impresionat de cele văzute la această mănăstire. A sosit la vecernie și a petrecut noaptea în mănăstire, găzduit fiind în casa maicii Negri, sora ministrului Costache Negri. Prințul a asistat a doua zi la serviciul divin, căci era zi de sărbătoare, ziua „Adormirii Maicii Domnului” și hram la Văratic.

De aici o plecat la Agapia, care i-a făcut o impresie și mai frumoasă. Nu putea însă să rămâie mai multe ore, deoarece trebuia să-și continue drumul spre mănăstirea Neamțului, unde îl așteptau o mie de călugări în frunte cu Episcopul Hușilor. Prințul și-a continuat drumul spre Târgul Neamț. Aici avea să dejuneze și să stea în gazdă la doctorul Miller, care era fericit să-1 primească la el, cum rezultă din răspunsul trimis prefectului Roznovanu.

Locuitorii din Târgul-Neamț au pregătit atunci o jalbă, cerând Domnitorului mutarea reședinței ținutului de la Piatra la Târgul Neamț. Adevărat că în trecutul ținutului Neamț, ocolul Târgul Neamț jucase un rol mai mare decât acel al Pietrii. În decursul secolului al XIX-lea, însă s-a dezvoltat și orașul Piatra, lăsând rivala sa din Nordul ținutului cu mult mai în urmă.

Cu toată jalba Nemțenilor, tot Piatra a rămas reședința ținutului, datorită, în mare parte, energiei prefectului Roznovanu, care n-ar fi admis niciodată strămutarea reședinței. Târgul Neamț a rămas numai reședință de plasă.

Cu ocazia vizitei în Târgul Neamț, Prințul Carol a vizitat și Cetatea Neamțului, urcând poalele muntelui Țifui călare și admirând minunata poziție strategică a cetății predecesorilor săi. De aici, privind frumosul ținut al Neamțului, s-a îndreptat spre capitala ținutului Suceava.