Meditația Transcendentală, afacere de partid

Mișcarea Meditația Transcendentală (MT) din România a activat în România în perioada 1977-1982. De proveniență orientală, a manifestat un mare interes din partea intelectualilor, dar și a autorităților. La început a fost receptată pozitiv dar în cele din urmă s-a dovedit a fi o afacere  foarte utilă pentru Partidul Comunist Român de a se debarasa de intelectualitatea care ar fi putut reprezenta o amenințare pentru sistem.

Înființată de hindusul Mahesh Yoga, numit și Maharishi, MT a fost adusă în România de către Nicolae Stoian. Acesta era inginer iar în 1969, a plecat în Algeria și a refuzat să se mai întoarcă în țară. Apoi a locuit în Marea Britanie unde a lucrat la secția în limba română a postului de radio BBC. În anii `70 el a intrat în contact cu mișcarea MT, devenind elevul lui MaheshiYoga. Până în 1976 el a constituit un subiect de interes pentru serviciile de spionaj, dar după aceea dosarul lui a fost închis.

„Cutremur” după cutremur

Din 1977 a început să vină în România ca turist. În aceeași perioadă s-a adresat Ambasadei României din Paris pentru a obține aprobarea de a preda la București cursuri de „știința inteligenței creatoare”. Cererea lui Stoian a fost trecută prin mai multe instanțe decizionale, iar în cele din urmă Ministerul Sănătății i-a aprobat solicitarea. În decembrie 1977, Stoian împreună cu soția au sosit la București și au început să organizeze ședințe de MT. Conform lui Ion Ciofu, fost cercetător la Institutul de Cercetari Pedagogice al Academiei (ISPP), anul începutului ședințelor nu este unul întâmplător.:

„Ei, cum MT, începuseră să pătrundă în România în 1977, după cutremur. Profitând de greutăţile de după cutremur, societatea asta a MT, care caută să pătrundă tocmai în contextul unor asemenea nenorociri, atunci a pătruns. [...] Deci, ei au venit atunci să ajute.” Acesta susține, în continuare:„Deci, acordul ca să se facă treaba asta era de la cel mai înalt nivel. De la EA (sic!), în mod clar", aluzie clară la Elena Ceaușescu.[1]

MT receptată de societatea românească

Conform Enciclopediei Britanice, „Mişcarea se bazează mai mult pe practicarea unor tehnici specifice de meditaţie decât pe un set de credinţe religioase sau filosofice [...] În practicarea MT persoana trebuie să fie iniţiată de către un profesor. Aceasta presupune şedinte de instruire teoretică, urmate de o ceremonie în care învăţăcelul depune bani şi alte ofrande şi îşi primeşte mantra, aleasă de profesor în funcţie de temperamentul şi de educaţia celui care meditează."[2]

Începea astfel afacerea, ajunsă în Occident în anii revoluției „hippie” și popularizată de artișii noii generații (precum membrii formației Beatles). În perioada următoare, date fiind ineditul tehnicilor propuse și curiozitatea (motivată de stagnarea de fond a societății) intelectualității române tinere sau de vârstă medie, peste 350 de persoane au fost înscrise la aceste „cursuri”. La început a stârnit interesul pentru tehnicile de meditație, mai ales în rândul angajaților de la Institutul de Proiectare „Carpați”, și a directorului acestuia, pe care Stoian îl cunoștea încă din anii `60. Cu ajutorul lui a reușit să organizeze o serie de conferințe referitoare la MT în localul Institutului „Carpați” și în incinta spitalului de boli nervoase. De fiecare dată, la întâlnirile MT luau parte doi ofițeri de Securitate (dar numai unul dintre ei făcea rapoartele de rigoare), astfel încât autoritățile erau informate cu exactitate în legătură cu activitatea mișcării.

Sprijin din partea Ministerul Educației

În mai 1978, Stoian a obținut din partea Ministerului Educației aprobarea pentru cercetarea științifică a experimentelor MT. Lucrând în baza acestui document, gurul român a convins doi cercetători de la Institutul de Cercetări Psihologice și Pedagogice de pe lângă Academia Română de Științe să efectueze cercetările de rigoare. Odată efectuate, s-a întocmit un raport în care recomandau continuarea experiențelor. Tot mai mulți intelectuali bucureșteni au început să fie interesați de Meditația Transcendentală.

