Moartea Neagră - una din cele mai violente pandemii din istoria lumii
Se considera că „Moartea Neagră” a fost responsabilă pentru dispariţia a aproape 200 de milioane de oameni sau după alte estimări, din populaţia lumii (de cca. 450 de milioane de oameni) numarul a fost redus la 350-375 de milioane. Aparent, „Moartea Neagră” a pornit din Asia Centrală şi a ajuns în Europa în 1347 unde a ucis aproximativ 30-60% din locuitorii ei (între anii 1348-1350).
Printre teoriile în legătură cu „Moartea Neagră” se numără și cele ale lui Graham Twigg (cum că nu a fost vorba despre ciumă, ci despre antrax, produs de bacteria Bacillus anthracis, o boală comună omului, vitelor şi mamiferelor erbivore sălbatice din Evul Mediu) și a istoricului Norman Cantor ( ce susţinea că fenomenul a apărut datorită unei combinaţii de mai multe boli bacteriene).
Teoria cea mai cunoscută şi acceptată privind „Moartea Neagră” a fost aceea că , boala produsă de bacteria ’Yersinia pestis’ a fost transmisă de la şobolanii care se ascundeau prin navele comerciale la oameni, prin înţepăturile puricilor care se hrănesc cu sângele ambelor specii. Manifestarea cea mai comună a fost sub formă bubonică, prin apariţia pe corp a unor umflături, în zona gâtului, a subţiorilor şi a vintrelor, ganglionii limfatici fiind măriţi în volum ca urmare a infecţiei. Alte simtome au fost: febra foarte mare, apariţia de pete negricioase pe corp şi necroza extremităţilor, delirul şi convulsiile, vărsăturile cu sânge şi durerile îngrozitoare în tot corpul. Majoritatea din cei atinsi de boală, mureau după aproximativ 4 zile de chinuri.
Pe lângă forma bubonică, au mai existat încă două, cea pneumonică şi septicemică. Chiar dacă au fost mai rar întâlnite, rata mortalităţii era mai mare deoarece acestea se răspândeau direct de la o persoană la alta şi prin tuse sau strănut.
In zonele mai izolate existau mai puţine cazuri faţă de orașele aglomerate în care piereau aproape jumătate din oameni. Nobilii și persoanele importante își permiteau să plece din zonele afectate în alte regiuni, iar restul oamenilor care lucrau în orașe erau mult mai repede afectaţi.
Conform lui Stephen J. Spignesi în "100 cele mai mari dezastre din toate timpurile", infrângerea Morţii Negre s-a datorat, în mare parte, îmbunătăţiri igienei, care i-a împiedicat pe puricii transmiţători ai bolii să supravieţuiască. Cu toate acestea, a fost nevoie de mai mult de un secol pentru ca populaţia Europei să revină la nivelul de dinainte de pandemie. Boala a mai apărut de câteva ori dar nu a fost la fel de distrugatoare ca prima oara. A ramas în istorie drept Marea Ciumă din Viena (1679) sau Marea Ciumă a Londrei (1665-1666) continuand să apară până în secolul 19.
BBC History Magazine