Monumente, filme, cărţi în onoarea Ecaterinei
Pe 19 mai 1919, din iniţiativa Ateniei C. Călugăreanu, s-a constituit Comitetul pentru ridicarea monumentului eroinei în Capitală şi în satul natal Vădeni. Aceeaşi Atenia Călugăreanu a redactat şi un calendar de perete pe anul 1921, care s-a bucurat de o foarte bună primire în mediul rural. O parte din veniturile realizate în urma difuzării acestui calendar era destinată ridicării monumentului, cealaltă parte – unui Mare Muzeu al gloriei românismului, Secţia Eroinei Ecaterina Teodoroiu, cu săli pentru conferinţe, unde urma să fie glorificaţi eroii neamului. Apelul doamnei Călugăreanu a găsit ecou şi în diaspora:români din Macedonia şi din Banatul sârbesc emigraţi în America au subscris cu entuziasm, trimiţând fonduri însemnate pentru această cauză. Acesta a fost începutul;în anii următori au fost ridicate monumente dedicate Ecaterinei şi statui care o înfăţişează în mai multe oraşe ale ţării.
În anul 1920, Divizia a XI-a a luat iniţiativa înfiinţării unui muzeu care „să o comemoreze pe eroina neamului Ecaterina Teodoroiu. Pentru acest motiv regimentul a primit ordin ca să strângă orice obiect şi orice lucru care ar fi trecut prin mâna eroinei Ecaterina Teodoriu, precum şi orice obiect ce i-ar fi aparţinut”.Astfel, prin raportul nr. 6 din 29 aprilie 1920, locotenentul de rezervă Gheorghe Mănoiu răspundea Regimentului 43 Infanterie, comandat de locotenent-colonelul A. Florescu:„Fotografii am posedat mai multe exemplare şi le-am înaintat în luna august 1919 – conform ordinului Diviziei a XI-a – doamnei prefect de Poliţie Atenia Călugăreanu;actualmente dl. Călugăreanu Catone este directorul Siguranţei Statului. Asemenea i-am înaintat diferite note şi impresii, corespondenţă etc.”.
La Slatina, în 1925, e inaugurat primul monument din ţară ridicat în memoria Ecaterinei
Mai mult, locotenent-colonelul Nicolae Teodorescu, comandantul Regimentului 43 Infanterie, a propus ridicarea în faţa cazarmei unităţii a unui monument al eroilor regimentului, pe care să fie înscrise numele eroilor căzuţi pe front în campania 1916-1918. Prin Ordinul nr. 7456 din mai 1920, generalul A. Razu, comandantul Corpului 1 Armată, a aprobat această iniţiativă. Costul monumentului a fost achitat din subscripţii publice şi dintr-o mare serată dată în oraşul Slatina, care a contribuit cu suma de 81.115, 50 lei. Monumentul, o statuie a Ecaterinei Teodoroiu, a fost realizat de reputatul sculptor Dumitru Măţăoanu, originar din Câmpulung Muscel, în atelierul său din Calea Griviţei nr. 22 din Bucureşti, şi a fost inaugurat pe 31 mai 1925 în oraşul Slatina, în prezenţa M.S. Reginei Maria, a ministrului de Război, generalul de divizie Alexandru Lupescu şi a unei delegaţii de gorjeni, a părinţilor şi a unui numeros public. Măţăuanu începuse lucrul la statuie – primul monument din ţară ridicat în memoria eroinei – încă din 1921.
