Mussolini a avut o aventură amoroasă cu ultima regina a Italiei

Faptul că dictatorul fascist, Benito Mussolini, a fost un afemeiat nu este o noutate. În epocă, dar şi după moartea acestuia, au ieşit la iveală aventurile sale cu femei din toate clasele sociale. Pe multe dintre aceste aventuri Ducele, cum era numit în epocă dictatorul, nici nu a încercat să le ascundă, ba chiar se mândrea cu ele. Totuşi există o poveste de amor despre care nimeni nu a ştiut nimic până când fiul cel mic al lui Mussolini, Romano, nu ar fi dezvăluit-o într-o scrisoare. Acesta într-o scrisoare, dată publicităţii recent, amintea că prin patul dictatorului italian ar fi trecut până şi Marie-Jose de Braganza, fiica regelui Albert I al Belgiei şi a reginei Elisabeth, ultima regină a Italiei, soţia lui Umberto de Savoia.

O scrisoare buclucaşă

Scrisoarea cu pricina a fost trimisă de Romano în 1971 redactorului şef adjunct de la Corriere della Sera, Antonio Terzi. În aceasta fiul lui Mussolini amintea:“Pot să vă confirm, cu bună credinţă, că în casa noastra s-a vorbit despre relaţia politico-romantică dintre tata şi Maria Jose, prinţesa de Piemont. Pot săvă spun cu sinceritate că mama mea a fost mult mai explicită cu privire la aceasta. Între tatăl meu şi  prinţesa de Piemont au existat o scurtă perioadă de relaţii intime, aventură care cred că s-a terminat la cererea tatălui meu”, îi scria Romano lui jurnalistului.Scrisoarea a fost publicată abia la începutul lui septembrie 2011, după ce fiul lui Antonio Terzi a găsit documentul între actele tatălui său.

Relaţia prinţesei belgiene, proaspăta soţie a prinţului Umberto, cu dictatorul italian a fost scurtă şi controversată din pricina faptului că Albert al Belgiei a fost una din vocile cele mai vehemente la adresa fascismului italian. Pentru belgieni, informaţia este o adevărată bombă, întrucât Albert a rămas în inima poporului pe care l-a condus ca un adevărat erou, care a făcut tot posibilul pentru a-şi salva supuşii, în timpul primului război mondial. Asta spre deosebire de fratele său, Leopold III, foarte controversat din cauza felului în care a condus ţara la declanşarea celei de-a doua conflagraţii mondiale.

O idilă de-o vară

Se pare că idila ar fi avut în vara lui 1937, când se împlineau şapte ani de căsnicie pentru cuplul princiar italian, mariaj despre care printesa de Piemont a afirmat în numeroase rânduri că a fost unul nefericit. În favoarea teoriei că vara anului 1937 a fost momentul în care cei doi au fost mai apropiaţi  stă şi declaraţia uneia dintre amantele lui Mussolini, Claretta Petacci, care spune că acesta i-ar fi povestit cum prinţesa, în bikini fiind pe plajă, i-ar fi făcut avansuri pe care el le-ar fi refuzat.

Se pare că relaţia i-a prins bine pentru că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ea a fost una dintre foarte puţine canale diplomatice între Axă şi Statele Aliate implicate în război. Un diplomat britanic la Roma a spus că Prinţesa de Piemont a fost singurul membru al familiei regale italiene cu o bună judecată politică.

Ea a simpatizat cu partizanii, şi în timp ce era refugiată în Elveţia, a făcut contrabandă cu arme, bani şi alimente pentru ei. Ea a fost propusă chiar să fie numită şef al unei brigăzi de partizani, dar a refuzat.

Regină lunii Mai

În urma dezertării Italia de partea Aliaţilor în război, socrul ei, discreditatul rege Victor Emmanuel al III-lea s-a retras din guvern. Soţul ei a devenit monarh sub titlul de locotenent general al Regatului. El şi Marie José au făcut un tur al Italiei, unde au făcut o impresie pozitivă.

După abdicarea lui Victor Emmanuel, Umberto a devenit rege al Italiei la 9 mai 1946 până când monarhia a fost abolită în urma plebiscitului de la 2 iunie 1946. Italienii au votat în proporţie de 54% în favoarea republicii. Marie José şi Umberto au părăsit ţara şi au plecat în exil în Portugalia la 13 iunie 1946. La scurt timp cei doi s-au despărţit, dar nu au divorţat, iar Marie José şi cei patru copii au plecat în Elveţia. Ea a trăit până la vârsta de 94 de ani, murind în 1983.