Memoria Stalingradului / FOTO

Monumentul dedicat victimelor bombardamentului din 23 august 1942 (foto sus). Fiind duminică, locuitorii Stalingradului au fost surprinşi prin parcuri, pe cheiul Volgăi. Îndreptat împotriva populaţiei civile, bombardamentul, unul dintre cele mai sălbatice din cel de-al Doilea Război Mondial, a făcut numeroase victime. 40.000 de morţi şi 70.000 de răniţi. Toți istoricii cad de acord că bombardamentul a fost o eroare.

Prin dărâmarea clădirilor s-au creat condițiile pentru apărarea orașului de asaltul tancurilor, greu de manevrat printre ruine. Bombardamentul a fost descris, printre altele, în romanele Pentru o cauză dreaptă de Vasili Grossman şi În tranşeele Stalingradului de Victor Nekrasov.

Univermag-ul (Magazinul universal) a fost inaugurat în 1938. Clădirea se afla în apropierea Pieţei Centrale. A fost cucerită de nemţi în al doilea asalt: 27 septembrie-7 octombrie 1942, şi ţinută până în 31 ianuarie 1943. În subsolul clădirii şi-a instalat Paulus comandamentul. Imagine din Muzeul Amintirii amenajat în subsol, înfăţişând Univermag dinainte de Război.

Fabrica Baricadî, una dintre fortăreţele de care s-a izbit asaltul nemţesc din al doilea val de atacuri, 27 septembrie-7 octombrie 1942.

Lângă cimitirul nemțesc de la Rossoșka s-a inaugurat în anul 2015 cimitirul românesc. Nu se face nimic în România pentru a fi vizitat.

Cimitirul nemţesc de la Rossoşka, dovadă a grijii arătate de Germania de azi faţă de nemţii morţi în Rusia. Se află peste drum de cimitirul sovietic.

Cimitirul sovietic de la Rossoşka.

Vasili Ciuikov a fost comandantul Armatei 62, apărătoarea Stalingradului. A rămas în istorie drept salvatorul oraşului prin născocirea formulelor de luptă urbană intrate deja în manuale: trupele de asalt, clădirile fortăreaţă, împingerea liniei frontului în apropierea poziţiilor nemţeşti, astfel încât aviaţia germană să nu poată interveni fără riscul de a-şi pisa propriile trupe. A cerut, prin testament, să fie îngropat pe Gorganul lui Mamaev. Într-un loc din Stalingrad i s-a ridicat un bust și s-a dat numele lui unui bulevard.

Ultima şi cea mai crâncenă bătălie s-a dus pentru Fabrica de tractoare, care producea tancuri T34. Aici s-a predat colonelul Karl Strecker, pe 2 februarie 1943. În piaţa din faţa clădirii s-a păstrat dinainte de război monumentul lui Felix Djerjinski, fondatorul CEKA, precursoarea NKVD, KGB şi FSB.

Gara centrală a fost una dintre clădirile cele mai disputate în timpul primului asalt al nemților, cel din 14-26 septembrie 1942. A fost cucerită și recucerită de fiecare dintre părți de mai multe ori. A rămas în mâna nemților împreună cu tot centrul. În fața gării era celebra fântână „Dansul copiilor în cerc”, imagine simbol din filmul „Stalingrad”. A fost distrusă în timpul luptelor. Cea de acum e o copie stilizată.

Un mijloc de luptă născocit la Stalingrad ca o contribuţie majoră la războiul urban modern a fost locul fortăreaţă, menit a întârzia înaintarea nemţilor, şi a câştiga timp pentru „Operaţiunea Uranus”, potrivit aforismului lansat de Vasili Ciuikov: „Timpul înseamnă sânge”.

Insula lui Ludnikov e un exemplu. Aici, între fabrica Baricadî şi Volga, Divizia 138 condusă de colonelul Ivan Ilici Ludnikov a rezistat timp de 40 de zile asaltului spre Volga a trei divizii nemţeşti. Memorialul „Insula lui Ludnikov” numără şi ruinele fostei case a directorului Baricadî, unde şi-a avut Ludnikov comandamentul.

