Naţional-Socialism versus Comunism

Nazismul s-a născut în urma haosului politic pe care Germania l-a trăit după primul război mondial. Conducătorul Partidului Nazist era Adolph Hitler, care avea o fire ambiţioasă şi agresivă. Hitler avea o poziţie extrem de rasistă, credea cu tărie în superioritatea rasei  germane sau ariene faţă de celelalte rase.

Teoria evoluţiei lui Darwin i-a oferit “baza ştiinţifică” pentru propriile sale teorii rasiste. Hitler de asemenea a obţinut suport ideologic din lucrările istoricului german rasist H. von Treitschke. Treitschke a fost puternic influenţat de teoria lui Darwin şi şi-a bazat propriile viziuni rasiste pe darwinism. El afirma că ”Natiunile nu pot evolua decît printr-o lupta acerba, similară conceptului de “luptă pentru supravieţuire.” Hitler s-a inspirat şi el din conceptul lui Darwin de “luptă pentru existenţă”. Numele faimoasei sale cărţi “Mein Kampf” (“Lupta mea”) era o expresie clară a concepţiilor sale darwiniste[1].

Hitler, ca şi Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decât animale evoluate şi a adaugat:“Luaţi germanii nordici şi nu va rămâne nimic mai mult decât un dans al maimutelor.”

Baza pentru viziunea evoluţionistă a naziştilor era conceptul de eugenie. Eugenia este  îmbunătăţirea rasei umane prin îndepărtarea indivizilor bolnavi sau handicapaţi şi creşterea numărului indivizilor sănătoşi. Conform teoriei eugeniei, rasa umană putea fi îndreptată, in acelaşi fel în care puteau fi ameliorate diferite specii de animale, prin împerecherea speciilor sănătoase.

Întro broşură a vremii aflam că:“Eugenia este dirijarea conştientă a evoluţiei umane”. Primul care a susţinut şi promovat eugenia în Germania a fost Ernst Haeckel, acesta era un cunoscut biolog[2].

După ce Hitler a preluat puterea, el a lansat o politică eugeniă oficială. Oamenii bolnavi  mintal, cei cu handicapuri şi cei cu boli ereditare au fost adunaţi în centre speciale de sterilizare.  Aceste persoane erau socotite ca fiind paraziţii Germaniei, chiar şi ai lumii care ameninţau puritatea rasei germane, împiedicând progresul evoluţiei umane. Cei drept, într-o perioadă foarte scurtă, aceste persoane izolate au început să fie ucise la ordinul lui Hitler.

În eforturile sale de a grăbi evoluţia a rasei germane, Hitler a omorât mulţi oameni. În acelaşi timp, el a urmat o altă cerinţa a eugeniei:tineri şi tinere cu păr blond şi ochi albaştri erau  consideraţi specimene tipice ale rasei germane, erau încurajaţi să se reproducă[3]. În 1935 au fost înfiinţate ferme speciale de reproducere. Ofiţerii SS vizitau adesea aceste ferme, unde femei tinere, care întruneau criteriile ariene, erau găzduite. Pruncii nelegitimi născuţi în acele ferme trebuiau să devină viitorii soldaţi ai Reich-ului german.

Pentru a spori superioritatea rasei ariene, naziştii apelau la concepţiile darwiniste. Darwin a sugerat ideea conform căreia capacitatea craniană s-ar mari o dată cu avansarea pe scara evolutivă. Naziştii au luat cu seriozitate această idee şi au început să ia măsuri ale capacităţii craniene pentru a demonstra prin acestea superioritatea rasei germane. Peste tot în Germania se făceau comparaţii spre a arăta că craniile nemţeşti le depăşeau în capacitate pe cele ale altor rase. Caractere precum dinţii, ochii, părul erau evaluate conform criteriilor evoluţioniste. Indivizii a căror măsurători erau găsite ca fiind contrarii specificărilor oficiale privind caracterele rasei germane urmau să fie anihilaţi conform politicii naziste[4].

Cercetătorul George Stein explică aceste lucruri în “American Scientist Magazine”:“Naţional-socialismul, între altele, era cu siguranţă prima tentativă perfect conştientă de a organiza o comunitate politică pe baza unei biopolitici clare, perfect acordate faptelor ştiiţifice ale revoluţiei darwiniene.” G. Stein Am. Scientist, ian/feb 1988, p.52

Dictatorul italian, Bennito Mussolini, unul din  aliaţii importanţi ai lui Hitler, s-a lasat inspirat şi el de teoria evoluţiei. În tinereţea sa, el a scris articole în care îl prezenta pe Darwin drept cel mai mare om de ştiinţă. După ce a ajuns la putere, Italia fascista a ocupat Etiopia. El a justificat ocuparea Etiopiei cu ajutorul  viziunilor rasiste ale lui Darwin şi al conceptului de luptă pentru supravieţuire. După Mussolini, etiopienii erau inferiori pentru că aparţineau rasei de culoare neagră iar guvernarea lor de către o rasă superioară, precum cea a italienilor, trebuia  să prezinte o consecinţă firească a ”evoluţiei”. Mussolini era de asemenea convins de  faptul că naţiunile ar evolua prin război. Pentru Mossolini, sila britanicilor în a se angaja  în război nu făcea decât să demonstreze decadenţa evolutivă a Imperiului Britanic. Naziştii au pierdut al II-lea război mondial, intrând în istorie cu milioanele de ucideri de oameni nevinovaţi[5].

