Muzeul Poezie(i) de la Iași: „Așa ceva nu există!“ - Marin Preda
În Iașii poetului dintâi, Dosoftei Mitropolitul (1624-1693), erudit creator de stihuri, care a rânduit „primele pietre durabile la temeliile limbajului poetic românesc“1 , în luna iulie a acestui an a fost inaugurat primul muzeu din ţară dedicat ideii de poezie: Muzeul Poezie(i). Unii afirmă că muzeul în cauză este precum girafa lui Marin Preda: „Așa ceva nu există!“. Muzeul Poezie(i) de la Iași există, este original și unic în peisajul muzeal din România, fiind conceput ca un muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj foarte contemporan.
Artistul vizual Ion Barbu a realizat proiectul muzeului, „pentru a mă răzbuna că n-am reușit a scrie, și eu, o poezie la viaţa-mi“, după cum mărturisește într-un interviu recent2 . „Constructor“ a trei muzee: Casa memorială „I.D. Sârbu“, Muzeul Mamei din Petrila, Muzeul Instalatorului Român din Petroșani și al Centrului expoziţional PompaDour de la Petrila (toate în judeţul Hunedoara), Ion Barbu este un adevărat arhitect de muzee neconvenţionale, anticanonice. De asemenea, este și unul dintre cei mai redutabili caricaturiști români, un „migălos ascuţitor de creioane“ (Dorin Tudoran).
A colaborat de-a lungul timpului cu cele mai cunoscute cotidiene din ţară („Adevărul“, „România liberă“, „Evenimentul zilei“, „Ziua“), precum și cu publicaţii hebdomadare ca „Academia Caţavencu“, „Dilema veche“ şi „Suplimentul de cultură“.
„Sticle pentru minte, inimă și literatură“
Muzeul Poezie(i) de la Iași cuprinde mai multe instalaţii artistice dedicate poeziei: „Pașii poeţilor“ este instalaţia realizată din încălţămintea a peste 50 de poeţi români contemporani, așezată sub formă de pași, ca un traseu muzeal de vizitare. Prin această instalaţie, vizitatorul este condus către următoarele instalaţii.
Pașii celor 50 de poeţi sunt însoţiţi și de încălţămintea imaginată a lui Mihai Eminescu, Veronica Micle, Iulia Hasdeu, Urmuz şi Lapona Enigel... „Sticle pentru minte, inimă și literatură“ – 100 și ceva de sticle în forme și culori diferite, „umplute cu poezie“, fiecare dintre acestea „îmbuteliate“ cu câte un poem olograf din sertarele unor versuitori din generaţii diferite (de la Şerban Foarţă, Nora Iuga, Ana Blandiana, Ion Mureşan, Aurel Dumitrașcu, Adi Cusin, Liviu Antonesei, Mariana Codruţ, Magda Cârneci, până la Claudiu Komartin, Andra Rotaru, Rita Chirian, Răzvan Ţupa, Domnica Drumea, Teodor Dună and so on). „Suita de sticle“ se finalizează cu o cadă în care „se varsă“ poezia.
„Pietre pentru templul meu“
„Scrisori către bunul Dumnezeu“ reprezintă o instalaţie compusă din 10 mașini de scris din care ies foi de hârtie pe care se află câte un poem de Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Mihai Ursachi, Radu Stanca, Mihai Beniuc, Dimitrie Stelaru, Cristian Popescu, Dan Deșliu, Dorin Tudoran și Viorel Ilișoi. „Haute couture/Haute culture“ este o veritabilă „prezentare de modă poetică“ sub forma celor 18 manechine „costumate“ în rime: „Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,/ Ori ca Hercul înveninat de haina-i“. [Mihai Eminescu – „Odă (în metru antic)“].
„Pietre pentru templul meu“ este instalaţia ce combină pietre de forme și culori diferite pe versuri din creaţiile poeţilor Paul Celan, Mihai Ursachi, Ion Caraion, Alexandru Mușina, Aglaja Veteranyi, Radu Cosașu, Robert Șerban, Ștefan Manasia și Dmitri Miticov.
În încheiere, dintr-un „Tabel periodic al elementelor poetice“ ne surâd poeţi români din promoţii lirice multiple, iar „picto-poemele“, puse sub motto-ul „Pictura este poezie tăcută“ (Plutarh), completează atmosfera de muzeu care celebrează plăcerea poeziei, cu lucrări artistice realizate pe marginea unor versuri vechi și (mai) noi.
Muzeul Poezie(i) de la Iași a fost inaugurat la 22 iulie 2021 în incinta Casei Muzeelor din strada Vasile Alecsandri nr. 6, clădire construită în jurul anului 1896 de întreprinzătorul evreu Joseph Leff, cumpărată, în 1914, de Societatea „Viaţa românească“, condusă de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, devenită noul sediu al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași.
Între anii 1922 și 1930, aici s-au desfășurat ședinţele de redacţie ale revistei „Viaţa românească“. Clădirea a adăpostit mulţi ani singura tipografie din Iași, aici fiind organizate diferite expoziţii (1932-1934). A fost cumpărată în anul 1934 de Ministerul de Interne și transformată în sediu al Inspectoratului Judeţean al Jandarmeriei și al Chesturii de Poliţie, loc al masacrului miilor de evrei în timpul Pogromului de la Iași din iunie 1941.
După venirea comuniștilor la putere, imobilul a fost dat în administrarea unor diverse societăţi de stat (Întreprinderea poligrafică, o unitate de mică industrie, cu strunguri, menghine, alte unelte ș.a.), iar după 1989, în clădire au activat diferite societăţi comerciale. În data de 22 iulie 2021, clădirea și-a recăpătat destinaţia culturală din perioada 1914-1934 și a fost inaugurată sub noua denumire de Casa Muzeelor, după ce a trecut prin ample lucrări de consolidare și restaurare, finanţate de la bugetul de stat și din fonduri europene (2012- 2020).
Muzeul Poezie(i) cuprinde o expoziţie conceptuală dedicată ideii de poezie, realizată de artistul vizual Ion Barbu (n. 1953), membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Acest articol a fost publicat în numărul 237 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
NOTE:
1.Dosoftei, Opere. 1. Versuri. Ediţie critică de N.A. Ursu. Studiu introductiv de Al. Andriescu, București, 1978, p. XLIX (Studiul introductiv al lui Al. Andriescu). Vezi Iulian Pruteanu-Isăcescu, „Psaltirea în versuri“: în Mănăstirea Unievului, cu ajutorul tiparului s-a reprodus, în „Historia“, anul XXI, nr. 233, iunie 2021, p. 10-11.
2. „Orice muzeu este o maladie pusă jos“. Marius Chivu în dialog cu Ion Barbu, în „Dilema veche“, nr. 906, 19-25 august 2021.