Monumente deosebite din istoria Bucureștiului

De-a lungul anilor, în București s-au construit numeroase monumente deosebite. Unele dintre ele au supraviețuit trecerii timpului;altele au dispărut-unele dintre ele victime ale cutremurelor sau bombardamentelor care au afectat capitala în secolul XX;altele au ajuns pe lista de demolări a regimului comunist și n-au mai putut fi salvate. Am alcătuit aici o listă scurtă a câtorva dintre monumentele deosebite din capitală:cinci dintre ele sunt încă în picioare și pot fi admirate și astăzi;celelalte au rămas, din păcate, doar în fotografii și, poate, în amintirea celora care-au mai apucat să le vadă.

Monumente dispărute

Spitalul Brâncovenesc

Una dintre clădirile de patrimoniu dispărute în anii '80 ca victimă a proiectelor urbane comuniste a fost Spitalul Brâncovenesc, situat în zona Pieței Unirii. Construit în anii 1835-1838 de către Safta Brâncoveanu, soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu, el a servit drept spital pentru oamenii săraci din București, așa cum a lăsat prin testament banul Brâncoveanu. Totodată, în cadrul instituției a funcționat și o școală medicală.

Reconstruit la sfârșitul secolului XIX după ce a fost afectat de un incendiu, spitalul a suferit mai multe modificări pe parcursul deceniilor, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a funcționat ca spital militar, având o capacitate de 500 de paturi.

Soarta spitalului a fost pecetluită după 1977, când s-a conturat ideea construirii unui Centru Civic în zona centrală a Bucureștiului. Deși clădirea nu se afla pe axa directă a Bulevardului Victoria Socialismului, ea a fost demolată în martie 1984. Nu trecuse mult timp de când spitalul, clasificat drept monument istoric, fusese renovat.

Palatul Sturdza

În Piața Victoriei, aproape de locul pe care se află astăzi Palatul Victoria, s-a ridicat în anii 1897-1901 o clădire spectaculoasă:Palatul Sturdza. Construcție grandioasă, Palatul Sturdza avea o arhitectură ce îmbina elemente din stiluri și epoci diferite;de aceea a fost considerat una dintre cele mai bizare clădiri din capitală:unii o considerau frumoasă, alții exagerat de ornamentată.

Construit ca reședință privată pentru Grigore Sturdza, palatul a devenit după moartea acestuia sediul Ministerului de Externe, căci camerele sale mari și foarte bogat decorate se pretau a fi folosite pentru evenimente diplomatice.

Palatul Sturdza a fost avariat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai întâi într-un incendiu din 1942, apoi într-un bombardament din august 1944. Pentru că autoritățile începuseră deja ridicarea unui nou palat în piață – actualul Palat Victoria, clădirea a fost demolată în 1946.

Palatul Artelor din Parcul Carol

În 1906, anul în care se împlineau 40 de ani de domnie ai Regelui Carol, autoritățile au organizat o grandioasă expoziție națională în București, cu prilejul marii aniversări. Complexul expozițional urma să fie amenajat aproape de zona centrală a Capitalei, pe Dealul Filaretului, acolo unde se află astăzi Parcul Carol.

Zona Parcului a fost amenajată chiar atunci, cu prilejul expoziției, iar pe locul unde se află astăzi Monumentul Ostașului Necunoscut a fost construit un Palat al Artelor. Clădirea, având o suprafață de peste 2000m2, urma să găzduiască un Muzeu dedicat trecutului „neamului românesc, de la constituirea sa și până în prezent”.

În 1919 clădirea a fost cedată Ministerului de Război, iar aici a fost mutat întregul patrimoniu al ceea ce urma să devină un muzeu militar. În 1923, aici a fost amplasat Mormântul Ostașului Necunoscut (mutat ulterior în mai multe locuri).

Clădirea Palatului a fost afectată de cutremurul din 1940 și a fost demolată în 1943, urmând a fi înlocuită cu un complex memorial dedicat eroilor neamului.

Monumentul Ion C. Brătianu

În rondul din Piața Universității se afla, înainte de instaurarea regimului comunist, un monument statuar dedicat lui Ion C. Brătianu, iar piața purta chiar numele fondatorului Partidului Național Liberal.

Considerat unul dintre fondatorii României moderne, Ion C. Brătianu a fost omagiat în 1903 (la 12 ani de la moartea sa) prin amplasarea în piața din apropierea Palatului Universității a unui monument statuar realizat de sculptorul Ernest Dubois. Monumentul a fost demolat în 1948 imediat după instalarea regimului comunist, statuia fiind topită în uzinele Republica.

Muzeul Simu

Vis-a-vis de blocul Patria se afla în perioada interbelică o frumoasă clădire în stil clasic:Muzeul Simu.

Construit la începutul secolului XX (și inaugurat în 1910), Muzeul Simu – a cărui arhitectură a fost inspirată din clasicele temple grecești – a fost ridicat la dorința academicianului Anastase Simu (1854-1935), cu scopul de a expune aici propria colecție de artă, ca metodă de a contribui la educația bucureștenilor.

