Nicolae Ceaușescu, înarmarea și înfometarea

Se știe că ultimul deceniu al dominației comuniste în România a fost marcat de lipsuri alimentare ca-n vreme de război, autoritățile de la București motivând că fac totul pentru plata datoriei externe, pentru ca poporul să fie apoi fericit, ocrotit și liniștit, să nu mai fie expus lăcomiei creditorilor din lumea capitalistă și din cea socialistă. Au fost sacrificii deosebite și, mai ales, multe umilințe și timp pierdut pe la cozile cele fără de sfârșit. Oamenii au acceptat de frică și pentru a realiza ceva măreț, care nu se putea altfel.

Oare nu cumva explicațiile guvernanților comuniști ascundeau o mare crimă împotriva poporului român și lipsurile de tot felul aveau o altă origine? Datele istorice cunoscute până astăzi arată că n-ar fi fost necesare aceste monstruozități administrative dacă statul comunist ar fi însemnat ceva pentru neam. În realitate, liderul comunist de la București a declanșat un program de înarmare fără precedent în istoria României. Au fost cumpărate avioane MiG-23 ce costau 3,6 milioane de dolari bucata. Este vorba de dolari ai vremii, cu o valoare deosebită. Un român nu putea să spere la mai mult de o mie de monede americane, aceasta fiind partea ce-i revenea din produsul intern brut după calculele autorităților.

Marina militară este și mai costisitoare. S-a dat comandă șantierului din Mangalia să asambleze un crucișător ușor. N-a fost suficient și s-a trecut la construirea a opt corvete. Nu era un lucru rău din moment ce montarea se făcea într-un șantier românesc. Erau locuri de muncă bine plătite. Problema consta în faptul că armamentul și senzorii, adică partea cea mai costisitoare, veneau din Uniunea Sovietică. De acolo a sosit și un submarin, Delfinul, ce era foarte greu de descoperit datorită învelișului din cauciuc. Era o bijuterie navală, dar foarte scumpă. Chiar dacă a fost achitată datoria externă în primăvara anului 1989, restricțiile au fost menținute și în decembrie au fost fonduri pentru primirea avioanelor MiG-29 (foto jos), o minune a tehnicii sovietice din categoria aparatelor de front. Erau mai mari consumatoare de combustibil în raport cu clasicele MiG-21.

Fabricile industriei constructoare de mașini n-au reușit să ofere un motor cu reacție performant pentru a produce avioane de vânătoare de superioritate aeriană, dar statul a comandat asamblarea unor aparate de atac la sol de tip I.A.R. 93, soluție aleasă și de Iugoslavia socialistă. I.A.R. 99 a fost conceput pentru antrenament, dar putea să fie dotat și cu armament pentru atacarea țintelor terestre. Elicopterele au demonstrat în cursul conflictului din Vietnam că au o putere de foc deosebită, dar pot fi interesante pentru realizarea unor învăluiri pe verticală prin transportarea de trupe și armament în spatele forțelor inamice. Nicolae Ceaușescu a ordonat producerea unor astfel de aparate de zbor și armata a primit modelele I.A.R. 316 și I.A.R. 330, realizate după licențe obținute din Franța capitalistă.

Industria națională a fost pusă să producă și tancuri în fabrica ridicată cu ajutor din China. O astfel de mașină de luptă nu are valoare dacă nu este sprijinită de transportoare blindate pentru infanterie. Frontul inamic trebuie spart cu ajutorul pieselor grele de artilerie și erau plămădite din metal tunuri de calibrele 130 și 152 mm. Se subînțelege că un astfel de obiect militar implica o mașină specială pentru tractarea în teren dificil. Chiar dacă era o perioadă de foamete, statul comunist punea la cale înlocuirea gurilor de foc învechite și cu putere redusă de distrugere cu cele performante de calibre superioare. Schimbarea tehnicii de luptă era împinsă până la aruncătoarele de mine și la armamentul individual al infanteristului. Se făcea totul pentru înarmare și nu se ținea cont de nivelul de trai.

Bani au fost, dar dictatorul de la București se pregătea de marele război cu lumea capitalistă și cumpăra armament din Uniunea Sovietică până la sleirea bugetului țării. Acesta era însă un detaliu care nu conta în ochii celui pe care oamenii de astăzi îl consideră drept patriot. Punea în practică ideile lui Iosif Stalin privind cucerirea planetei și numai dezvoltarea unei industrii puternice pentru realizarea de arme necesare revoluției mondiale conta. Acest principiu a fost lansat de dictatorul de la Kremlin în anul 1924 și așa a rămas până la căderea Uniunii Sovietice. Nicolae Ceaușescu a fost chiar mai fanatic decât liderii de la Moscova și a vrut cu orice preț să-l copieze pe Stalin. Poporul român a avut un mare ghinion.

Oamenii care ajung la putere în fiecare stat au fantezii deosebite pe care încearcă să le pună în practică. Acolo unde există un echilibru între instituții se poate ca impactul să fie limitat, dar în statele totalitare nu există vreo urmă de rațiune. Lumea comunistă a fost ridicată în jurul ideii de revoluție mondială și totul s-a făcut pentru înarmare și război contra lumii capitaliste, cea condamnată definitiv de mersul istoriei.

Bibliografie minimală

Armata Republicii Socialiste România, Editura Militară, București, 1978.
Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.
Volkoff, Vladimir, Dezinformarea, armă de război, Incitatus, f.a.