MARX , ENGELS ŞI MANIFESTUL CE A SCHIMBAT LUMEA
Karl Marx s-a născut în 1818, la Trier, o mică urbe renană, tatăl său fiind evreu, de profesie jurist. În 1824 provincia intră sub stăpânire prusacă şi pentru a nu îşi pierde dreptul de a-şi pune în practică meseria, atât bătrânul Marx se va converti la evanghelism cât şi soţia şi copiii săi.
De mic copil, Karl Marx şi-a arătat potenţialul său intelectual, fiind încurajat de tatăl său , care îl susţinea, deprinzându-l de mic cu operele lui Voltaire sau ale lui Shakespeare.
Primele sale eforturi literare au luat naştere sub forma unor versuri, multe dintre ele chiar satirice, fiica sa, Eleanor povestind că „a fost totdeauna iubit şi totodată temut de către colegii săi, iubit pentru simţul umorului şi temut pentru poeziile sale ironice unde îşi lua adversarii peste picior”. Toată viaţa sa, Marx a iubit poezia, arta şi muzica , autorii săi preferaţi fiind Homer, Dante, Shakespeare, Cervantes, Balzac, Schedrin şi Puskin. Marx cunoştea şase limbi, scria şi vorbea engleza şi franceza precum un nativ şi era foarte interesat de progresele din ştiinţă şi tehnologie . Liebknecht povestea cât de entuziasmat a fost Marx când în iulie 1850 a fost expus primul motor electric.
Întâlnirea cu Frederick Engels a însemnat începutul unei frumoase prietenii şi colaborări profesionale, într-o perioadă în care Marx îşi formase deja opiniile şi conceptele filosofice şi politice iar Engels, care locuise o bună bucată de vreme în Anglia , ajunsese la concluzii similare în urma realizării unui studiu vis-à-vis de condiţiile de muncă în mediul industrial din Anglia. Cei doi se vor completa reciproc şi vor ţine legătura zi de zi, fie personal fie prin intermediul scrisorilor, care nu sunt deloc puţine la număr , numărul lor depăşind echivalentul a patru volume ,scrisori ce vor fi publicate în Germania mai târziu de către Bebel şi Bernstein. Marx se ocupa în special de studiul şi investigaţiile ce ţineau de partea teoretică pe când lui Engels îi revenea sarcina de a se ocupa de partea aplicată şi mai târziu de propaganda ideilor . (3)
Primul proiect al celor doi a fost un atac sub forma unui pamflet la adresa lui Bauer, în care cei doi protestau în legătură cu atitudinea anti democratică adoptată de statul prusac.
În 1845 Marx se mută la Bruxelles iar Engels îl însoţeşte în scurt timp , moment din care parteneriatul lor începe să prindă tot mai mult contur. Din septembrie 1845 până în august 1846 lucrează la „Ideologia germană”, lucrare consacrată combaterii idealismului “tinerilor hegelieni”, unde este criticat materialismul antropologic al lui Ludwig Feuerbach şi care conţine tezele iniţiale ale teoriei lui Marx asupra revoluţiei socialiste.(4)
“Manifestul Partidului Comunist” , cea mai cunoscută şi importantă scriere socialistă a luat naştere în februarie 1848 , fiind publicată în aceaşi lună la Londra . Cu mai bine de un secol mai târziu, Lenin spunea : „Această mică cărticică valorează cît volume întregi: în spiritul ei trăieşte şi se mişcă pînă în ziua de azi întregul proletariat organizat şi luptător al lumii civilizate”
Ideea fundamentală a Manifestului este că “the political and intellectual development of any historical epoch is based on , and can only be explained from, the prevailing mode of economic production and exchange of that epoch, and the social structure resulting therefrom”.(5)
În primul capitol Marx vorbește despre antagonismul dintre oameni, indiferent de rangul lor social, conflicte care se încheiau întotdeauna cu o revoluţie. În epoca burgheziei lumea este împărţită în două : burghezia, care a reuşit să dezvolte ramuri importante din industrie şi comerţ, şi proletariatul. Burghezii adoptă o atitudine revoluţionară şi desfiinţează relaţiile patriarhale şi feudale, obţinând puterea deplină şi dominându-i pe ceilalţi,asta până când cădea pradă tocmai victimelor lor, proletarii. Ţelul comunismului îl constituie proiectul de răsturnare definitivă a dominaţiei burgheze. Revoluţia comunistă reprezintă o ruptură radicală, din rădăcini , cu relaţiile de proprietate moştenite din trecut.
Marx şi Engels vorbesc despre rolul comuniştilor, care luptă pentru interesele clasei muncitoare, ei reprezentând “viitorul mişcării în mişcarea prezentă”, ei “sprijină pretutindeni orice mişcare revoluţionară împotriva orânduirii sociale şi politice existente ”. Manifestul se încheie cu un îndemn extrem de puternic, “Proletari din toate ţările, uniţi-vă !” , deoarece ei au “o lume de câştigat”.