Muzeul a fost demolat în 1964, din motive rămase neclare:s-a spus că s-a dorit demolarea lui pentru că arhitectura nu se potriva cu aspectul dorit de administrație pentru bulevardul central, dar și că aspectul de templu al clădirii ar fi amintit de masoneria românească, motiv pentru care comuniștii doreau dispariția imobilului.

Monumente care au supraviețuit

Biserica Stravropoleos

Biserica Stavropoleos se numără printre cele mai vechi așezăminte religioase din București:ea a fost ridicată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat. Biserica a fost construită în stil brâncovenesc și este considerată una dintre cele mai frumoase monumente brâncovenești din țară.

Din complexul vechi nu s-a mai păstrat decât biserica pentru că hanul și anexele sale au fost demolate în urmă cu mai bine de 100 de ani. Anexa nouă, care adăpostește o bibliotecă și o colecție de icoane, a fost construită la începutul secolului XX după planurile arhitectului Ion Mincu, care a supervizat și lucrările de renovare a bisericii.

Mănăstirea Radu Vodă

Ascunsă în spatele blocurilor construite pentru Bulevardul Victoria Socialismului stă Mănăstirea Radu Vodă, una dintre puținele biserici de secol XVI rămase în București. Mănăstirea a fost ridicată în anii 1568-1577 în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea, strănepot al lui Vlad Țepeș.  Nu a fost prima biserică ridicată pe acea colină și nici ultima, căci mănăstirea a fost incendiată în 1595 de trupele lui Sinan Pașa, în timpul luptelor cu Mihai Viteazul, și refăcută din temelii de către Radu Vodă, de aici rămânându-i și numele sub care o cunoaștem astăzi.

În timpul regimului comunist lăcașul a fost folosit drept școală de cadre de partid, mănăstirea fiind desfințată în 1960. Ea a fost restaurată în anii 1969-1974 și resfințită apoi în 1979.

Palatul C.E.C.

Una dintre cele mai frumoase clădiri vechi de pe Calea Victoriei este Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (pe scurt, C.E.C.).

Palatul a fost ridicat în același timp cu Palatul Poștelor de vis-a-vis, la sfârșitul seclului al XIX-lea. Proiectul a aparținut arhitectului Paul Gotterau, care s-a inspirat din arhicteura franceză a epocii.

În mod uimitor, clădirea nu a fost sever afectată de nici unul dintre marile cutremure care au lovit capitala în secolul XX, fapt ce-i explică supraviețuirea în timp.

Palatul de Justiție

Proiectul Palatului de Justiție, una dintre cele mai impunătoare clădiri din capitală, a fost realizat de Albert Ballu și Ion Mincu, arhitectul român fiind responsabil cu proiectarea decorațiunilor interioare (plafoane, balustrade, scări monumentale, mobilier). Clădirea a fost construită între anii 1890-1895 pe locul în care se aflase, în timpul Regulamentelor Organice, Curtea Judecătorească.

După Al Doilea Război Mondial clădirea a fost modificată în sensul compartimentării, apoi în anii 1954-1956 a trecut printr-un amplu proces de reparații. Palatul a fost afectat de cutremurele din 1940 și 1977, mai ales că el se află pe un teren destul de instabil, motiv pentru care clădirea a fost consolidată în repetate rânduri, mai ales după 1977. După ce Palatul a fost din nou afectat de un cutremur în 1986, autoritățile au decis, în 1988, evacuarea clădirii, și s-a luat în calcul demolarea ei – programată, se pare, pentru anul 1990.

După Revoluție, clădirea a rămas goală mai mulți ani, procesul de consolidare și restaurare fiind demarat abia în 1999.

Palatul Fundației Universitare „Carol I”

În anul 1891, printr-o scrisoare adresată Președintelui Consiliului de Miniștri, Regele Carol I își exprima dorința de a înființa un așezământ dedicat tinerimii universitare. Era începutul Fundației Universitare care va purta numele Regelui României.

Construcția sediului acestei fundații a început în 1891 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, același care a proiectat Palatul C.E.C.-ului, iar clădirea  a fost inaugurată în 1895, în prezența Regelui Carol I. Edificiul inițial a fost extins după două decenii și reinaugurat în primăvara anului 1914:noua clădire beneficia de un amfiteatru de 500 de locuri și mai multe săli de lectură și spații de depozitare pentru bibliotecă. După 1948 clădirea Fundației (desființate) a devenit Biblioteca Centrală a Universității din București.

Clădirea B.C.U. a fost printre cele mai afectate edificii în timpul Revoluției din 1989, după ce un incediu a distrus aproape complet construcția;atunci au ars în jur de 500.000 de volume, inclusiv mii de manuscrise foarte valoroase. Ea a fost restaurată după 1990, noul sediu al BCU fiind inaugrat în 2006.