Masacrarea unui popor prin foametea cultivată de autorități

Se știe că în anul 1946 a fost o secetă deosebită, recoltele țăranilor fiind topite de razele nemiloase. Fenomenul meteorologic devastator fusese și în anul precedent, rezervele de hrană fiind absolut insuficiente și foametea era previzibilă. A început să bântuie cu furie în toamna anului 1946 și moartea a continuat să secere în masă până în vara lui 1947, un alt an deficitar în precipitații. Locuitorii din RSS Moldovenească își asigurau hrana zilnică prin cultivarea plantelor și creșterea animalelor, dar seceta a nenorocit populația.

Mortalitatea cea mai mică se înregistra în lunile de vară și numai 3.611 suflete au pierit în iunie 1946. Iarna a atacat în forță și au fost 9.863 de dispăruți în decembrie. Cum hrana era din ce în ce mai puțină și mai proastă din punct de vedere calitativ și nutritiv, s-a ajuns să piară 25.953 de oameni în neagra lună martie a anului 1947. Un alt masacru s-a produs în iunie, corpurile slăbite de lunga luptă pentru supraviețuire cedând tocmai când se putea spera la o nouă recoltă. Au intrat în morminte 24.807 de locuitori, adică de aproape șapte ori mai mulți decedați decât în 1946. Dacă s-ar fi respectat legile firești ale morții, numărul de decese ar fi trebuit să scadă pe măsură ce rănile războiului mondial s-ar fi închis.

Piereau în masă copii, oameni maturi și persoane în vârstă. Autoritățile comuniste au căutat vinovați în pur stil totalitar și au fost identificați drept criminali războiul, armatele invadatoare, autoritățile burghezo – moșierești, sabotorii, speculanții și, absolut normal, seceta. Este evident că nu poți să faci față unor fenomene meteorologice deosebite și viața a mers înainte. Nu s-a suflat o vorbă despre măsurile pur criminale luate de funcționarii comuniști. Chiar dacă provincia a fost devastată de război și de lipsa precipitațiilor, au fost trecute peste Nistru uriașe cantități de produse agricole în contul dărilor către stat. Aceste confiscări din recoltele infime și refuzarea oricărui ajutor străin au dus la moartea în masă a bieților moldoveni.

Mulțimile au obiceiul să uite, dar istoricul Valeriu Pasat a publicat o carte în care au fost incluse datele oferite chiar de către funcționarii comuniști. Sătenii au ajuns să consume hoiturile animalelor aflate în putrefacție și apoi au trecut la cele ale oamenilor. Canibalismul a ajuns fenomen de masă și numai într-un sat au fost identificate 72 de corpuri ce aveau părți lipsă. Orice om dintre Prut și Nistru risca să devină hrană pentru vecinii disperați de foame. Chiar rudele se omorau între ele pentru carne sau pentru a lua alimentele puține ce se mai găseau prin case. Orice cititor al rândurilor publicate de istoricul Valeriu Pasat rămâne șocat de ceea ce au putut face birocrații comuniști împotriva unei populații ce trebuia pedepsită pentru că a făcut parte din lumea capitalistă și liberă.

Un stat totalitar nu este interesat de viața oamenilor, ci este conceput să servească intereselor unei grupări aflate la putere și care oferă mulțimilor lozinci și vorbe.

Comunismul n-a adus ceva bun popoarelor supuse prin teroarea armelor. Locuitorii erau simpli sclavi ce urmau să muncească și să piară pentru o singură și absolută idee: cucerirea planetei sau revoluția mondială.

Culmea este că mai sunt astăzi conducători care încearcă să pună în practică ideile comunismului și ale altor ideologii egalitariste, chiar dacă acestea au eșuat peste tot unde au fost făcute experimente în masă.

O teorie absurdă nu poate să genereze decât mari și legendare nenorociri.

Este interesant de precizat că nu populația școlară nu este informată prin manuale despre catastrofa demografică din anii 1945 – 1947, autorii fiind preocupați de analize savante despre fenomene globale sau despre fenomenele de lungă durată. Imaginea unui regim comunist, Marxist, parcă înseamnă ceva de neatins. Mitul dragostei de cei de jos din partea partidelor definite drept de stânga pare imposibil de eliminat din istorie.

Bibliografie minimală

Andreeva, A., Klado, T., Pe fundul oceanului planetar, Editura Științifică, București, 1964.
Pasat, Valeriu, RSS Moldovenească în epoca stalinistă (1940 – 1953), Cartier, Chișinău, 2011.
Turea, Larisa, Cartea foametei, Editura Curtea Veche, București, 2008.