Mitul lipsei de pregătire a Armatei Roșii în iunie 1941

Al Doilea Război mondial s-a încheiat în 1945, dar abia atunci s-a declanșat o înverșunată încleștare ce pare să nu mai aibă sfârșit. Specialiștii în cercetarea trecutului au început crâncene discuții despre ceea ce s-a întâmplat și fiecare tabără apără și cu dinții propriile teorii aducătoare de titluri științifice și de venituri consistente. S-a terminat cu căutarea adevărului și doar impunerea unei teze contează.

Este interesant de subliniat că numai Frontul de Vest a abandonat inamicului 510.000 proiectile de calibrul 45 mm, 251.000 de calibrul 76,2 mm, 155.000 obuze de 122 mm și 130.000 obuze de 152 mm. Aceasta era muniția care n-a mai putut fi folosită sau retrasă din calea dușmanului motorizat. 

Dacă se face un calcul simplu în tone, se observă că este vorba de trenuri lungi, fiecare proiectil fiind transportat în cutii speciale pentru a nu face minuni la un eventual accident. Era însoțit de focosul potrivit și de cartușul regulamentar pentru azvârlire în cazul loviturilor grele. 

Numai gurile de foc de calibrul 152 mm aveau nevoie de 5.668 t de proiectile, ceea ce echivalează cu 567 de vagoane de câte 10 tone. Cele de 122 mm ajungeau la masa de 3.372,8 t și erau foarte periculoase prin faptul că fiecare lovitură se putea sparge în o mie de bucăți metalice. Trebuie precizat că au fost efectuate calcule cu câte un singur tip de proiectil de fiecare calibru, dar sovieticii utilizau și lovituri de ruptură cu o masă superioară. 

Cum aceasta este muniția pierdută numai în primele două săptămâni, se poate trage ușor concluzia că regimul de la Kremlin a avut grijă să trimită spre vest tot ce era necesar armatei. Nu se poate discuta despre lipsa de pregătire sovietică. Este evident că s-a știut de apropierea unui conflict cu Germania nazistă, dar planurile Kremlinului au fost date peste cap de modul în care au luptat forțele germane. 

Iosif Stalin nu poate să fie acuzat că nu s-a pregătit pentru război. Numai cifrele despre artilerie demonstrează că s-a străduit să asigure prea mult baza logistică a armatei comuniste și au avut mai mult succes germanii ușor înarmați. Este interesant de precizat că armele de captură au fost foarte apreciate de către invadatori și folosite pe toate fronturile războiului mondial.

Bibliografie minimală

Launay, Jacques de, Mari decizii ale celui de-Al Doilea Război Mondial, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1988.
Solonin, Mark, Butoiul și cercurile, Polirom, Iași, 2012.
Tzouliadis, Tim, Abandonații De la Marea Criză Economică la GULAG: destinele unor tineri americani în Rusia lui Stalin, Corint Books, București, 2014.