Mircea Eliade, renegat de familie din cauza nevestei

Autorul celebrului roman de dragoste „Maitrey“ s-a însurat într-un mod deloc romantic. Prins între două relaţii pe vremea când era un curtat profesor la Universitate, Eliade a vrut să se despartă de ambele femei. În final, a luat-o de nevastă pe funcţionara care avea un copil, de teamă ca nu cumva aceasta să se omoare din amor. Nina i-a fost lui Eliade cea mai devotată soţie. A murit răpusă de cancer în 1944.

Pentru romanticul Mircea Eliade momentul alegerii primei neveste n-a avut nimic de-a face cu trăirile amoroase descrise în romanele sale. Cererea în căsătorie pentru Nina Mareş, funcţionara cu care Eliade avea o relaţie, a fost mai degrabă o întâmplare, decât un o dorinţă aprinsă a romancierului. La începutul anilor 30, Eliade era un râvnit şi curtat profesor la Universitate.

Mircea Eliade, în 1933

Tânărul universitar în jurul căruia se spune că roiau femeile era prins în două relaţii. Se iubea cu Sorana Ţopa, actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti, o femeie frumoasă şi în vogă, în perioada interbelică. În acelaşi timp, romancierul avea o relaţie cu o banală funcţionară, Nina Mareş, femeie divorţată cu un copil de crescut.

Cea de-a doua iubită avea nu numai o situaţie complicată financiar, ci şi o istorie tragică în spate. Fusese căsătorită cu un ofiţer şi căzuse pradă unei pasiuni fulgerătoare pentru un locotenent din Braşov. Pentru acesta din urmă şi-a lăsat soţul şi şi-a abandonat căsnicia. Familia amorezului s-a opus însă relaţiei. Locotenentul a fost trimis într-o misiune la Paris şi a fost căsătorit forţat cu o altă femeie. Nina a aflat ştirea din ziare, în timp de aştepta întoarcerea iubitului acasă, iar şocul trăit a fost unul major.

De la prietenie, la relaţie de amor

Eliade a cunoscut-o ca femeie singură, cu o fetiţă de 11 ani în întreţinere. “Era mică, blondă, bună camaradă şi, deşi, cum am aflat mai tarziu, ducea o viaţă grea, râdea întotdeauna, era discretă, nu vorbea de necazurile ei”, a descris-o romancierul în memorii.

Au fost la început prieteni. Nina locuia în imobilul unde se găsea redacția ”Cuvântului” şi îi bătea romancierului textele literare la maşină. Prietenia s-a transformat într-o relaţie de amor, însă nu una pasională, ci una cuminte, aşa cum avea să o evoce Eliade mai târziu.

“La 25 decembrie 1932, prietenia pe care o aveam până atunci pentru Nina s-a transformat în dragoste”, notează romancierul în Jurnal în data de 7 februarie 1945.

Eliade a fost prins între relaţia cu funcţionara Nina şi actriţa Sorana mai bine de o jumătate de an. Romancierul, care nu putea decide între cele două femei, a considerat în 1932 că cel mai bun lucru pe care l-ar putea face ar fi să pună punct ambelor relaţii. A ales să-şi anunţe, pe rând, iubitele în legătură cu decizia sa. Întâmplarea a făcut ca prima dată să meargă la Nina.

”Hazardul face ca periplul de a anunţa pe cele două de decizia luată să înceapă cu Nina Mareş. Ajuns în camera ei, începe să-i dezvolte oarecum «filosofic» opţiunea lui pentru despărţire definitivă, moment în care observă că sărmana femeie se îndreaptă încet spre fereastra deschisă, replicându-i totodată că nu ştie dacă va mai suporta să piardă pentru a doua oară marea iubire. Pe loc Eliade intuieşte că Nina îşi pregăteşte o eventuală sinucidere, moment în care schimbă întreaga strategie: vede în destinul lui menirea de a salva această fiinţă nefericită, drept pentru care îi şi propune să-i devină soţie”, evocă Lucian Nasta în ”Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor literari”.

Se spune că Nina ar fi fost conştientă de la bun început de marele sacrificiu făcut de romancier. În scurta căsnicie pe care au avut-o, funcţionara s-a dedicat în totalitate susţinerii activităţii literare a soţului său.

Renegat de familie din cauza nevestei

După logodna din septembrie 1933, Eliade a fost renegat de familie. S-a mutat împreună cu aleasa într-un apartament închiriat. “Parcă s-ar fi prăvălit cerul peste ei”, scria Eliade în jurnal despre momentul în care părinţii săi au aflat de logodna cu Nina. Căsătoria dintre cei doi s-a făcut fără fast, discret, în ianuarie 1934. Părinţii romancierului îl visau căsătorit cu o partidă bună şi vreme de cinci ani n-au acceptat ideea că fiul lor a luat de nevastă o funcţionară divorţată, cu un copil de crescut.

”O soţie profund devotată”. Aşa o descrie Eliade pe Nina, despre care scria în Jurnal: „Trăia exclusiv pentru mine, însă ascundea foarte bine lucrul acesta. (...) Nu cred că multe soţii şi-ar fi putut păstra dragostea, încrederea şi seninătatea alături de cel care eram pe atunci”. La cererea lui Eliade, Nina şi-a părăsit locul de muncă şi s-a dedicat casei şi susţinerii romancierului. Eliade şi-a asumat rolul de tată vitreg pentru Adalgiza.

Răpusă de cancer

Nina s-a îmbolnăvit de cancer la scurt timp după căsătorie. Soţia devotată i-a ascuns ani buni romancierului boala sa. Nici când a mers la Paris în 1943 pentru a fi examinată de medicii de la o celebră clinică franceză Eliade nu a ştiut cu adevărat de ce boală suferă soţia sa.

Boala Ninei s-a agravat în aprilie 1944. A ajuns într-un sanatoriu în Lisabona, unde au urmat luni întregi de tratament chinuitor. Boala şi suferinţa soţiei l-au marcat profund de romancier. Prima soţie a lui Eliade a murit pe 20 noiembrie 1944.

„Oare suferinţele acestea n-au răscumpărat nimic? Nu pot crede. Nina mi-a fost luată pentru păcatele mele şi pentru mântuirea ei. Dumnezeu a voit s-o ia, ca să mă zvârle pe mine într-o nouă viaţă – de care, acum, nu ştiu încă nimic”, scria Eliade în jurnal, la o lună după moartea soţiei. Adalgiza, fetiţa Ninei a rămas în responsabilitatea romancierului care şi-a făcut datoria de tată vitreg.

Sursa: adevarul.ro