Nelegiuirile banditului Cocos

Un bandit celebru, contemporan cu Terente si care a actionat si in zona satelor Principele Carol(Partizani) si Ilganii de Sus, a fost si temutul Cocos. Nu se cunosc foarte multe amanunte legate de viata lui, decat din relatarile unor sateni si din presa vremii. Ca si acum, presa vremii de atunci, in cautare de senzational, infrumuseta articolele cu fapte care nu erau complet adevarate. Cert este ca acest talhar, care era un bun cunoscator al baltilor a savarsit multe faradelegi.                                           

Pe numele lui adevarat, Gheorghe Stroe, originar din Tulcea, acest talhar isi facuse o banda cu care actiona, formata din cumnatul sau Gherasim Ghersanof si sotiile lor care erau surori.         

O parte din talhariile lor au fost relatate de presa, iar multe altele au ramas necunoscute. “In noaptea de 6 august(1925) banditul Gheorghe Cocos, insotit de tovarasii sai si cele doua femei din banda, travestite barbateste, inarmati cu carabine si imbarcati in doua barci, s-au dus la cherhanaua domnului N.Armunchis, situate pe bratul Sulinei, in apropierea catunului Gorgova, unde, sub amenintarea cu moartea au luat din cherhanaua numitului proprietar faina ce avea pentru hrana oamenilor in cantitate de 500 kg precum si suma de 1000 lei.

Dupa comiterea acestui atac, banda a disparut in desisul stufarisului din baltile Deltei”. Tot despre el aflam ca, impreuna cu banda lui au jefuit un agent de pescarie la Mila 23, pe care l-a dezarmat, o stana de langa Uzlina, de unde a luat alimente si o cherhana de langa Chilia Veche. “…in ziua de 6 august 1926 Cocos, impreuna cu tovarasul sau si secondati de sotiile lor, care sunt adevarate tovarase…de jaf, inzestrate cu acelasi curaj care caracterizeaza barbatii lor, au atacat si au jefuit cherhanaua lui Nicu Dumitriu si tarla lui Ivan Matei in apropierea Chiliei Vechi.                                                                                         

Banditii au luat tot ce le-au trebuit, alimente, lucruri casnice, imbracaminte, bani in aur vreo 20-30 mii lei si s-au pierdut cu barca in imparatia stufului in care se simt ca la ei acasa”.[1]Talhariile banditului se inmultisera  foarte mult, motiv pentru care prefectul Grigore Vasiliu impreuna cu procurorul tribunalului Tulcea, Timiras, au propus Consiliului Judetului a se oferi o recompensa de 50000 lei celui care va da informatii care va ajuta la prinderea  banditului. Talhariile lor nu se opresc, el reusind sa terorizeze locuitorii Deltei, mai bine de sapte ani, fara ca autoritatile sa-l poata prinde. Astfel, se semnaleaza atacuri la Ciamurlia, Mahmudia, Telenesti (Rep.Moldova), iar in noaptea de 30 decembrie 1927, ataca oficiul pescarilor din Gorgova de unde fura bani si alimente. Si in satul nostru banditul Cocos si-a facut de mai multe ori aparitia.                                                                                                       

O intamplare transmisa prin viu grai ne spune despre cum banditul Cocos, noaptea, venind in satul Principele Carol, cu Gherasim si sotiile lor au tras la carciuma din sat. Femeile inarmate au ramas afara sa dea de veste daca vine cineva, iar barbatii au intrat in carciuma si au baut pana dimineata.

Carciumarul Dumitru Frecateanu era obligat sa dea de baut gratis la toti satenii, care erau in acel timp acolo si nu avea voie sa iasa nimeni din local pana dimineata, cand ei plecau foarte beti. 

Se urcau apoi in barci luau bautura cu ei, iar femeile trageau la rame si se ascundeau in stufarisurile Deltei. Jandarmii afland ca acesti banditi se ascunsese in stufariile din spatele satului Principele Carol, vis-à-vis de cabana Ilgani(pe vechiul curs al Dunarii vechi), a scos toti locuitorii din sat si a organizat o potera pentru a-i prinde. Satenii erau asezati unul langa altul, doar unii avand arme si erau pusi sa strige des “HOP”. Manole Toader il gaseste pe Cocos in stufaris, care cu degetul pe tragaciul armei ii face semn sa taca, daca nu, il impusca. Dupa ce a trecut de el, Cocos a reusit sa scape si s-a facut nevazut.   

O alta intamplare s-a petrecut in satul Ilgani de Sus, cand pescarul Cornei Filip s-a intalnit cu Cocos, care i-a luat mancarea. Vociferand pentru acest lucru,   Cocos a vrut sa-l impuste, dar  a fost oprit de cumnatul sau Gherasim si a scapat doar cu o bataie zdravana. Acest personaj era foarte de temut pentru sateni  din cauza staturii lui impunatoare, dar si povestilor inflorite despre nelegiuirile lui. Numerosi sateni care isi duceau produsele la Tulcea la piata si calatorind in amonte prin balta deoarece curentul era mai mic se intalneau cu el pe balta. Erau obligati sa ii dea o parte din produse, apoi erau lasati sa isi continue drumul.

Despre moartea lui Cocos aflam din ziarul <Romanul>”Banditul Cocos a fost omorat de satenii din Judetul Tulcea. Cazul s-a intamplat astfel:ca banditul Cocos si cumnatul sau Gherasim au cerut unui taran din comuna Principesa Ileana sa le dea adapost peste noapte. Satenii auzind de aceasta au intrat in casa pe cand banditii dormeau si i-au impuscat. Tara scapase astfel de doi  hoti temuti care omorau si jefuiau la drumul mare pe orice trecator.”[2]     Satenii din satul Patlageanca(Principesa Ileana) spun ca cei doi au tras la un satean, prieten de-al lor care ii invitase la hram. Acestia imbatatndu-se au lasat deoparte armele, iar sateanul, probabil cu gandul la recompensa consistenta l-a impuscat pe Cocos, iar Gherasim fugind din casa a vrut sa sara un gard, dar sateanul a reusit sa-l impuste si pe el.

Dupa uciderea lor, craniile au fost pastrate la Muzeul Mina Minovici, alaturi de craniul lui Terente si a altor banditi si ucigasi celebri din acea perioada. Despre talhariile si nelegiuirile banditului Cocos a fost inspirat Eugen Uricaru pentru a scrie o carte. Cartea nu prezinta adevaruri istorice, fiind doar pura fictiune.