Nuntă la Curtea Angliei, în 1923: Căsătoria părinților reginei Elisabeta a II-a

În ianuarie 1923 în ziarul „Court Circular”, apărea un anunț matrimonial sec, fără fast, ce amintea mai degrabă de un eveniment monden provenind din mediul micii burghezii, decât din cadrul conservator conformist și dominat de etichetă, al curții regale britanice. Anunțul suna astfel: “Regele și Regina, au plăcerea de-a aduce la cunoștință logodna fiului lor iubit, Ducele de York, cu Lady Elisabeth Bowes-Lyon, fiica Contelui și a Contesei de Strathmore”.

Opinia publică este în fierbere

Cei ce făcuse această surpriză regală supușilor, erau Regele George al V-lea al Marii Britanii și Regina Mary. Ducele de York era Albrert Georges, fiul regelui George al V-lea. Cum era și de așteptat anunțul a stârnit multă bucurie și o vie emoție printre supușii Imperiului Britanic și a fost comentat în diverse moduri câteva luni după și toată lumea aștepta în mod firesc căsătoria.

Ca de obicei în asemenea situații și‚ ținând seama de mentalitatea orgoliului și snobismul societății britanice dominată încă de spiritul mitului victorian, al măreției imperiale (deși aflată într-un inexorabil dar lent declin început cu războiul cu burii de la începutul secolului al XX-lea și accelerat odată cu Primul Război Mondial și după), toți supușii, de la oameni obișnuiți și până la societatea sus pusă discutau cu aprindere evenimentul în sine încercând să ghicească fiecare, fazele și fastul evenimentului, imaginația depășind de multe ori realitatea. 

Totuși‚ ținând cont și de dorința omului de a surclasa ce vede, cu ce își dorește (chiar dacă nu va avea ce-și dorea) zvonurile circulau nestingherite ascultate cu aviditate, aprobate sau contestate după caz. De la numărul invitațiilor, numele lor, uniforma Ducelui de York și a miresei Lady Elisabeth Bowes-Lyon, cum vor fi îmbrăcate Domnișoarele de onoare ale miresei, cavalerii de onoare ai mirelui, măreția echipajelor, invitații din străinătate și de ce nu costurile acestei extraordinare desfășurări de forțe a Casei britanice. 

De asemenea, nu putem omite valul de felicitări și telegrame de felicitări pe adresa Palatului Regal Buckingham din Londra provenind din toate colțurile vastului Imperiu (în care se putea spune cu adevărat, că soarele nu apune niciodată, de la șefii de triburi din Africa și Asia, de la marajahii Indiei, de la regișorii dependenți din teritoriile aflate sub tutelă sau protectorate, de la guvernatorii de dominioane, șefii străini de state, monarhii sau republici, oameni simpli, etc, etc. 

„Valuri” de cadouri pentru miri 

Anarhia zvonurilor și fantezia minților înfierbântate dar doritoare să mai adauge un surplus (dacă mai era nevoie) de măreție, fericitului eveniment se potoli când se află în mod oficial că nunta se va celebra în bătrâna și arhicelebra catedrală Westminster Abley și va avea un caracter național.

Aflându-se acestea, începură de data aceasta să curgă șuvoaie de cadouri către tinerii căsătoriți din care vom aminti doar câteva ce se vor a fi mai reprezentative, și anume: Scoția, vechea provincie a regatului cu o istorie secular legată de Anglia găsi de cuviință să onoreze evenimentul printr-un cadou ce ieșea din cadrul cunoscut al darurilor cu specific național scoțian și anume: era vorba despre un orologiu confecționat în 1804 ce era destinat de atunci familiei regale engleze dar din cauze necunoscute, nu a ajuns niciodată la aceasta. 

Orologiul avea următoarele particularități: la fiecare sfert de oră cântă un marș militar deosebit, la sfârșitul căreia apar figurine cu chipurile familiei regale engleze din 1804, precum și un detașament de cavalerie de gardă. Totul încânta ochiul ca o bijuterie artistică a perfecțiunii și bunului gust. Printre celelalte cadouri de excepție se pot menționa de asemenea: darul unei cunoscute fabrici de cusut ce expedia frumos ambalate 1.000 (o mie) ace de cusut din aur, iar un horticultor celebru ținu ca să elogieze evenimentul cu cele mai reușite și celebre exemplare de trandafiri din sera sa. 

