Minunata poveste a lui Evanghelie Zappa

Pentru toți cei care mă cunosc și/sau mă citesc din când în când, probabil că primul lucru interesant legat de pornirea mea de a pleca pe urmele lui Evanghelie Zappa privește întrebarea legitimă:„De unde până unde?!” A fost un cumul de întâmplări și informații, adunate în timp, dar care a avut ca punct de plecare un document vechi de mai bine de 100 de ani, peste care am dat în biblioteca tatălui meu, Toma Alexandrescu, fost gazetar sportiv. Este vorba despre un dosar din 1892, din fostele arhive ale MAE, care se numește „Afacerea Succesiunei Zappa”. El cuprinde documentele legate de bătălia crâncenă pentru împărțirea uriașei averi a celebrului moșier de la Broșteni. Pentru această moștenire fabuloasă s-au luptat în instanțe ani de-a rândul nu doar o sumedenie de urmași ai lui, dar și... Academia Română, ajungându-se la o bătălie dură chiar între România și Grecia, care a dus chiar la ruperea relațiilor diplomatice dintre cele două țări, pentru câțiva ani.

Ulterior, am dat de numele lui Zappa în Palestrica lui Kirițescu și, episodic, în primele scrieri ale lui Victor Bănciulescu, din anii ’60, unde era notat doar ca „precursor al Jocurilor Olimpice”, în baza etichetei pe care i-o pusese Baronul Pierre de Coubertin însuși. Acesta a apreciat inițiativa reluării Jocurilor Olimpice din 1859 drept „o încercare nereușită, o restituție prematură și neîndemânatică”!

Cred că tocmai această afirmație, evident malițioasă, m-a intrigat și avea să mă incite să caut istoria primelor Jocuri Olimpice moderne, dar elementul care m-a decis a venit mulți ani mai târziu, de unde nici nu mă așteptam. Mă documentam pentru o carte despre Sf. Munte Athos și așa am aflat, de la un bătrân monah de acolo, că pentru organizarea celei dintâi Olimpiade moderne, de la 1859, la chemarea Prințului Constantin al Greciei, chiar și călugării din Sfântul Munte făcuseră o chetă, cu care să contribuie la reușita organizării Jocurilor Olimpice de la Atena, alături de finanțarea lui Evanghelie Zappa! Așa se face că am pornit pe urmele acestui veritabil părinte al Olimpiadelor moderne, realizând cartea din care vă prezint în cele ce urmează câteva pasaje edificatoare. 

Zappa, un nume șters pe nedrept din istoria olimpică!

Subiectul acestei cărți mă preocupă de mulți, foarte mulți ani! Am scris despre Zappa, am făcut mai multe emisiuni de televiziune, am fost pe urmele sale într-o serie din locurile prin care a trecut, am răscolit arhive, documente și biblioteci, am vizitat muzee și am avut acces chiar la colecții particulare, adunând tot ce putea contribui la deslușirea vieții și carierei lui. O viață tumultuoasă, cu nu puține semne de întrebare și controverse, care porneau de la chiar naționalitatea sa, fiind considerat ba vlah-aromân, ba albanez, ba grec sadea, ba român autentic, deși, după cum se va vedea, Evanghelie Zappa a fost un veritabil cetățean al Balcanilor, ca să nu spun un model timpuriu de cetățean al Europei!

De vină au fost nu istoricii, ci puținătatea surselor existente și zvonistica la care s-a apelat într-un moment sau altul, pentru refacerea imaginii și a parcursului său, în diferite etape ale vieții. Cu atât mai mult cu cât, devenind rapid extrem de bogat și dovedindu-se un filantrop rarissim, gura lumii a fabulat în neștire. Și amintesc aceste lucruri pentru că și în ceea ce privește contribuția sa excepțională la relansarea Jocurilor Olimpice s-a recurs pe nedrept la minimalizare, susţinându-se, pe de o parte, că nu au fost „decât” panelenice, iar pe de alta – că nu s-au bucurat de o organizare ca la carte!

Sigur, internaționalizarea Olimpiadelor a intervenit efectiv doar la ediția din 1896, datorată Baronului Pierre de Coubertin, dar se cuvine să ne amintim care erau tradițiile antice ale Jocurilor Olimpice și, deci, ce însemna reluarea acelor tradiții la ora când Evanghelie Zappa propunea acest lucru și oferea întregul său suport financiar. Cât despre organizarea precară a primei ediții, cea din 1859 – când stadionul antic al Atenei se afla încă sub pământ, așteptând donația lui Gheorghios Averof, alt aromân, sponsor olimpic! – ea nu poate fi pusă nici pe departe în sarcina lui Zappa. 