Lucrarea este alcătuită dintr-un piedestal din beton, în trei trepte, realizat în stil baroc, cu colţurile sub forma unor coloane adosate. Statuia este din bronz, eroina fiind realizată în mărime naturală, într-o atitudine dinamică, cu arma în cumpănire şi cu o cască ostăşească în mâna dreaptă. Faţada vestică a piedestalului este ornată la bază cu un drapel, frunze de stejar şi o cască militară încadrată de frunze de laur, toate turnate în bronz. Pe piedestal mai apar şi stemele provinciilor istorice româneşti reunite cu ţara în anul 1918. Pe celelalte faţade sunt dăltuite în marmură numele eroilor Regimentului 43 Infanterie morţi pentru dezrobirea neamului în Primul Război Mondial. Pe soclu este înscris şi un text care conţine câteva date din biografia Ecaterinei Teodoroiu. După inaugurarea monumentului au fost aduse de la Depozitul de Armament din Târgovişte două tunuri de oţel, captură de război de la inamic, în vederea ataşării la statuia Ecaterinei Teodoroiu;în perioada comunistă, tunurile au dispărut.
De-a lungul timpului, monumentul a fost mutat mai departe de oraş, astăzi fiind situat pe b-dul Constantin Brâncoveanu, în apropierea podului rutier peste râul Olt, pe DN 65 Slatina-Craiova (E 574).
Miliţa Pătraşcu realizează la Târgu Jiu Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu
Statuia de la Slatina a fost, ce-i drept, primul monument din ţară dedicat eroinei;dar încă de la 17 iulie 1921 se decisese realizarea, la Târgu Jiu, a unei statui în memoria Ecaterinei. Ideea l-a bucurat şi pe generalul francez Henri Mathias Berthelot, guvernator de Metz şi de Strasbourg, care sublinia:„Ca şi surorile sale românce, Ecaterina Teodoroiu ar fi putut, în timpul războiului, să se consacre răniţilor, să ajute la pansarea lor, să îndulcească cu farmecul prezenţei sale durerile lor fizice şi morale. Dar însufleţită de dragostea pentru patria cotropită, ea s-a gândit că trebuie să dea mai mult:Ea a vrut să împartă cu bravii soldaţi ai ţării sale natale primejdiile luptei;ea a avut deosebita satisfacţie, numită sublocotenent, de a-i conduce ea însăşi la luptă. Şi printre actele de bravură, de altfel aşa de numeroase ale acestei nobile armate, nu văd unul mai frumos decât sfârşitul glorios al acestei tinere fete, sacrificiu minunat pentru cea mai frumoasă cauză, arătând până unde poate ajunge sufletul femeii românce. Astfel de frumoase lecţii de morală pot să sădească educatorii Naţiunii în viaţa Ecaterinei Teodoroiu! Învăţătorii şi învăţătoarele, înaintea copiilor, ofiţerii în faţa soldaţilor, vor şti să evoce, povestind despre prea scurta existenţă a acestei sublime eroine, imaginea totdeauna vie a credinţei în destinele unui mare popor. Găsesc înălţătoare ideea de a comemora printr-un monument înaltele fapte ale Ecaterinei Teodoroiu. Va fi din partea celor vii o dovadă de recunoştinţă şi de admiraţie;dar va fi, de asemenea, cel mai frumos exemplu de virtuţi ale neamului pentru generaţiile ce vor veni”.Amintim că la 9 iunie 1921, cu ocazia sărbătoririi Centenarului Tudor Vladimirescu, fuseseră aduse la Târgu Jiu rămăşiţele pământeşti ale Ecaterinei. La festivitate participase şi poetul Octavian Goga, care a însoţit cortegiul funerar de la gară până la primărie, unde a rostit un discurs emoţionant.
Planul realizării unui monument dedicat Ecaterinei la Târgu Jiu s-a concretizat însă mult mai târziu:abia în 1936, în Piaţa Victoriei din oraş, între clădirea Primăriei şi Catedrala ortodoxă cu hramul „Sf. Voievozi Mihail şi Gavriil”, a fost inaugurat Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu – opera Miliţei Pătraşcu, ucenica lui Constantin Brâncuşi, la recomandarea făcută de acesta Arethiei Tătărescu, preşedinta Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene.