Sursa foto:www.citynews.ro

Stimulat de aceste succese, în noiembrie 1980, Stoian i-a adresat o scrisoare lui Nicolae Ceaușescu, în care propunea introducerea MT în programa de învățământ la diferite nivele și acordarea statutului de „disciplină oficială” meditației, respectiv promovarea de către stat a tehnicilor sale. La scurt timp după aceea, Stoian a fost primit la Ministerul Educației, unde s-a întâlnit cu funcționari de rang înalt. Împreună au stabilit ca timp de câteva luni să se desfășoare un experiment oficial MT.

Era perioada în care MT intrase în orbita interesului instanțelor superioare ale Securității și în primul rând al generalului Nicolae Pleșiță și maiorului Ristea Priboi, care probabil presimțeau deja că această poveste poate fi utilizată pentru a-i speria pe intelectuali.

Între timp, vestea despre MT s-a răspândit printre intelectualii bucureșteni, astfel încât la experimentele care au avut loc în iunie 1981 în cadrul Institutului de Cercetări Psihologice și Pedagogice s-au înscris multe nume cunoscute. Dintre aceștia pot fi enumerați filosoful Andrei Pleșu, pictorul Sorin Dumitrescu, sculptorul Ovidiu Maitec, muzicianul Gheorghe Zamfir și filosoful Mihai Șora. De față era prezent și maiorul Ristea Priboi, trimis cu misiunea de a culege materiale compromițătoare,

După încheierea experimentelor, s-a întocmit un raport în legătură cu desfășurarea lor, care a fost înaintat funcționarilor de la Ministerul Educației. Aceștia au dispus încheierea definitive a cercetărilor MT și au transmis informația către Comitetul Central al PCR. Dosarul era închis pentru câteva luni.          

Securitatea intră pe fir

În primăvara și la începutul verii anului 1981, Stoian a încercat zadarnic să stârnească interesul pentru meditație printre activiștii UTC. Ținea în continuare ședințe de MT cu persoane cunoscute. Între timp, Securitatea își încheiase activitatea culegerii de informații. În iunie 1981, ministrul Afacerilor Interne, George Homoștean a primit un raport exact pe tema MT. Dar încă nu exista voința politică pentru a da curs dosarului. La sfârșitul lunii iulie s-a făcut însă o percheziție la domiciliul unuia dintre principalii colaboratori ai lui Stoian, iar la jumătatea lunii august a fost expulzat din țară chiar gurul Stoian împreună cu soția sa.

La începutul anului 1982, pe baza unei documentări prealabile, Securitatea a intrat pe fir. Interogarea lui Virgil Radulian și a tuturor cursanților implicați a durat luni de zile. Mai întâi au început să circule prin București anonime care-l acuzau pe directorul Institutului de Cercetări Psihologice și Pedagogice că ar fi organizat la locul său de muncă ritualuri parareligioase și sectare. În februarie, în revista lunară „Pentru Patrie” (editată de Ministerul Afacerilor Interne) a apărut un articol prezentat ca un denunț, cu titlul „Pavajul cu intenții bune” referitor la MT. În momentul acela devenise deja clar că în mod sigur vor urma măsuri represive.

Abia întors dintr-o vizită pe care, la mijlocul lui aprilie, familia conducătoare o făcuse în China și Coreea de Nord, Nicolae Ceaușescu grăbește deznodământul afacerii. Astfel, pe 27 aprilie, la ședința Comitetului Politic Executiv (CPEx), Ceaușescu a destituit-o pe Aneta Spornic din funcția de ministru al Educației, a dispus dizolvarea Institutului de Cercetări Psihologice și Pedagogice și luarea de măsuri corespunzătoare pentru lichidarea acelei „periculoase secte religioase care a activat cu acordul conducerii Ministerului Educației”. Motivul nu a fost dat publicității. Măsurile represive i-au afectat imediat și pe toți cei care au avut de-a face la un moment dat cu MT.Pe 21 mai, într-o ședință încordată a Comitetului Central se decide eliberarea din funcție a prim-ministrului Ilie Verdeț, a viceprim-ministrului Cornelia Filipaș, ș.a.

Operația serviciilor special îndreptată împotriva MT purta numele de cod „Zburătorii”, întrucât umbla zvonul că în timpul meditației, adepții MT puteau ajunge la starea de levitație. Ancheta efectuată de Securitate (interogatorii, etc.) nu mai avea niciun sens, deoarece listele cu cei care au semnat declarații că au luat parte la meditații erau deja cunoscute de multă vreme.

