O scurtă istorie a cannabisului
Reprezentând unul din cele mai controversate subiecte din societatea contemporană, cannabisul are o bogată istorie nu numai în ceea ce privește proprietățile sale euforice, dar și în ceea ce privește numeroasele utilizări în industria textilă, în cea alimentară și în fabricarea hârtiei. Lăsând la o parte partizanatul pro sau contra asupra acestui subiect, vom prezenta cele mai importante evenimente care au avut ca protagonist această plantă.
Cele mai vechi timpuri – din China până în România
Există o serie de dovezi arheologice care au demonstrat folosirea cânepei în arealul Asiatic și est European încă de acum 10 000 de ani. Cele mai vechi descoperiri sunt din spațiul Taiwanez și atestă folosirea fibrei de cannabis în industria textilă. Încă din mileniul al III-lea î.Hr, sunt consemnate utilizările medicale ale cannabisului în spațiul chinez. Tradiția medicală naturistă chineză își are, astfel, rădăcinile din cele mai vechi timpuri. Fiecare parte a acestei plante a fost exploatată medical de către vechii chinezi, fiind consemnate zeci de proprietăți medicale – de la cea de cauterizant până la cea de anestezic.
Și în India cannabisul a fost folosit cu mii de ani înaintea erei noastre, din regiunile muntoase ale Himalaiei până în valea Indusului. Planta a avut un rol important în religia locală hindusă, dar și în medicină, cum a fost cazul Chinei. În textele antice descoperite în India sunt consemnate bolile pentru care era folosită planta:insomnie, dureri de cap, tulburări gastrice. De asemenea, este confirmată și utlizarea plantei ca anestezic pentru femeile care nășteau.
Cea mai veche mărturie a utilizării în scop medical a acestei plante în Egiptul Antic este confirmată încă din 1 700 î.Hr. În total au fost descoperite 4 papirusuri care aveau rol de rețete medicale. În urma studierii papirusurilor s-a aflat că vechii locuitori ai Nilului foloseau cannabisul pentru tratarea durerilor de ochi, dar și în tratarea hemoroizilor.
Din spațiul arian, planta a fost răspândită în Orientul Mijlociu și în stepele nord-pontice. Herodot relatează în însemnările sale cum populațiile scitice foloseau cannabisul în scop recreațional în timpul băilor cu aburi. În spațiul asirian, planta a fost adoptată în ceremoniile religioase.
Și pe teritoriul țării noastre folosirea cânepei are o tradiție milenară. Cea mai veche dovadă este un vas ritualic din mileniul al III-lea î.Hr în care s-au găsit resturile unor semințe de cannabis. De asemenea, în antichitate este consemnată existența, în spațiul scitic, tracic, dar și dacic, a unor șamani numiți kapnobatai(în traducere – ”cei ce merg pe nori de fum”). Acești șamani se foloseau de proprietățile psihotropice, arzând florile de cânepa pentru a-și induce o stare de transă.
Civilizația musulmană – continuatoarea tradiției medicale a cannabisului
Sfârșitul antichității a presupus o perioadă relativ săracă în izvoare istorice în spațiul european. Descoperirile arheologice consemnează doar existența îmbrăcăminții din fibră de cânepă până în spațiul scandinav.
Lumea islamică, pe de altă parte, a cunoscut o perioadă de înflorire economică culturală și științifică. Medicii musulmani au folosit la scară largă această plantă între secolele VIII și XVIII pentru proprietățile sale antiepileptice, anti-inflamatorii și analgezice.
Lumea Nouă – potențialul comercial al plantei de cannabis
Izolarea Americilor față de Lumea Veche a Europei, Asiei și a Africii, le-a permis fiecăruia dintre aceste părți ale Globului să-și dezvolte propria floră și faună, multe specii de animale și plante caracteristice Americilor fiind necunoscute europenilor până la primele voiaje peste Atlantic. Acest fenomen s-a produs și viceversa, cannabisul fiind adus în lumea Nouă la scurt timp după descoperirea sa. Vastitatea pământului descoperit le-a permis coloniștilor să cultive la scară largă tutunul, bumbacul, dar și cânepa recent adusă de pe continentul european.
Încă de la înființarea primei colonii engleze în Virginia, regele James I a decretat în 1619 că fiecare colonist este obligat să crească 100 de plante de cannabis exclusiv pentru export. Până la mijlocul secolului al XIX-lea cânepa cultivată era folosită în fabricarea materialelor textile și a frânghiei.
Secolul al XIX-lea – rolul cannabisului în medicina occidentală
Încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea au apărut primele tendințe în lumea occidentală de a folosi cannabisul în medicină. Cel mai important pionier al acestui curent a fost irlandezul William Brooke O'Shaughnessy – medic, fizician și inventator, care în timpul șederii sale în India, a descoperit medicina tradițională locală. El a început să cerceteze cannabisul, care era folosit de populația locală în scop medical. În urma cercetărilor sale, a descoperit potențialul anestezic al plantei, dar și cel de a trata spasmele musculare și multe alte probleme medicale.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cannabisul este folosit la scară largă în domeniul farmaceutic, sub formă de extract. Nu era nimic neobișnuit ca să vezi în farmaciile din acea vreme facloane și sticluțe cu extract de cannabis.