Monumente la Brăila, Tişiţa, Azuga, Muncelu, Târgu Jiu, Mărăşeşti
În 1928, cu prilejul împlinirii unui deceniu de la Marea Unire din 1918, a fost dezvelită şi la Brăila o statuie a Ecaterinei. Amplasată astăzi pe bulevardul Independenţei, la nr. 4, în faţa Colegiului „Gheorghe Munteanu-Murgoci”, statuia e opera sculptorului Vasile Ionescu-Varo. Realizat în ronde-bosse, turnat în bronz şi înalt de 1, 90 metri, monumentul o prezintă pe Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, ţinând în mâna dreaptă o sabie. Piedestalul este realizat din beton şi acoperit cu plăci de marmură albă;pe acesta se poate citi:„Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, căzut în luptele de la Mărăşeşti în august 1917”. Pe faţada principală a piedestalului, la bază, într-o nişă, se află un meplat din bronz, care redă scena atacului în care şi-a pierdut viaţa Ecaterina Teodoroiu.
Un alt monument a fost inaugurat pe 21 septembrie 1934 la Tişiţa, judeţul Vrancea, din iniţiativa şi pe cheltuiala ziaristului Pamfil Şeicaru;monumentul a fost realizat de către sculptorul Oscar Han, primul cetăţean de onoare al oraşului Mărăşeşti. Cunoscut sub denumirea de Monumentul Victoriei/Monumentul Biruinţei, ansamblul statuar o are în centrul său pe Ecaterina cu sabia deasupra capului;o imortalizare a victoriei din 1916-1918, sub deviza „Pe aici nu se trece”. La inaugurare au participat Regele Carol al II-lea şi principele Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.
În 1937, Ecaterinei i se ridică un alt monument în parcul central din Azuga. Sculptat de către Ioan Iordănescu, monumentul constă din două grupuri statuare în mărime naturală, din bronz:în dreapta – o femeie, simbolizând Patria, sprijină un ostaş rănit;în stânga – Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, în momentul când e lovită de un glonţ ucigaş, lângă un soldat sprijinit de un tun.
Trei decenii şi jumătate mai târziu, în 1972, eroinei i-a fost înălţat un monumentla 500 metri nord-vest de satul Muncelu, comuna Străoane, pe partea dreaptă a drumului judeţean Panciu-Soveja. Pe partea frontală a soclului din piatră făţuită, de 3, 40 metri, este montat un basorelief cu chipul Ecaterinei Teodoroiu, realizat în piatră de sculptorul Octav Iliescu. Sub acesta se găseşte o placă din marmură pe care se află înscrisul:„Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea Patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu” Monumentul este înconjurat de un zid din piatră de râu.
O altă statuie a Ecaterinei Teodoroiu, realizată în 1979 de Iulia Oniţă, a fost amplasată în municipiul Târgu Jiu, pe bulevardul care-i poartă numele, vis-a-vis de Şcoala Generală „Ecaterina Teodoroiu”. În sfârşit, un bust al Ecaterinei Teodoroiu, realizat de sculptorul Florin Musta, turnat în bronz, montat pe un soclu din marmură, a fost amplasat în anul 1994 pe aleea personalităţilor istorice de pe platoul din faţa Mausoleului de la Mărăşeşti.
Trei pelicule dedicate Ecaterinei Teodoroiu:două în interbelic, ultima în anii ’70
Pe 21 iunie 1921, la Bucureşti, a avut loc premiera filmului „Ecaterina Teodoroiu”, denumit în presa vremii drept „un episod în jurul Ecaterinei Teodoroiu, fecioara de la Jiu, înscenat cu concursul Armatei”. Filmul, realizat în colaborare cu Societatea Mormintelor Eroilor de Război, îmbină episoade reconstituite – cu Marietta Rareş în rolul Ecaterinei – cu materiale autentice din actualităţile de război, filmate pe front de Serviciul Foto-Cinematografic al Armatei Române. Pelicula a fost regizată de cineastul, regizorul şi operatorul Nicolae Barbelian. În nr. 8 din 15 aprilie 1925, revista „Cinema” aprecia creaţia lui Barbelian drept prima mare operă cinematografică de după „Războiul Independenţei”:„Preluând tradiţia reconstituirii fidele a unor momente istorice, acest film aducea o inovaţie faţă de (filmul) «Independenţa României»:intercalarea în textura filmului a unor fragmente de jurnale de actualităţi autentice. Întrucât pelicula era formată în majoritate din scene reconstituite, linia narativă urmând cu stricteţe succesiunea faptelor istorice, ea poate pe bună dreptate fi considerată film artistic cu tematică istorică şi nu documentar, chiar dacă din subiectul său lipsea factorul anecdotic”.