Aromânul din Epir 

Evanghelie Zappa s-a născut la 23 august 1800 în satul Labova din fostul Epir, care era la vremea aceea provincie a Imperiului otoman, aflată sub mâna de fier a lui Ali Pașa. (...) Există o mulțime de alte amănunte, legate de acțiunile sale, de amicițiile pe care le-a legat peste ani, care atestă indubitabil că Evanghelie Zappa era aromân, dar – dincolo de o exclamație pe care i-o va pune în seamă V.A. Urechia („Și eu hiu român..!”), persistă nedumerirea că Zappa însuși nu a spus-o sau nu a scris-o niciodată. Sau poate a spus-o, dar nu a mai ajuns la noi!... De fapt, nici albanez nu a zis vreodată că ar fi fost, ci doar:„Sunt de origine grec și cavaler elinesc”, cum a și scris, negru pe alb, din considerente pe care s-ar cuveni să le înțelegem, având în vedere viața sa tumultuoasă și o serie de constrângeri dramatice la care a fost silit. Dincolo de ele însă, eroul nostru a punctat că toate controversele care priveau originea sa erau nesemnificative, el considerându-se, pe bună dreptate, un cetățean al Balcanilor și al Europei:„Eu nu aparțin unei țări, dar sunt al tuturor!”

Așa trebuie să fi arătat întrecerile olimpice în anul 1859 – această prima ediție și urmatoarele trei au rămas în istorie sub denumirea de „Olimpiadele lui Zappa”

Reparație istorică înaintea Jocurilor Olimpice de la Rio. Părintele Olimpiadelor moderne a fost (a)românul Evanghelie Zappa!

Soutsos-Zappa, istoricul tandem olimpic

Panayotis Soutsos s-a născut în 1806, la Constantinopol, într-o familie proeminentă de etnie elenă, care avea tradiție în cultura greacă. Iar tânărul Soutsos, care și-a făcut primele studii la gimnaziul din Chios, și-a continuat pregătirea la Paris, ca și Zappa, apoi la Padova, după care, potrivit Wikipedia, se va stabili pentru o vreme, unde credeți?, chiar la noi, în...Transilvania! Acolo va locui și va crea Soutsos până în 1833, când decide să se mute în prima capitală a Greciei independente. (...)

În excepționala sa lucrare, The Modern Olympics. A Struggle for Revival, regretatul profesor american David C. Young – elenist reputat și membru de vază al istoriografilor C.I.O. –, care a studiat temeinic succesiunea reluării Jocurilor Olimpice, scrie la un moment dat:„...Războiul fiind în mare parte terminat, dar cu regiunea sa încă sub ocupație turcească, Zappa se mută în 1831 în România, unde la scurt timp începe să acumuleze o mare avere, constând în pământuri, avere care i-a permis să achiziționeze acțiuni în industria navală grecească. Până pe la 1850, devenise unul dintre cei mai bogați oameni din Europa de Est, administrând un vast imperiu financiar de la marea lui moșie de la Broșteni, lângă București, unde a trăit până la sfârșitul zilelor sale. Nu se știe exact când și cum a auzit Zappa pentru prima dată despre ideea olimpică a lui Soutsos. Familia lui Soutsos avea o veche legătură cu câteva județe din România și se pare că o rudă l-a prezentat pe Zappa lui Soutsos sau i-a făcut cunoștință cu propunerile sale olimpice în forma tipărită. (...) Oricum ar fi auzit Zappa pentru prima oară despre ideea olimpică a lui Soutsos, aceasta l-a încântat. I-a atribuit direct lui Soutsos avântul propunerii sale olimpice, propunerea lui Zappa urmând-o uneori în amănunt pe cea a lui Soutsos”. 

Ce pași a mai făcut Zappa în România? Și-a botezat noua fabrică de făină de la Călărași cu numele „Olympia”, după care a luat taurul de coarne, cum se spune, trimițând o scrisoare direct Regelui Otto, prin intermediul ambasadorului grec de la București. 

Între timp, generosul filantrop de la Broșteni a purtat și va continua să poarte o corespondență intensă cu guvernul de la Atena, și direct cu ministrul Rangavis, cel care va rămâne ostil întrecerilor sportive, considerate de el depășite și inutile. Fără a reuși, totuşi, să-l clintească pe Zappa, care dorea cel puțin includerea probelor din Olimpiadele antice. (...) 

