Moștenire de scrum: Istoria CIA

📁 Războiul Rece
Autor: Michael Nicholas Blaga

Cartea ”Moștenire de scrum: Istoria C.I.A.” (”Legacy of Ashes: The History of the CIA”) de Tim Weiner, jurnalistul de la New York Times specializat pe probleme de siguranță națională și spionaj, a fost publicată în Statele Unite în 2007. 

Autorul a fost distins de două ori cu premiul Pulitzer pentru cărți anterioare. Primul premiu l-a primit în 1988 pentru cartea sa Cec în alb: Bugetul negru al Pentagonului (Pentagon: clădirea în forma de pentagon din capitala S.U.A., în care lucrează cei 25.000 de salariați ai Ministerului forțelor armate americane. Bugetul Negru: partea secretă a bugetului militar american, utilizată pentru acțiuni de spionaj și operații militare clandestine).

Merită memorat faptul că anual bugetul militar total al SUA atinge suma de 500 de miliarde de dolari din care doar 6% este repartizat Agenției Centrale de Informații (C.I.A.), restul de 94% este dat anual militarilor de la Pentagon. Ca urmare, cheltuielile pentru apărare prevăzute în bugetul anual de guvernul american, depășesc ca mărime toate bugetele militare combinate ale celor 15 țări industriale ale lumii luate împreună!

Specializarea sa de reporter național pe probleme de apărare, l-a dus pe Tim Weiner în zonele de război ale lumii, Iugoslavia, Afganistan, și Irak unde a strâns materiale documentare pentru anchetele publicate de New York Times. La această ultimă carte, despre istoria neretușată a CIA, autorul a lucrat aproape douăzeci de ani, pe solide baze documentare din arhive multiple și din interviuri cu sute de oameni din interiorul CIA, inclusiv zece foști directori – generali.

Unii dintre acești directori și-au scris anterior propriile cărți despre anii petrecuți de ei la conducerea CIA. Amiralul Stansfield Turner director al CIA sub președintele Jimmy Carter a ales un titlu de neuitat pentru cartea sa de memorii: Arde înaintea citirii, apărută la editura Hyperion în 1976. (Pentru cititorul neavizat privind sensul ordinului de a arde un document înaintea citirii lui, dau un exemplu pitoresc din lumea reală a spionajului modern: în ziua arestării mareșalului Lavrenti Beria de către Hrușciov, deschiderea seifului din biroul lui Beria s-a făcut cu ordinul arderii tuturor documentelor găsite acolo înaintea citirii lor.

Cum vine asta? Pentru că la arestarea predecesorului lui Beria, Nikolai Iejov în anul 1938, în seiful lui au fost descoperite documente compromițătoare culese de Iejov despre toți membrii Biroului Politic ai Partidului Comunist al URSS, inclusiv despre Stalin și acuzația de a fi fost informator plătit la OHRANA țaristă, pe vremea când locuia la Tsaritsyn. Hrușciov și colegii săi din biroul politic nu puteau risca demascarea acțiunilor lor criminale din documente culese de Beria pentru zile negre).

Sabotarea cărții – o manevră nereușită

Cartea lui Tim Weiner despre istoria CIA se bucura de un mare succes de librărie aici în SUA. Apariția ei era prevăzută pentru luna august, dar a fost devansată cu trei luni mai devreme atât tipărirea, cât și distribuirea ei pentru a dejuca acțiunea de sabotaj organizată de CIA contra acestei cărți: se anunțase public de către CIA că în luna august vor fi scoase de la secret și publicate „bijuteriile de familie”. (Bijuteriile de familie: termen inventat de fostul director CIA, Richard Helms pentru desemnarea dosarelor super-secrete ale CIA al căror conținut era păzit cu strășnicie de către toți conducătorii CIA).

Manevra de sabotare a cărții lui Weiner n-a reușit să deturneze atenția publicului după cum arată volumul imens al vânzărilor. Nu exista în SUA ziar de importanță regională sau națională care să nu fi publicat deja in extenso recenzia cărții lui Tim Weiner într-o formă laudativă. Este apreciat în mod special faptul că autorul nu face afirmații fără sprijin documentar, cu menționarea exactă a sursei. Nu exista în toate cele 812 pagini ale cărții o singură sursă anonimă, off record, cum se zice aici când vrei să protejezi persoana care ți-a furnizat o informație explozivă. Și sunt multe asemenea informații inedite care surprind chiar și pe istoricul avizat. Dau mai jos câteva exemple ilustrative:

Un sumar incendiar

- Lista șefilor de state asasinați din ordinul Casei Albe cu participarea CIA (Patrice Lumumba în Congo, Rafael Trujillo în Republica Dominicană, Ngo Dinh Diem în Vietnamul de Sud, Salvador Allende în Chile, țara despre care Henry Kissinger este citat de autor că a spus urmatoarele: ”I don’t see why we have to let a country go Marxist just because its people are irresponsible” **** (Nu văd de ce trebuie să lăsăm o țară să devină marxistă numai pentru că poporul ei este iresponsabil). Deci conceptul lui Henry Kissinger privind democrația este operant numai atunci când se votează la putere politicieni situați la dreapta spectrului politic. Se fac eforturi de către chilieni pentru aducerea lui Henry Kissinger în fața justiției așa cum au făcut și contra succesorului lui Salvador Allende, generalul Augusto Pinochet Ugarte;

- România este țara în care guvernul american sub Harry Truman organizează în vara anului 1946 prima acțiune subversivă și clandestină a războiului rece. Obiectivul acțiunii este tăierea liniilor de aprovizionare ale Armatei Roșii, folosind teritoriul României în acest scop. Se demarează la Pentagon acțiunea de constituire în România a unei forțe de rezistență paramilitară, folosind oameni ai Partidului Național Țărănesc (PNȚ) și zece milioane de dolari din fondurile secrete puse la dispoziția ministrului de război Robert Patterson și ai ministrului de Externe (secretarul Departamentului de Stat), James Byrnes. Conducătorilor PNȚ din România li se prezintă în secret oferta completă a guvernului SUA: arme, bani și informații. Pe 5 octombrie 1946, americanii de la ambasada SUA din București scot clandestin din România, în saci poștali, pe fostul ministru de externe al României și cinci alți membri ai așa zisei armate de eliberare și-i duc cu avionul la Viena. Concluzia autorului: ...nu le-a trebuit sovieticilor și poliției secrete române decât câteva săptămâni pentru a-i mirosi pe spioni. Americanii și agentul lor șef au fugit să-și salveze viața în timp ce forțele de securitate comuniste zdrobeau centrele românești de rezistență. Conducătorii PNȚ au fost acuzați de trădare și întemnițați... La sfârșitul iernii, aproape toți românii care au lucrat pentru Frank Wisner (Frank Wisner <1909-1965>: primul șef de rezidență CIA în România. A ajuns ulterior director adjunct în centrala CIA de la Washington) în timpul războiului, erau închiși sau uciși; secretarul său personal din România s-a sinucis.

– lista unor guverne legale străine, răsturnate de la putere la cererea Casei Albe prin utilizarea CIA deși Carta ei de constituire și funcționare prevedea numai culegerea de informații, nu și acțiuni paramilitare clandestine contra unor țări cu care SUA nu se afla în stare de război:

a. subminarea și răsturnarea guvernului legitim al Iranului și arestarea pe viață a primului-ministru Mossadegh, acțiune despre care autorul scrie că britanicii au avut rolul principal. “Guvernul britanic avea imense interese economice (Mossadegh îndrăznise să naționalizeze industria petrolului iranian care era anterior sub controlul englezilor). Atentatul contra lui Mossadegh avea un puternic impuls politic care provenea de la Sir Winston Churchill personal”.

b. subminarea și răsturnarea în 1954 a guvernului legal al Guatemalei și trimiterea în exil a primului ministru Jacobo Arbenz suspectat că ar fi omul Moscovei. Autorul dezvăluie că până la venirea lui Fidel Castro la putere în Cuba în 1959, Kremlinul n-avea contacte în America Latină, iar partidul comunist din Guatemala era total ignorat de sovietici. Mitul că în spatele acestei lovituri de stat s-ar fi aflat concernul american United Fruit este spulberat de autor care aduce probe documentare că atât militarii de la Pentagon, cât și diplomații de la ministerul de Externe american erau iritați de stridența celor de la United Fruit, scopul loviturii de stat fiind deci politic și nu economic;

c. răsturnarea în 1963 a guvernului irakian condus de Kassem și asasinarea acestuia. În locul lui Kassem, CIA a adus la putere pe Saddam Hussein. James Critchfield, cel care a condus la CIA complotul contra lui Kassem a declarat agenției de presă Associated Press următoarele înaintea decesului său în aprilie 2003: “Voi trebuie să înțelegeți contextul de timp și dimensiunea amenințării pe care le înfruntam atunci. Asta este ceea ce le spun eu celor care zic”;

d. Președintele Eisenhower a ordonat CIA să răstoarne guvernul Indoneziei și pe președintele Sukarno care va fi înlocuit cu generalul Suharto, conform documentelor scoase de la secret în anul 2003;

e. Kennedy cere și el CIA să răstoarne guvernul Braziliei și pe președintele ei Joao Goulart. Autorul arată că sub administrația Kennedy, deși mai scurtă de 4 ani, CIA a organizat și desfășurat în străinătate 163 de acțiuni clandestine comparativ cu 170 de acțiuni similare efectuate de CIA timp de opt ani anteriori sub conducerea președintelui Eisenhower.