Acestea au fost argumentele pentru care, un deceniu mai târziu – susţine colonelul Viorel Domenico în „Memoria peliculei”, publicat în „Almanahul oştirii ’87” – regizorul Ion Niculescu-Brună avea să preia o mare parte din materialul filmat în filmul său de ficţiune omonim. Pentru aceasta, în aprilie 1930, la Târgu Jiu şi în împrejurimi, s-au reconstituit pentru filmul „Ecaterina Teodoroiu”, cu ajutorul armatei, ample secvenţe din războiul pentru păstrarea fiinţei naţionale. Premiera a avut loc la sala „Femina” din Bucureşti.
Amănunt inedit:conform unui interviu publicat în „Almanahul oştirii ’88”, Sergiu Nicolaescu s-a născut în casa în care a locuit câţiva ani Ecaterina Teodoroiu, pe care mama regizorului a şi cunoscut-o personal.
Stela Furcovici, aleasă pentru rolul Ecaterinei pentru că avea un „temperament zurliu”, ca şi eroina
Pe 2 octombrie 1977 a intrat în faza de producţie cea de-a treia peliculă intitulată „Ecaterina Teodoroiu”, regizată de Dinu Cocea, după un scenariu de Mihai Opriş şi Vasile Chiriţă, cu Stela Furcovici, Ion Lupu, Mihai Mereuţă, Ion Caramitru, Amza Pellea şi Ilarion Ciobanu în rolurile principale. Filmările au început la 28 februarie 1978 şi s-au desfăşurat la Târgu Jiu, Pucioasa, Padina, Târgovişte şi Bucureşti, fiind finalizate în iunie acelaşi an.
Pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu au concurat 30-40 de actriţe tinere printre care Aimée Iacobescu, Irina Petrescu şi Violeta Andrei. Regizorul Dinu Cocea, care o remarcase într-o fotografie pe Stela Furcovici, pe atunci figurantă la Teatrul Municipal din Turda, a chemat-o la probă, alegând-o pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu pentru că avea un „temperament zurliu”, asemănător cu cel al eroinei. În septembrie 1978, revista „Cinema” anunţa că s-a terminat finisajul, urmând să se predea copia standard. Cheltuielile de producţie s-au ridicat la 5.986.000 lei. Premiera filmului a avut loc pe 4 decembrie 1978, la Cinematograful „Patria”.
În Dicționar de filme românești, criticul Tudor Caranfil dă filmului doar o stea din cinci, constatând:„În toamna lui 1916, o bravă învăţătoare se înrolează, întâi ca infirmieră de campanie, apoi în calitate de comandant de pluton. Filmul, care nu se sustrage emfazei genului, caracteristică cinematografiei noastre, e cu fantezie ilustrat sonor de ing. Dan Ionescu”. De altfel, Asociaţia Cineaştilor din România i-a acordat inginerului Dan Ionescu, în anul 1978, Premiul pentru coloana sonoră pentru activitatea sa la acest film, dar şi o Diplomă de onoare pentru debut actriţei Stela Furcovici.
Eternizarea eroismului feminin
Ecaterina a beneficiat de numeroase articole în presa locală şi naţională;am regăsit texte despre ea în „Actualitatea”, „Arhivele Olteniei”, „Carpaţii”, „Călăuza ostaşului”, „Coloana”, „Cultul eroilor noştri”, „Eroii neamului”, „Flacăra”, „Focul sacru”, „Frontul Mărăşeşti”, „Gazeta Gorjului”, „Gorjanul”, „Grănicerul”, „Ilustraţiunea română”, „Neamul românesc”, „Oltenia”, „Ramuri”, „Raţiunea”, „Revista Jiului”, „România”, „România liberă”, „România militară”, „Universul”, „Vitejii ţărei” ş.a.