Pregătirile avansau totuși, iar la 19 august 1858, Otto I a emis Decretul Regal care stabilea principalele detalii ale manifestărilor, intitulate din acel moment „Olimpiade”. Întrecerile urmau să se organizeze din patru în patru ani, la Atena. Iar în anul 1859, în patru duminici consecutive din luna octombrie. Laureații tuturor competițiilor aveau să primească medalii de aur, argint și bronz, cu chipul Regelui Otto inscripţionat pe faţă, iar pe revers – cu cel al finanțatorului Evanghelie Zappa, pentru unele probe fiind prevăzute chiar și premii în bani. Prin decret se stabilea totodată că existentul Comitet Olimpic de Organizare se va transforma în Comitetul pentru Încurajarea Industriei Naționale. (...) Mai mult chiar, întrecerile vor fi supranumite ulterior și vor rămâne în statistici drept „Olimpiadele lui Zappa”...

O construcție impresionantă din Atena, Zappeionul, trimite la ambițiile olimpice uriașe ale lui Evanghelie Zappa – acesta e primul ansamblu construit special pentru a face să renască Jocurile Olimpice. Capul lui Zappa e îngropat sub statuia care-l înfățișează, plasată în exteriorul Zappeionului.

În acest punct, mă întreb din nou cum se poate explica ignorarea lor de către Pierre de Coubertin și de către cei care i-au urmat?! Istoricește vorbind, e absolut imposibil să te referi la Jocurile Olimpice moderne trecând nu numai peste ediția lor din 1859, ci și peste... celelalte trei, ulterioare. Am putea considera că ne aflăm în fața unei scăpări a nobilului francez, dacă nu ar exista și persiflările sale la adresa Olimpiadelor Zappeiene, etichetate drept „încercări nereușite, o restituție prematură și neîndemânatică!” 

Olimpiadele lui Zappa

Dintre reproșurile făcute de alți cercetători sau istorici acestei ediții inaugurale a Jocurilor Olimpice moderne, putem fi de acord cu observația că, spre deosebire de prima ediție a lui Coubertin, din 1896, care a avut în premieră participare internațională, cea de la Atena, din 1859, a fost doar panelenică. Corect, așa a fost, cu menţiunea că atât Soutsos, cât și Zappa, care a preluat ideea, şi-au dorit reluarea Jocurilor exact în spiritul și forma Olimpiadelor antice. Care erau, nu-i așa, exclusiv panelenice. Iar la sărbătoarea olimpică din 1859 au fost invitați și au venit nu numai locuitori ai Greciei independente, ci și vorbitori de limbă greacă care trăiau în teritoriile învecinate, din Turcia, Albania, Cipru, Creta și Macedonia. Trec peste faptul – considerat de unii observatori drept o speculație – că doi dintre câștigătorii ediției din 1859 a J.O. au avut nume care le trăda originea aromână, dar nu pot omite implicarea de la distanță a Dr. Brookes, de la care avea să provină, de altfel, și ideea internaționalizării Olimpiadelor! Trebuie spus neapărat și acest adevăr, pentru că Pierre de Coubertin a vizitat pentru prima dată Grecia în 1887, deci după ce se consumaseră deja nu mai puțin de trei ediții ale Jocurilor Olimpice Zappeiene – 1859, 1870 și 1875, după ce arheologii germani scoseseră la lumină vechea Olympie, iar la Atena splendidul Zappeion era aproape finalizat! 

De la Zappa, pentru cultura română

Acum, însă, vreau să mă opresc asupra uriașului aport pe care Evanghelie Zappa l-a avut și la dezvoltarea culturii române! Abia aici ajungem la o zonă pe care eu, unul, aș îndrăzni să o calific drept cel puțin la fel de importantă pentru românitate pe cât a fost finanțarea Jocurilor Zappeiene pentru istoria olimpismului. Ba chiar, din punctul nostru de vedere, al românilor, Zappa poate fi trecut cu toate onorurile cuvenite în rândul celor care au pus pietrele de temelie ale culturii autohtone!

În anul 2000, Academia Română a avut inspirata inițiativă de a organiza Sesiunea știinţifică intitulată „200 de ani de la nașterea lui Evanghelie Zappa, sprijinitorul culturii românești și unul dintre promotorii Jocurilor Olimpice Moderne”, sesiune la care cuvântul de deschidere i-a aparținut acad. Virgil Cândea, vicepreședinte al Academiei. Acesta spunea:„...Faptul că acest țărănuș din Labova, ajuns mare financiar în România, activ de la Marea Neagră până în Adriatica, reputat în toată Peninsula Balcanică, s-a devotat operei Academiei Române, că a marcat un punct central al Atenei de azi prin palatul cultural datorat lui, Zappeion, și că a conceput reînvierea tradiției Jocurilor Olimpice din Antichitate în epoca modernă ne stârnește admirație nouă, iubitori de cultură de azi și cinstitori ai înaintașilor noștri, dar ar trebui mai ales să fie exemplu de urmat celor, tot de azi, care își pot pune opulența financiară în slujba progresului spiritual, științific și educativ al popoarelor din care fac parte, al țărilor în care și-au cucerit puterea economică, cărora le datorează reușita și, ca urmare, prinosul de recunoștință”.