Alte detalii explozive:

– În anul 1960, Eisenhower avea pregătit la Pentagon un plan de atac contra URSS cu trei mii de bombe atomice pentru distrugerea tuturor orașelor de la Varșovia la Pekin;

– William Colby, în calitate de director - general al CIA a prezentat parlamentului american, spre disperarea lui Henry Kissinger, o listă cu 693 de violări ale legilor americane de către CIA;

– Partidul Creștin-Democrat din Italia a fost finanțat ani la rând de CIA, iar primul-ministru Giulio Andreotti a fost pe statele de salarii ale CIA alături de regele Hussein al Iordaniei, primul-ministru Thieu al Vietnamului de Sud, Mobutu din Congo și Noriega din Panama.

Richard Helms un actor important

Directorul-general al CIA, Richard Helms (foto) a fost demis de Nixon în urma refuzului curajos al lui Helms de a aduce la Casa Albă o valiză cu un milion de dolari în numerar din fondul secret al CIA (pentru a se cumpăra tăcerea tehnicienilor trimiși de Nixon să instaleze clandestin microfoane la sediul central al Partidului Democrat din cladirea Watergate). Este fascinant de citit ce dezvăluie autorul că a făcut Helms imediat după ce l-a demis Nixon la Casa Albă: s-a întors la biroul său și a ars două categorii de probe incriminatorii: dosarele cu experiențele de modificare a comportamentului uman efectuate clandestin de CIA pe cetățeni americani fără știrea lor, cu folosirea heroinei, LSD și a altor droguri.

Erau o sfidare a Cartei de organizare care scotea explicit cetățenii americani de sub jurisdicția CIA. A doua categorie de probe incriminatorii arse de Helms au fost benzile de magnetofon cuprinzând toate discuțiile purtate de Helms în biroul său și înregistrate de el, fără informarea celor prezenți la discuții. În acest mod, Helms a evitat soarta șefului său de la Casa Albă care a fost nevoit să demisioneze de la presedinție după ce benzile sale de magnetofon au fost publicate în presă. (Nixon urma să fie adus în fața justiției ca persoană privată, dacă succesorul său Gerald Ford nu emitea celebra exonerare de orice răspundere civilă sau penală de care s-ar fi făcut vinovat Nixon ca președinte al SUA).

Tot Richard Helms a calculat ca false cel putin 50% din informațiile despre URSS și Europa de Est, aflate în dosarele CIA. O jumătate de secol mai târziu, CIA era confruntată cu aceași problemă: fabricarea de informații false privind Irak-ul și armele sale de distrugere în masă. Și tot Helms este cel care l-a informat pe șeful său, Henry Kissinger, că ministrul justiției Robert F. Kennedy a condus personal multiplele încercări de asasinare ale lui Fidel Castro, folosind oameni și mijloace logistice de la CIA. Kissinger a comunicat imediat informația asta președintelui Gerald Ford care a rămas consternat așa cum se spune că ar fi fost și Lyndon Johnson când – ajuns la Casa Albă după decesul lui Kennedy – a aflat despre acțiunile contra lui Castro despre care n-a știut nimic anterior ca vicepreședinte al SUA.

Harold J.Nicholson, fost șef-rezident al CIA în România, a spionat pentru Moscova din anul 1994 până la arestarea sa la Williamsburg în Virginia unde era instructor la școala de formare a cadrelor CIA. Cariera tuturor celor care studiau acolo de trei ani a fost ruinată, numele lor fiind dezvăluit rușilor. Nicholson a fost condamnat la 23 de ani de temniță. Cartea lui Weiner este structurată pe șase părți și 50 de capitole totalizând 812 pagini. Fiecare din cele 6 părți acoperă o perioadă corespunzând unei administrații prezidențiale începând cu cea a lui Harry Truman, fondatorul CIA și încheind cu administrația actuală a lui George W.Bush.

Ne propunem ca, în următoarele numere ale revistei, să prezentăm recenzia câte unei părți din cartea lui Tim Weiner.

New York, 1 septembrie 2008

Mai multe