Masacrarea codrilor legendari în era comunistă
Se vorbește mult ȋn zilele noastre și fiecare om se considerǎ expert ȋn politicǎ, istorie și fotbal. Accesul la marile resurse ale spațiului virtual permit o documentare vastǎ, dar aceastǎ acumulare de date nu ȋnseamnǎ cǎ și interpretarea acestora este corectǎ. Se aude destul de des teoria cǎ ȋnainte de 1989 pǎdurile n-au fost exploatate sǎlbatic ca-n zilele noastre și cǎ Nicolae Ceaușescu avea grijǎ de codru pentru cǎ era frate cu romȃnul. Oare sǎ fie adevǎratǎ aceastǎ credințǎ a maselor populare?
Datele statistice oficiale ale regimului, sǎ le presupunem exacte și corecte, aratǎ ȋn limbajul lor sec cǎ nu prea. Este adevǎrat cǎ se fǎceau reȋmpǎduriri, dar tǎierile erau masive. Regimul comunist a intensificat exploatarea aurului verde pentru a fi obținutǎ valuta necesarǎ proiectelor industriale necesare sau cu destinație utopicǎ și Nicolae Ceaușescu a fost chiar cel care a provocat un vȃrf al producției. Astfel ȋn anul 1965 s-a trecut pragul celor cinci milioane de metri cubi și vȃrful producției de cherestea a fost atins ȋn 1966 prin cele 5.399.000 mc. Accentul era pus tot pe rǎșinoase, pe lemnul de calitate. Au ieșit din țarǎ 1.620.000 mc de cherestea de brad și 628.300 mc de foioase. Se putea și mai mult și ȋn 1971 s-a ajuns la transformarea copacilor ȋn 5.538.000 mc de cherestea..
Este interesant de observat cǎ materialul lemnos pleca foarte puțin prelucrat, exact ca-n urmǎ cu trei decenii. Romȃnia industrializatǎ rǎmȃnea tot un furnizor de materii prime sau ușor prelucrate. Se știe cǎ mǎrfurile sǎrace, volum mare și preț mic, nu pot asigura venituri ridicate.
Strǎinǎtatea era interesatǎ de lemnul ușor de rǎșinoase și numai ȋn 1970 au trecut granița 1.273.900 mc de brad și molid. Se adǎugau 642.900 mc de foioase. Se subȋnțelege cǎ erau produse de calitate, din cei mai buni copaci disponibili. Cinci ani mai tȃrziu se ȋnregistra o scǎdere a livrǎrilor pȃnǎ la 1.012.700 mc și 432.300 mc. Lemnul dispǎrea peste granițele bine pǎzite și sub formǎ de parchet, furnir, placaj, mobilǎ, PAL și PFL. Se fǎcea totul pentru obținerea de valutǎ și numai ȋn 1975 au fost retezați arbori ȋnsumȃnd volumul de 4.660.000 mc. Odiosul regim burghezo-moșieresc era acuzat de exploatarea iraționalǎ a codrilor, dar ȋn anul de vȃrf 1938 au fost tǎieri ce au dus la 2.238.000 mc pe actualul teritoriu al țǎrii.
Cum iernile perioadei erau mult mai dure prin perioadele de frig persistent, regimul ce controla complet comerțul a fost obligat sǎ asigure furnizarea de lemn de foc cǎtre populație și consumul anual era de peste 200.000 de vagoane. Anul 1967 a ȋnregistrat un vȃrf de 253.000. Cum cǎrbunele mergea cǎtre capacitǎțile de producție din termocentrale și industrie, tot lemnele au rǎmas de bazǎ pentru ȋncǎlzirea locuințelor și ȋn 1973 s-a ajuns la o cotǎ de 338.900 vagoane.
Defrișǎrile iraționale au favorizat dezastrele naturale cu ocazia unor cǎderi abundente de apǎ sau la topirea zǎpezilor. Abia dupǎ catastrofele produse de inundații ȋn 1970 și 1975 au fost luate unele mǎsuri pentru o exploatare mai raționalǎ a pǎdurilor și pentru amenajarea hidrotehnicǎ a teritoriului.
Trebuie sǎ précizǎm cǎ arborii epocii erau deosebiți prin dimensiuni și o ilustrație din tratatul de geografie economicǎ aratǎ trunchiuri de fag mai groase ca ȋnǎlțimea unui om.
Nici mǎcar proverbul cu frǎția romȃnului cu codrul nu mai rezistǎ cercetǎrii istorice și nu este de mirare cǎ astǎzi asistǎm la o schimbare a climei pentru camioane de arginți. Mǎcelul a continuat dupǎ 1989 chiar dacǎ acum oamenii se definesc drept raționali, buni la suflet și foarte credincioși. Lupta pentru bani nu cunoaște noțiunea de milǎ și acumularea primitivǎ de capital continuǎ.
Bibliografie minimalǎ
Direcția Centralǎ de Statisticǎ, Anuarul statistic al Republicii Socialiste Romȃnia 1968.
Direcția Centralǎ de Statisticǎ, Anuarul statistic al Republicii Socialiste Romȃnia 1974.
Direcția Centralǎ de Statisticǎ, Anuarul statistic al Republicii Socialiste Romȃnia 1982.
Geografia economicǎ a R.P.R., coordonator conf. Mihail Hașeganu, Editura Științificǎ, București, 1957.