Misterul aurului lui Hitler

La 30 aprilie 1945, Adolf Hitler, unul dintre cei mai de temut dintre dictatori, își găsea sfârșitul. Moartea sa învăluită în mister a ramas unul dintre subiectele favorite a unora dintre istorici dar, mai mult decât atât, ceea ce acesta a lăsat în urmă e încă sub semnul întrebării.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Berlinul era atacat zi și noapte. Trupele sovietice ajunseseră de ceva timp în Germania și se pregăteau să invadeze orașul. Oamenii lui Hitler, deși rămăseseră destul de puțini au încercat din răsputeri să salveze averea Fuhrerului.

Hitler reușise să strângă o avere enormă însemând lingouri de aur, opere de artă și valută. Tot ceea ce Hitler reușise să strângă avea acum să fie luat de americani și sovietici, însă Goebbels, mâna dreaptă a lui Hitler împreună cu Walther Funk, președintele băncii centrale a Germaniei, Reichsbank  , au decis că aurul nu putea rămâne la Berlin, cel mai bine era să fie mutat în sudul Germaniei. La cerea celor doi, tot aurul a fost încărcat  sub atenta supraveghere a directorului băncii, Georg Netzeband care va întocmi un raport cu tot ceea ce fusese pus în camioane.

Drumul

Camioanele au fost încărcate cu 385 de saci, conținând 770 de lingouri de aur, bacnote și matrițe și trebuiau duse inițial la Munchen dar instrucțiunile nu erau precise. Din cauza încărcării excesive și faptului ca frontul german ceda, convoiul era obligat să circule  doar noaptea pe distanțe mici și să ocolească prin Boemia. Singurul loc unde, se pare, aurul era în siguranță era „Fortăreața Alpilor”. Aici, convoiul a fost întâmpinat de generalul Pfeiffer care nu dorea să ascundă aurul doar de americani ci de germani însuși.

Generalul Pfeiffer a ascuns temporar aurul, valuta și 150 milioane de dolari și o altă parte, 96 de saci cu valută, 56 de lăzi cu lingouri și monede au fost ascunse în gropi de aproximativ 3 metri căptușite cu scânduri împotriva umidității. Presiunea cea mai mare a fost asupra lui Georg Netzeband căruia generalul Pfeiffer a refuzat să-i emită o chitanță cu primirea convoiului. La sfârșitul raportului întocmit de Netzeband, acesta consemnează faptul că nu știe unde se află transportul datorită faptului că nu a primit o chitanță.

Căutătorii de comori

Misterul nedeslușit al aurului lui Hitler a atras de-a lungul timpului o mulțime de căutători de comori. Însă, primii care au început căutările au fost americanii care au aflat de aur la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Germania a fost învinsă. Aceștia au interogat zeci de ofițeri pentru a afla unde ar putea fi ascuns aurul. În cele din urmă americanii au reușit să găsească comoara îngropată însă misterul a rămas în jurul celeilate părți a comorii despre care cercetătorii cred ca a luat-o generalul Pfeiffer, care, după ce a ascuns comoara s-a întors și a recuperat-o.

Americanii nu au fost singurii care au dorit sa dețină aurul lui Hitler, sute de cercetători, căutători de comori încearcă și astăzi cu cele mai noi metode să descopere măcar un indiciu care să-i ducă spre adevăratul loc unde ar putea fii aurul, asta dacă afirmația conform careia generalul Pfeiffer s-a întors după comoară nu ar fi adevărată, lucru greu de demonstrat, având în vedere ca generalul  a luat secretul cu el în mormânt.