Cea dintâi donație a lui Zappa, venită din proprie inițiativă, îl plasează, fără echivoc, drept primul (și singurul) finanțator al Dicționarului și Gramaticii limbii române! Apoi, când se făcuse apel și la alți contribuabili, fără să se mai ivească măcar un al doilea, filantropul a venit cu încă o donație, pentru ca demersul să se concretizeze mai repede în realizarea lucrărilor respective. În al treilea rând, Evanghelie Zappa a devenit, tot singur, omul care a făcut posibilă apariţia Societății Literare Române, devenită ulterior Academia Română! Oare puteți înţelege cu adevărat valoarea și dimensiunea contribuțiilor lui la așezarea culturii române pe bazele modernității?! Întreb pentru că, să-mi fie iertat, numele lui Evanghelie Zappa continuă să fie prea puțin cunoscut chiar în mediile culturale care-i datorează atât, iar când spun asta nu pot să nu mă mir, să nu fiu intrigat, pentru că aici vorbim nu de sport și de olimpism, ci de cultura română! 

Ilustrație de epocă:V.A. Urechia dezvelește bustul lui Zappa, în 1867, la Societatea Literară Română, devenită ulterior Academia Română

Oare nu s-ar cuveni ca o statuie a lui să fie realizată de un sculptor al zilelor noastre și dezvelită în fața Academiei Române, chiar înaintea alteia, care ar trebui să vegheze Comitetul Olimpic și Sportiv Român?

Până la un asemenea moment reparator, să mai notăm că, din Fondul Zappa, primul premiu, de 300 de galbeni, s-a atribuit în 1868 lui Timotei Cipariu, pentru Gramatica română (Analitica), tot el luând și următorul premiu, pentru partea a doua a gramaticii – Sintactica, în 1876. După care i-au urmat August Treboniu Laurian, care a tradus Filipicele lui Cicero, D.I. Ghica – pentru Herodot și mulți alții...

Testamentul lui Evanghelie Zappa

În 1860, când Evanghelie Zappa a făcut acele impresionante donații pentru domenii vitale ale culturii române, a pus pe hârtie, cu propria sa mână, și Testamentul pe care-l veți parcurge în aceste pagini. (...) Constantin Zappa a urmărit și executat cu sfințenie indicațiile testamentare ale vărului său. (...) Cert este că i-a continuat operele, inclusiv în susținerea Academiei Române, prin finanțarea anuală de 1.000 de galbeni, prevăzută în testamentul lui Evanghelie. De altfel, este de reținut că, un an înaintea morții lui Constantin Zappa, în 1891, din averea de circa 770.000 lei a Academiei, aproape jumătate provenea din „Fondul Zappa”, mai exact 312.366 lei!

Ultima dorință a lui Zappa

Îmi propusesem să închei această lucrare cu o scrisoare deschisă pe care să o adresez președintelui României, Parlamentului și primului ministru, Academiei Române, Uniunii Scriitorilor și, nu în ultimul rând, conducerilor COSR și MTTS. Nu cred, însă, că un asemenea demers – destinat așezării lui Evanghelie Zappa în locul de cinste pe care-l merită pentru extraordinarele sale contribuții la crearea bazelor culturii române moderne, a agriculturii noastre și a istoriei olimpismului românesc și internațional – trebuie să pornească de la un gazetar.

Mă aștept ca inițiativa să vină de la înălțimea Academiei Române, să fie dublată de autoritatea Uniunii Scriitorilor și să i se adauge lunga listă a campionilor noștri olimpici, mai ales acum, când ne aflăm într-un an olimpic și la un pas de Jocurile Olimpice de la Rio!

Mormântul lui Zappa, de la Broșteni (Ialomița)

Ca să ne putem adresa oficial Comitetului Internațional Olimpic pentru recunoașterea meritelor și contribuției lui Evanghelie Zappa la ceea ce a fost efectiv reluarea Olimpiadelor moderne și ca să-i dăm mandat reprezentantului României în CIO, fostul președinte al COSR Octavian Morariu, pentru susținerea acestui demers, trebuie s-o facem întâi aici, în țară!

La ora la care a generat și finanțat, după peste 1500 de ani, reluarea Jocurilor Olimpice, aromânul Evanghelie Zappa trăia la Broștenii de Ialomița și era cetățean român. Iar pe piatra funerară de la mormânt a rămas săpată în piatră ultima lui dorință:„Din partea lui Zappa, lumea să aibă concursuri olimpice!”