Masacrarea fără regrete a românilor în Epoca de aur
Anul 1989 a fost marcat de ceva ce rămâne în creierul românilor drept o mare realizare a regimului Ceauşescu: plata datoriei externe. Se poate merge şi mai departe spunând că România era acum creditor pentru state de prin Africa şi Asia. Se poate spune că era atins un ideal de dezvoltare economică şi masele se laudă cu această victorie. A fost o izbândă a generaţiilor de sacrificiu, regimul comunist fiind la fel de ineficient şi ca atunci când a acumulat datoriile. Birocraţia nu poate să fie rentabilă. Masele au obiceiul să repete la infinit idei simple, dar culmea este că teoriile propagandei au pătruns în creierul elevilor şi chiar al unor intelectuali.
Totul este frumos până la deschiderea unui anuar statistic. Cifrele reci prezintă tabloul unui adevărat măcel făcut în mijlocul poporului român şi nu mai era nevoie de gloanţe şi de tancuri. Mortalitatea a început să crească rapid pe fondul alimentaţiei raţionale şi a insuficienţei medicamentelor. Dacă în 1974 au fost numai 191.286 de decese, din 1976 s-a depăşit pragul de 200.000, banii aduşi din împrumuturi şi din truda poporului fiind dirijaţi spre lucrările faraonice ale regimului de tip stalinist.
Coasa morţii a bătut toate recordurile în 1987 şi au pierit atunci 254.286 de suflete. Genocidul prin aceste lipsuri a continuat şi după 1989, spitalele patriei fiind catastrofal dotate în raport cu standardele europene şi procesul de completare a stocurilor de medicamente şi a aparaturii de specialitate a decurs greu, pornind de la marile oraşe spre regiunile izolate şi îndepărtate. Exact ca după un război mondial, mortalitatea a crescut după evenimentele din decembrie şi în 1992 au pierit 263.855 de suflete.
Guvernarea Ceauşescu şi toată nomenclatura de partid, ce se bucura de înalte privilegii precum aristocraţia pe vremuri, au fost responsabile de uciderea în masă prin înfometare şi prin tăierea drepturilor la tratamente. Cel puţin victimele ce trec de pragul de 200.000 pot fi puse în contul unui regim pe care acum mulţi români îl văd ca fiind pozitiv şi că a adus fericirea pe meleagurile carpatine. Banii existau, dar statul îi trimitea capitaliştilor sau îi îngropa în afaceri cu rezultate catastrofale. Să nu uităm că lipsurile de toate felurile au fost contemporane cu realizarea Canalului Dunăre –Marea Neagră şi apoi se muncea de zor la cel ce urma să lege fluviul de Bucureşti. Sume imense au fost efectiv îngropate în astfel de construcţii ce nu mai erau interesante pentru economie. Transportul auto pentru distanţe scurte şi cel feroviar pentru mărfurile voluminoase şi grele erau domeniile de cel mai mare interes.
Oare ce chinuri putea să mai inventeze Nicolae Ceauşescu pentru ca masele populare să-i vadă imaginea de călău pus de un regim adus cu tancurile cu stele roşii? A fost un regim complet îndreptat împotriva poporului român şi care realiza construcţii utopice pentru îndeplinirea revoluţiei mondiale.
Bibliografie minimală
Comisia Naţională pentru Statistică, Anuarul statistic al României 1993.
Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. III, Bucureşti, 2004.
Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. IV, partea a II-a, 1952, Bucureşti, 2007.
Banu, Florian, De la SSI la SIE O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), Corint Books, Bucureşti, 2016.
Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.
Istoria României, vol. X, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013.
Preda, Gavriil, Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia 1954 – 1969, vol. II, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2009, p. 216 – 220.
Opriş, Petre, Bugetul partidului şi privilegiile membrilor nomenclaturii C.C. al P.C.R. (1961 – 1965), în Arhivele Totalitarismului, an XIV, nr. 1-2/2006, p. 221 – 225.
Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), Editura Clio Nova, Bucureşti, 2007.