Doi filosofi germani, K. Marx si F. Engels. Marx si Engels au încercat să explice filosofia materialistă care supravieţuise vremii. Viziunile lui Marx si Engels au  prosperat în special dupa moartea acestora[6]. Vladimir Ilici Lenin a fost primul care a început  să pună în practică revolţia comunistă visată de Marx şi Engels. Lenin era liderul mişcării comuniste bolşevice din Rusia. La vremea respectivă regimul ţarist  era condus de dinastia Romanovilor. Bolşevicii conduşi de Lenin căutau   să scape de regimul ţarist prin forţă. Confuzia creată de Primul Război Mondial a oferit ocazia demult aşteptată a bolşevicilor iar în octombrie 1917 ei au preluat puterea[7].

Dupa revoluţie, Rusia a devenit scena unui  sîngeros război civil între comunişti şi susţinători ai ţarului. Toţi care erau socotiţi rivali de către comunişti,   inclusiv familia Romanov, au fost ucişi în mod bestial. Ca si mentorii săi, Marx si Engels, Lenin era de asemenea un evoluţionist fervent, afirmând adesea că teoria lui Darwin era baza filosofiei  materialist-dialectice, pe care o apăra foarte puternic.

Iosif Stalin, unul dintre cei mai cruzi  dictatori comunişti, i-a urmat lui Lenin în 1924. Uitându-ne peste anii de regim de teroare al  lui Stalin, s-ar putea afirma că intenţia sa era de a demonstra cruzimea comunismului. Una din primele sale acţiuni a fost colectivizarea  pământului. El a folosit trupele armate spre a obliga ţăranii, care reprezentau 80% din populaţie, ăa-si  lase posesiunile în colective vaste ale statului. Toate aceste supremaţii de putere erau controlate de trupe înarmate. Foamea a controlat ţara, ucigând  bărbaţi, femei  şi copii, însa Stalin a continuat să exporte rezerve de grîu decât să-şi hrănească poporulCa rezultat al politicilor sângeroase ale lui Stalin au fost ucise mai mult de 30 de milioane de persoane[8].

După istorici, Stalin avea o plăcere deosebită  din această violenţă. În biroul său din palatul Kremlin el se bucura examinând listele cu persoanele executate. Pe lângă condiţia sa psihologica, faptul care l-a facut  pe Stalin aşa un criminal de mase era credinţa lui profundă în filozofia materialist, I ar baza acestei  filozofii, în interpretarea lui Stalin, era teoria lui Darwin. El spunea că, , Sunt trei lucruri pe care trebuie să le facem spre a descătuşa minţile studenţilor. trebuie să-i învăţam despre vîrsta pământului,   despre originea geologică şi învăţătura lui Darwin.”

În timpul regimului dictatorial al lui Stalin un alt regim comunist bazat pe darwinism a luat naştere în China. În 1949, după un lung război civil, comuniştii au câştigat puterea sub conducerea lui Mao Tse Tung. Mao a stabilit un regim sângeros şi represiv, la fel ca şi aliatul să,   Stalin, care il susţinea. Nenumărate execuţii politice au avut loc în China. Aproape 30 de milioane de oameni au murit din pricina foametei îngrozitoare care a  urmat politicilor nesănătoase ale lui Mao[9]. Comunismul a pricinuit teroare, războaie  de gherilă si rzboaie civile în multe ţări.

În prezent ne uităm cu stupoare şi cu frică la evenimentele din secolul XX. Ne dorim să nu mai existe aşa ceva din nou, iar instituţiile care s-au creat după cel de-al Doilea Război Mondial luptă din greu să întâmpine, dar în acelaşi timp să oprească asemenea evenimente.

Statele semnează diverse tratate şi convenţii pentru a menţine şi pentru a demonstra că totuşi se poate trăi în linişte, deşi interesele proprii sunt mari. Nimic şi nimeni nu ar trebui să mai deranjeze această frumoasă stabilitate şi democraţie în care se presupune că trăim.

NOTE

[1]Călin Hentea, Noile haine ale propagandei, Editura Paralela 45, București, 2008, pag. 120-130.

[2]Ferran Gallego, Oamenii lui Hitler, Editura All, Bucuresti, 2010, pag.240-252.

[3]Ibidem, pag. 289-295.

[4]Site-ul official al Istoriei si Culturii:http://istoriesicultura.ro/rasa-ariana.html.

[5]Vladimir Tismăneanu, Diavolul în istorie. Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX, Editura Humanitas, București, 2013, pag. 123-130.

[6]Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Nemira, București, 1998, pag. 110-130.

[7]Victor Suvorov, Umbra victoriei, Editura Polirom, București, 2013, pag. 133-140.

[8]Vladimir Tismăneanu, op.cit.pag. 160-176.

[9]Călin Hentea, op.cit., pag. 198-202.