Aşijderea, volume i s-au consacrat o mulţime (mai cu seamă în anii regimului comunist):
Ioan I. Manoliu, Cătălina Toderiu(Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 1941), Elsa Grozea, Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu(Editura Militară, 1967), colonelul Ion Mihalcea şi maiorul Liviu Grozea, Urmaşii eroinei de la Jiu(Editura Militară, 1978), Ion Mocioi, Ecaterina Teodoroiu, eroina poporului român(Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 1981). Colonelul Nicolae Tăutu este, de departe, cel mai pasionat biograf al eroinei, căreia i-a dedicat piesele de teatru Cătălina – adevărata viaţă a eroinei Ecaterina Teodoriu(Editura Militară, 1959) şi Eroina de pe Jii(Editura Eminescu, 1977), precum şi Fata cu arma(1962) şi Fata din inima ţării(1966).
Poeţi precum Petre Basiliu, G.G. Băişan, Nicolae Diaconu, Ella Frunză, X. Ghelde, N. Popescu şi alţii i-au dedicat poeme dramatice şi poezii. Iată câteva frânturi:„...Alături, la Muncelul, o tânără fecioară/ Îşi conducea în luptă al ei detaşament, / Un plutonaş de oameni cu inimi oţelite/ Urmau cu cerbicie un sublocotenent./Prin ploaia de şrapnele, obuze şi grenade/Viteaza eroină lupta neîncetat, /Prin gestu-i, prin cuvinte, îndeamnă luptătorii/Ce-n iureşul de gloanţe spre inamic străbat”.În 1964, la Opera de Stat din Bucureşti a fost prezentată opera lirică „Ecaterina Teodoroiu”, de Emil Lerescu, după un libret de Nicolae Tăutu, în regia lui Hero Lupescu, cu Theodora Lucaciu în rolul titular.
Mai mult decât atât:Liceului de Fete din Târgu Jiu i-a fost atribuit numele eroinei de la Jiu încă din februarie 1937, prin Decret Regal, în prezent fiind preluat de Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”. În memoria sa, instituţia adăposteşte portretul în mărime naturală, realizat în ulei de renumitul pictor gorjean Iosif Keber, şi bustul Ecaterinei, tot în mărime naturală, din ghips. De altfel, în sediul acestei instituţii a avut loc la finalul lunii februarie lansarea celei de-a treia ediţii a monografiei Ecaterina Teodoroiu, avându-l drept autor pe Ion Mocioi.
Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”, situată în cartierul Vădeni şi construită în anul 1884, a fost deschisă spre vizitare în 1938, de când a fost organizată ca muzeu de către Arethia Tătărescu;ea este administrată de către Muzeul Judeţean Gorj. Până în anul 1945, casa a fost locuită de membrii familiei.
În majoritatea oraşelor ţării – Adjud, Arad, Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Brăila, Bucureşti, Buzău, Călăraşi, Câmpina, Cluj Napoca, Craiova, Constanţa, Dej, Focşani, Oradea, Ploieşti, Rădăuţi, Roman, Sibiu, Sighişoara, Slatina, Târgu Frumos, Târgu Jiu, Tecuci, Techirghiol, Timişoara, Vaslui – dar şi la Chişinău există un bulevard, stradă sau alee care îi poartă numele. Ecaterina Teodoroiu este prezentă, de asemenea, în filatelie şi medalistică, cu o emisiune lansată în 1992, cu prilejul comemorării a 75 de ani de la trecerea în eternitate. Iată de ce înscrierea numelui său printre favoritele care îşi dispută postum întâietatea imprimării pe o bancnotă românească este pe deplin justificată.