Văzând diversitatea și enorma cantitate de cadouri ce conțineau să se reverse într-un impresionant și neîntrerupt șuvoi pe adresa celor doi îndrăgostiți și logodnici, aceștia la un moment dat încercară să-l tempereze insistând pe latura utilă și estetică a cadourilor așa că, designerii principalelor companii producătoare din regatul imperiu, reprofilară urgent aspectul și gradul de utilitate al cadourilor ce-și continuară marșul inexorabil spre Buckingam Palace.

Marile state aliate în Marele Război Mondial au ținut să onoreze evenimentul precum și relațiile de prietenie și alianță cu Casa regală britanică prin cadouri deosebite, cum ar fi: francezii oferă un serviciu de porțelan purtând semnătura prestigioasei firme de la Sevres, japonezii servicii de porțelan cu celebrele și tradiționalele lor culori, la fel chinezii. Ambasadorul USA, oferi un portret al Ducelui de York, iar Prințul Paul al Serbiei pe acela al Ladyei Elisabeth, ambele pictate de celebrul portretist Sargent. 

Din partea familiei regale britanice regele George al V-lea oferi fiului său Ducele de York o masă antică și o pereche de candelabre de argint. Prințul de Walles, dărui fratelui său un automobil splendid, iar viitoarei cumnate o blană de felină de o rară frumusețe. 

În fața altarului 

Căsătoria propriu-zisă se celebră cu un deosebit fast la 26 aprilie 1923 în Catedrala Westminster Ablley, ce a văzut de-a lungul multi secularei sale existențe atâtea căsătorii ale monarhilor britanici. Tot ce avea mai select regatul-imperiul în domeniu de uniforme, costume, toillete pentru doamne și domnișoare strălucind prin diversitatea culorilor, a panașelor, decorațiilor și emblemelor, a florilor și bijuteriilor totul era etalat în mod generos.

Catedrala bătrână și solemnă ce semnifică ea însăși prin măreția și vechimea bătrânului și „perfidului Albion”, se umpluse de lume și aștepta sosirea viitorilor căsătoriți ca să poată începe ceremonia propriu-zisă. Muzica de întâmpinare tăcu și sub privirile miilor de invitați prezenți în catedrală sau în împrejurimile sale umplute la refuz de alte zeci de mii de supuși credincioși, disciplinați și emoționați, dar și mândri și fericiți, își făcură apariția George al V-lea și regina Mary.

În spatele lor înaintau solemn și emoționați cei doi frați ai mirelui, prințul de Walles în uniforma roșie stacojiu a soldaților din garda regală și ducele de Gloucester în uniformă de husari, având în mijlocul lor pe mirele însuși, ducele de York în uniformă de căpitan de aviație. Imediat după ei, venea și Lady Elisabeth la brațul tatălui său, contele de Strathmore. La intrarea în bătrâna Catedrală, aceasta se opri și înclinându-se depuse un frumos buchet de trandafiri albi la mormântul eroului necunoscut.

Cei doi miri se întâlniră în fața altarului și își dădură mâinile suind treptele altarului spre fericirea visată mulțumind lui Dumnezeu ce prin persoana reprezentantului său temporar, pamântesc, Episcopul de Canterbury îi binecuvânta, consfințind unirea lor „la bine și la rău, până ce moartea, îi va despărții”. Regele George al V-lea introdu-se pe degetul inelar al viitoarei nurori inelul de cununie ce consfințea unirea pe veci al lui Albert Georges Duce de York cu Lady Elisabeth Bowes-Lyon, părinții actualei regine Elisabeta a II-a a Angliei. Înscrierea în registrul de căsătorii al Catedralei Westminster Abley consemna sec, dar solemn că:

„Azi, s-au căsătorit Alteța Sa Regală Căpitanul de Aviație Albert Frederik Arthur Georges, Duce de York, cu Lady Elisabeth Angele Margueritte Bowes-Lyon”.