Privind din punct de vedere al psihologiei sociale , Manifestul este un document ce reflectă perioada în care el a apărut, prin emoţiiile puternice pe care le transmite,fiind rodul a mulţi ani de studiu a unora din cele mai îndrăzneţe şi marcante figuri ale momentului. Cu toate acestea, în cartea “ The life and teaching of Karl Marx” , autorul Max Beer critică o parte a conţinutului Manifestului , afirmând că “lucrarea nu este lipsită de anumite defecte clare”. Max Beer este de părere că anumite pasaje se contrazic în idei, atunci când se vorbeşte despre “middle class” că este o categorie a oamenilor leneşi , care nu muncesc iar mai apoi ,tot despre această clasă se spune că au reuşit performanţe mai mari decat Egiptul sau Imperiul Roman, creând gigantice forţe de producţie decât toate generaţiile trecute la un loc.
Conform prefaţei la ediţia germană din 1872, Marx şi Engels vorbesc despre cum a luat naştere Manifestul, în urma delegării celor doi de către Liga Comuniştilor, o asociaţie muncitorească internaţională, de a realiza un program de partid,teoretic şi practic.
Iniţial influenţat de către Hegel, Marx îşi va schimba ulterior optica . Pentru Marx, realitatea divină este doar misticism, subiectul istoriei îl constituie oamenii, oameni care îşi demonstrează puterea convienţuind cu ceilalţi, existenţa socială determinând conştiinţa umană. Societatea înseamnă muncă colectivă, dezvoltarea gândirii omului realizându-se pe baza relaţiilor economice şi forţelor de producţie. Progresul este imposibil fără apariţia unui conflict, a unui spirit revoluţionar.(11)
Marx doreşte să schimbe lumea, argumentând devalorizarea omului prin prisma economică. Omul este prizonierul sistemului capitalist, o “marfă” de schimb, care trăieşte la limita subzistenţei. Banii “alienează” şi îl înstrăinează pe om de om. Marx condamnă capitalismul pe care îl consideră responsabil de asuprirea şi sărăcirea muncitorilor, cei care aduc profituri celor bogaţi, aceştia din urmă profitând din plin de pe urma muncii lor.(12)
Ceea ce şi-a dorit Karl Marx a fost fericirea pentru majoritate,pentru cei mulţi, asemenea unui Prometeu. Schimbarea urma să survină din temelii iar statul, clasele ,religia trebuiau să dispară iar omul trebuia să depindă numai de el însuşi şi de legile sociale pe care le conştientiza. Orwell descrie sistemul impus de Marx ca fiind sistemul capabil să transforme oamenii în roboţi, lipsiţi de conştiinţă. De aceea Marx este considerat “vinovat” de înfiorătorul experiment numit comunism, în aceaşi măsură în care Nietzsche este considerat vinovat de genocidul nazist . Sistemul promovat de el a fost un adevărat izvor de argumentare pentru dictatori, sistem care nu atribuie omului aspiraţii de ordin spiritual sau moral .
Unic ca anchetator al sistemului mişcării proletare, eminent şi chiar un pionier desăvârşit în disciplina sociologiei, Marx este un “agitator”, spune Max Beer . Sistemul său , mai mult decât oricare sistem socialist sau de economie, este expresia revoluţionară a gândirii şi sentimentului clasei proletare. Doctrinele sale au avut suficientă forţă pentru a face schimbări uriaşe şi, adaugă Max Beer, vor mai avea şi de acum încolo puterea să mobilizeze masele .(24)
Marx a fost şi va rămâne în istorie ca un om al ideii, deşi ideile sale periculoase i-au făcut pe mulţi să creadă că fenomenele sociale sunt determinate de profeţiile istorice. Marx a introdus concepţia darwinistă în prim-plan , punând conflictul mai presus de orice în drumul spre dezvoltare .
Deşi renumiţi savanţi şi acadamicieni precum Karl Popper (care considera utopia marxistă una romantică), David Prychitko sau Francis Fukuyama au fost de părere că marea majoritate a teoriilor şi predicţiilor marxiste au eşuat, deşi nu a reuşit decât să transforme raiul visat într-un iad materializat mai târziu de dictatori, meritele intelectuale şi mai ales ideile inovatoare ale lui Karl Marx sunt recunoscute şi astăzi peste tot în lume .
BIBLIOGRAFIE
Arborele Lumii, Socialismul, nr. 25, 2000
Alex Callinicos, The Revolutionary Ideas of Karl Marx, , Haymarket Books , Chicago, 2011
Die Neue Zeit – The New Times ,vol.XXV, 2nd part
Doug Lorimer, introducere la The Communist Manifesto and Its Relevance for Today, Resistance Books, Australia, 1998
Family Enciclopedy of World History, Londra, 1996
Francis Fukuyama, The end of history ? ,1989
Frank Rayner Salter, Karl Marx and modern socialism, Macmillan, Londra, 1921
Grigore Spermezan, Introducere în gândirea unor mari filosofi, Editura Didactică și Pedagogică ,București, 2006
Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Nemira,București,1998
Leon Trotsky, 90 years of the Communist Manifesto (prefață), The Communist Manifesto and Its Relevance for Today, Resistance Books, 1998
Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, Editura Științifică, București, 1992
Max Beer, Life and teaching of Karl Marx ,National Labour Press, Londra, 1921
Nadezhda Krupskaya, How Lenin studied Marx , preluat de pe http://www.marxists.org
Zelda Kahan-Coates, Karl Marx : his life and teaching, British Socialist Party, Londra, 1918