Tot în acea vreme apar primele legi și reglementări ale vânzării acestor medicamente în Statele Unite. Cannabisul este introdus într-o listă națională de ”otrăvuri”. Aceasta nu însemna că produsele pe bază de cannabis erau interzise sau li se crea o imagine negativă. Acele substanțe sau plante din lista de ”otrăvuri”, din cauza proprietăților lor psihotrope și a altor efecte secundare care s-au observat că le produc, trebuiau reglementate pentru consumul populației. Astfel au apărut primele sancțiuni împotriva etichetelor mincinoase și împotriva adulterării medicamentelor. În 1905, statele americane erau deja divizate asupra subiectului ”otravurilor”, deoarece existau state care au hotărât reglementarea vânzării medicamentelor pe baza ”otrăvurilor”, dar existau și state care dădeau libertate totală vânzării lor.
Secolul XX – cannabisul intră în ilegalitate
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea organizațiile care militează pentru interzicerea substanțelor considerate tabuu în societatea americană își fac vocea auzită din ce în ce mi tare. Formate în mare parte din membrii unor culte protestante și neo-protestante, aceste organizații au militat pentru prohibiția alcoolului, dar și a cannabisului. Filozofia puritană a acestor organizații intra în contradicție cu moda cercurilor de opiomani caracteristice acele timpuri.
Apar primele tentative de a reglementa consumul de opioide, dar și de cannabis. Consumul lor va fi limitat doar la cel medical, iar pentru a cumpăra substanța necesară aveai nevoie de o rețetă de la un medic. Legislativul american își dorea o scoatere trepată din societatea americană a cannabisului prin limitarea treptată a dozei legale la nivelul populației. Posesia de cannabis avea să fie și ea desemnată ca fiind ilegală.
În cadrul Convenției Internaționale a Opiului din 1925 s-a luat hotărârea, sprijinită de statul american, de a interzice exportul de cânepă indiană către Statele Unite. În 1930 apar primele broșuri și filme americane asupra pericolelor acestei plante.
În 1937 a fost emis la nivel național în SUA ”Marijuana Tax Act”. Aceasta ilegaliza transportul și posesia de cannabis, înafara de întreprinzătorii care cultivau planta în scop medicinal sau industrial și care trebuiau să plătească o taxă anuală în acest sens. ”Marijuana Tax Act” a fost suspendat după începerea ostilităților între SUA și Japonia, în 1942, când planta s-a dovedit necesară eforturilor de război americane.
În anii 50 apar primele legi penale în SUA care pedepsesc posesia de cannabis cu închisoarea de la 2 la 10 ani și o amendă de până la 20 000 de dolari.
Anii 70 – SUA declară război drogurilor
Campaniile americane anti-drog au continuat de-a lungul Războiului Rece. Noua cultură americană apărută după finalul celui de-al Doilea Război Mondial, a creat o generație de tineri care s-a opus politicii generale a liderilor de la Washington, culminând cu mișcările studențești împotriva Războiului din Vietnam, din anii 60. Este adevărat că una din caracteristicile tinerei generații americane era și consumul recreațional de droguri. Acesta a produs indignarea vechii generații, indignare de care se vor folosi majoritatea candidaților în campaniile lor electorale sau pentru a-și crește popularitatea în rândul alegătorilor.
În 1971, președintele american Richard Nixon declară public începerea unui război împotriva drogurilor, război ce continuă până în ziua de astăzi, iar câmpul de luptă este atât în interiorul, cât și în exteriorul Statelor Unite. La nivel intern, departamentul anti-drog (DEA) are datoria de a anihila rețelele de distribuție a drogurilor, iar la nivel internațional se încearcă observarea rutelor de distribuție a drogurilor și sprijinirea războiului anti-drog în țările cu importante centre de fabricare și distribuție aflate în proximitatea Statelor Unite (cum ar fi Mexicul sau Columbia).
Mulți cetățeni americani, printre care și politicieni contestă acest război, deoarece se cheltuie milioane de dolari în fiecare an pentru derularea operațiunilor și pentru încarcerearea unui număr din ce în ce mai mare pentru posesia de droguri, fără nici un rezultat aparent.
Secolul XXI – începutul unei liberalizări pentru cannabis
Din anii 70, se revine la aplicațiile medicinale ale cannabisului în Statele Unite, fiind permis pentru un număr foarte mic de pacienți care au primit din partea Curții de Justiție aprobarea de a consuma cannabis drept tratament pentru bolile lor. În anii 90 s-au elaborat legislații la nivelului diferitor state permițând utilizarea cannabisului în scop medicinal.
În acest context, organizațiile care militează pentru legalizarea cannabisului au primit din ce în ce mai mult sprijin din rândul populației. Este adevărat că statele americane rămân diferite în ceea ce privește viziunea asupra cannabisului, iar comunitățile rămân polarizate în ceea ce privește acest subiect. Cu toate acestea, generațiile tinere de acum și cele de acum 10 ani sprijină din ce în ce mai mult legalizarea consumului acestei plante, fapt demonstrat de legalizarea recentă a cannabisului în două state americane – Washington și Colorado.