Pe obiectivele legate de bătălie sunt plasate semne precum cel de pe hotelul Volgograd din centrul orașului; a se vedea imaginea Mamei Rusii din colţul stânga jos. Hotelul Volgograd a fost una dintre clădirile aprig disputate în timpul primului asalt, din septembrie 1942.

Mihail Panikaha a devenit un simbol al sacrificiului rusesc în 2 octombrie 1942. Cocktailul Molotov pregătit de el pentru a fi aruncat într-un tanc nemţesc a fost lovit de un glonţ şi luptătorul a luat foc. În flăcări, cu o altă sticlă, el s-a aruncat asupra tancului.

Cel mai cunoscut monument al Stalingradului – Mama Rusia Cheamă, din vârful Gorganului Mamaev. 85 metri înălţime, 8 tone greutate.

Moara, clădire aflată în apropiere de Volga, a fost lăsată așa cum a ieșit din război. E dovada tragediei suferite de oraș. N-a fost cucerită niciodată de nemți. În față e o copie reușită a fântânii „Dansul copiilor”.

Gorganul Mamaev e poate cea mai disputată înălțime din Europa. Între 14 septembrie 1942-2 februarie 1943, și rușii și nemții s-au bătut să păstreze înălțimea, pentru că de pe ea se vedea Volga. Aici a fost ridicat cel mai important complex memorial al Stalingradului.

În subsolul fostului Univermag, unde Paulus a avut ultimul comandament și de unde s-a predat pe 31 ianuarie 1943, s-a amenajat cel mai interesant muzeu al orașului, Muzeul Amintirii. Într-o încăpere se poate vedea o expoziție dedicată românilor la Stalingrad.

Casa Pavlov e un alt loc mitizat de propaganda sovietică. Ea spunea că sub conducerea sergentului Pavlov, 24 de oameni au rezistat timp de 58 de zile asalturilor nemțești. În realitate, casa era alimentată printr-un tunel subteran, iar conducătorul garnizoanei a fost locotenentul Afanasiev, Pavlov doar cucerind-o. Cu toate acestea, ea are numele de Casa Pavlov. În partea dinspre Piața Lenin s-a amenajat un complex memorial impresionant. Atmosfera din Casa Pavlov se regăsește în romanul Zile și nopți de Constantin Simonov.

Muzeul Panoramă e cel mai important muzeu al Stalingradului. Are săli cu exponate unice, precum și o dioramă a uneia dintre bătăliile pentru Gorgan. Aici se găsește sabia dată de Churchill orașului în numele Regelui Angliei.

Piața Centrală a orașului a fost cucerită de nemți după lupte crâncene. A fost în posesia nemților până pe 31 ianuarie 1943. La hotelul Volgograd de aici a stat Stalin în timpul Războiului Civil.

Volga, cea râvnită de nemţi, apărată de ruşi. De pe malul stâng (unde era şi artileria sovietică) erau alimentaţi cu navele, sub bombardamentele germane, luptătorii din oraş. Apărătorii își însușiseră lozinca lui Zaițev, lunetistul din filmul „Inamicul la porți”: Dincolo de Volga nu mai e nimic. Oraşul arzând, văzut de cei care traversează Volga, e imaginea care deschide multe filme despre Stalingrad.

Pe Gorganul Mamaev, într-o clădire de forma unui tanc de apă, s-a amenajat Sala Gloriei Luptătorilor. Delegațiile oficiale vin și depun flori aici. Se face tot timpul de gardă. Aici arde Flacăra eternă.

Pentru a desemna linia până la care au ajuns nemţii în asalt spre Volga, s-a creat complexul memorial Linia de apărare a Armatei 62: 17 turele de tanc pe cuburi de granit înşirate de-a lungul a ceea ce a fost ultima linie de apărare a oraşului. Pe fiecare e o tăbliță dovedind importanța locului.