Mecanismele economiei comuniste

Anul 1945 a adus oficial la putere pe reprezentanţii unui partid ce promitea fericirea veşnică după model stalinist şi s-au ţinut de cuvânt cu o energie demnă de o cauză mai bună. Proprietatea privată a fost nimicită cu furie şi s-a trecut la dezvoltarea unei industrii centralizate, cu accent pe industria constructoare de maşini şi pe combinatele chimice. Nici comerţul n-a fost uitat şi statul comunist şi-a rezervat monopolul pieţei interne. Comerţul exterior era faţada de laudă a regimului, totul fiind poleit cu aur pentru ochii populaţiei. Politrucii din slujba centrului de putere de la Bucureşti aveau drept misiune să demonstreze superioritatea sistemului de producţie socialist asupra pieţei libere. 

  Nicolae Ceauşescu a preluat puterea în 1965 după ce Gheorghe Gheorghiu-Dej a cheltuit munţi de aur pentru ridicarea cetăţilor industriale. Trebuia să urmeze un fel de paradis terestru în domeniul economic. Pieţele financiare şi economice au reguli specifice şi nu prea ţin cont de voinţa liderilor politici totalitari. Dacă în anul ascensiunii la putere s-a înregistrat un uşor excedent comercial, importurile mari de tehnologie au dus la apariţia datoriilor. Numai în anul 1968 au apărut datorii de 843 milioane lei valută. Perioada 1965 – 1980 a cunoscut 13 ani cu deficit din cei 16 trecuţi. Răul a fost sporit de cutremurul din 1977. Deficitul înregistrat a fost de 195 milioane de lei valută, după ce anul precedent se consemnase un excedent de 210 milioane. A urmat o prăbuşire în 1978 de 3,798 miliarde de lei valută.

 Anul 1980 a fost o adevărată catastrofă economică şi statul a ieşit în pierdere cu 8,043 miliarde lei valută, moneda comunistă de calcul în relaţiile cu lumea capitalistă fiind preţuită la 5,5 lei valută la un dolar. A fost un adevărat faliment financiar şi creditorii externi au început să ceară banii acordaţi drept împrumut, mai ales că regimul arunca banii în construcţii nerentabile precum Canalul Dunăre – Marea Neagră şi Canalul Dunăre - Bucureşti. Nicolae Ceauşescu, plin de mândrie, a luat cea mai proastă decizie posibilă: plata forţată a datoriei externe. Refuzul importurilor de tehnologie nouă, performantă, a dus la o învechire a fabricilor şi a produselor româneşti de trimis la export. Chiar o întreprindere de avioane ce realiza avioanele ROMBAC 1-11 era complet depăşită, modelul respectiv fiind abandonat în Marea Britanie din 1982. Era un aparat de zbor cu fuzelaj îngust şi cu reactoare prea zgomotoase pentru asigurarea legăturilor aeriene cu Occidentul modernizat.

 Nicolae Ceauşescu a avut multă înfumurare şi s-a considerat un conducător genial. A preferat să treacă la o politică de plată forţată a sumelor împrumutate şi a introdus alimentaţia pe cartelă ca-n vremuri de război. Ţara a fost lăsată în beznă prin oprirea iluminatului publicului şi populaţia trăia în ger cumplit fără căldură. Mândria lumii socialiste era renumită prin lungimea cozilor pentru orice produs de strictă necesitate. Conducătorii maghiari au adoptat o metodă eficientă şi umană. Au preferat să ruleze sumele împrumutate şi apoi multe datorii au fost şterse în urma contribuţiei avute la prăbuşirea lumii comuniste în 1989. Mai mult. Capitaliştii din lumea occidentală au găsit un mediu propice pentru afaceri de amploare în Ungaria. România a fost sleită de fonduri pentru a creşte prosperitatea lumii burgheze.

 Sistemul economic de tip comunist a fost construit astfel încât să asigure aprovizionarea trupelor în cazul unui uriaş război cu lumea capitalistă, fericirea oamenilor fiind o noţiune inexistentă pentru guvernanţii de la Bucureşti, cei ce respectau cu mare fidelitate indicaţiile de la Kremlin. Uzinele româneşti livrau în continuare cantităţi sporite de armament pentru aprovizionarea unei armate supradimensionate şi care dispunea de planuri de ofensivă spre Austria, Italia şi spre Istanbul.

Bibliografie minimală 

Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1985.

Istoria Aviaţiei Române, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.

Opriş, Petre, Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946 – 1989), Editura Militară, Bucureşti, 2018.