Nașterea unui partid ce va fi plătită scump
Acum o sută de ani, în mai 1921, apărea la București, în condiții foarte tulburi, o nouă formațiune politică, a radicalilor de stânga transformați din socialiști în comuniști. În noua lume ce se construia pe ruinele lăsate de Primul Război Mondial, partidele comuniste apărute peste tot în Europa se aliniau pentru a îndeplini visul lui Lenin, al revoluției bolșevice mondiale.
Pentru autoritățile vremii a fost clar că noul partid va deveni încă de la înființare inamicul public numărul unu. România Mare, realizată cu atâtea sacrificii, se confrunta cu o formațiune ce își propunea prin programul politic nu numai distrugerea ordinii constituționale, dar și dezmembrarea țării! Instituțiile de forță i-au arestat chiar în timpul congresului fondator și în scurt timp vor fi scoși în afara legii.
Reduși numeric, fără priză la mase, decimați de conflicte interne și de arestări, au reușit cumva să supraviețuiască în toți anii următori ca agentură a URSS. Stalin, în timpul marilor epurări, a lichidat mulți dintre comuniștii români aflați la Moscova, astfel încât foarte puțini dintre cei care au participat la înființarea din 1921 au mai ajuns să vadă cum partidul proscris va pune mâna pe putere, va instaura dictatura și va conduce nemilos țara aproape o jumătate de secol.
Dar, cât timp s-au aflat la putere, comuniștii au încercat în permanență să-și falsifice propriul trecut de care s-au temut și care i-a bântuit până la final. Acolo, în acest trecut și în această înființare din 1921, se afla adevărul despre acest partid, nicidecum o expresie a avangardei muncitorești, ci o mică grupare de extremiști sabotori spioni și agenți, în stare de orice pentru a-și îndeplini scopurile.
De-a lungul timpului au dat dovadă de rezistență și de adaptabilitate, trăsături ce au rămas până la sfârșitul regimului. Așa a fost istoria, plătită scump. Cine ar fi crezut că un pumn de militanți comuniști obscuri, luați cu dubele acum o sută de ani de la o întrunire politică în care își înființau propriul partid, vor ajunge să dispună discreționar de țară și de destinele ei?