Majoritatea celor implicați în această poveste au fost dați afară din posturile pe care le dețineau și trimiși să lucreze pe funcții care nu necesitau niciun fel de competențe, prost plătite, uneori chiar în provincie. În plus, învinuiții au fost dați afară din partid sau au fost suspendați din funcții.

Destituirea intelectualilor

Revista „Pentru Patrie” a publicat articole foarte dure la adresa MT. Unul dintre acestea suna astfel:“Cei interesaţi ştiu bine ce urmăresc. Dumnealor visează dominaţia mondială şi printr-un alt fel de napalm ori bombe cu neutroni:cele care vor să ucida lumina raţiunii. Propovăduitorii sectei se consideră cei meniți să <<guverneze întreaga lume>>. E de ajuns ca unu la sută din populaţia unui oraş să devină membri ai acestei secte, susţin ei, pentru ca întregul oraş sa fie guvernat de Meditaţia Transcendentală. Cu teoria elitelor au jonglat destui filosofi, sociologi şi istorici, înaintea pseudosavanților <<epocii luminării>>. Rezultatul a fost supraomul lui Nietszche, degenerat în monstrul fascist care a incendiat omenirea.”[3]

MT a fost o ocazie bună pentru PCR de a pune presiune asupra elitei intelectuale românești. Simpla predare a tehnicilor yoga până și la televiziune nu putea provoca o reacție violentă, deoarece chiar de la sfârșitul anilor `60 și în cursul anilor `70 erau predate lecții de yoga la televiziune, deși inițial oficialitățile au ezistat să-și dea acordul. De asemenea, se țineau cursuri și erau publicate cărți și articole în acest domeniu. În 1981 a putut să fie publicată în România chiar și „Istoria ideilor și credințelor religioase”, cartea lui Mircea Eliade, faimosul istoric al religiilor și expert în mituri și rituri orientale.

Printre cei mai proeminenți intelectuali care și-au pierdut posturile au fost Ștefan Milcu, fost vicepreședinte al Academiei Române și președinte al Comitetului Român pentru Istoria Științei și Filozofiei, despre care se zicea că ar fi permis „sectei” să-și desfășoare activitățile în institutul bucureștean. Directorul institutului, Virgil Radulian, a fost la rândul lui demis, iar institutul desființat, cu tot cu organizația sa de partid. Alte victime au fost criticul de artă Andrei Pleșu și poetul Marin Sorescu, redactor-șef al revistei literare lunare „Ramuri” din Craiova, membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Scriitorilor și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români peste hotare.

Cumpără acumPedepsele aplicate erau exagerate, cele mai multe dintre persoanele pedepsite luând parte doar la câteva ședințe ale MT cu ocazia experimentului din ianuarie 1981. Andrei Pleșu mărturisea în fața unui informator al Securității:„Aceste pedepse au fost absolut neproporționale, pentru că noi participaserăm doar la niște conferințe și la demonstrații de MT”.[4] Măsurile represive îndreptate exclusiv împotriva intelectualilor pentru că doar aceștia frecventaseră MT, au provocat panică în sânul elitei culturale de la București.

Dosarul MT a exercitat o influență foarte mare și asupra atitudinii acelor intelectuali care nu fuseseră amestecați direct în povestea respectivă. Exista impresia că serviciile speciale sunt omniprezente, că denunțul este universal și că autoritățile au o putere nemăsurată. Din cauza acestui scandal, conducerea chiar a reușit să sperie cercurile intelectualilor și să anihileze astfel pericolul latent pe care îl reprezentau. Dacă inainte, în legătură cu intelectualii, conducerea trebuia să apeleze la tot felul de intrigi complicate, după scandalul cu MT mediile intelectuale au fost complet pacificate.

BIBLIOGRAFIE

Raluca Băceanu-„Afacerea meditației transcendentale”, articol nepublicat

Adam Burakovski-„Dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Geniul Carpaților”, Editura Polirom, Iași, 2011

Adrian Cioroianu-„Pe umerii lui Marx:O introducere în istoria comunismului românesc”, Editura Curtea Veche, București, 2005

Anneli Ute Gabanyi-„Cultul lui Ceaușescu”, Editura Polirom, Iași, 2003

NOTE:

[1]Ibidem.

[2]Raluca Băceanu-Afacerea meditației transcendentale, articol nepublicat, p. 2

[3] Ibidem., p. 6

[4] Adam Burakovski-Dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Geniul Carpaților, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 279