Martha Bibescu, îndrăgostită de un papagal verde. A fost "iubirea cea mare, unică, pe viaţă"

"Papagalul verde", unul dintre romanele celebre ale prinţesei Martha Bibescu, e povestea unei fetiţe care, trăind într-o casă lipsită de iubire, se îndrăgosteşte pentru totdeauna de o pasăre.

La nouă ani, poţi să iubeşti atît de tare, încît, dacă iubirea îţi e luată, să nu mai vrei să iubeşti deloc, niciodată, pe nimeni. Şi ce dacă iubeşti un papagal preţios şi verde, care te-a ales dintr-odată, într-o dimineaţă anume, şi s-a aşezat pe mîneca hăinuţei tale? Iubirea cea mare e iubirea cea mare, singura, pe viaţă, spune Martha Bibescu în volumul "Papagalul verde", editat de Polirom.

"Papagalul verde", unul dintre romanele celebre ale prinţesei Martha Bibescu, e povestea unei fetiţe care, trăind într-o casă lipsită de iubire, se îndrăgosteşte pentru totdeauna de o pasăre. E o dragoste care se împlineşte prea tîrziu, aşa cum prea tîrziu se întîmplă toate în viaţa ei, umbrită de amintirea unui frate dispărut şi de „păcatul cel mare“ al părinţilor. Şi, cînd tot ce ţi se întîmplă e pus sub semnul unei voinţe vechi, venite din străbuni, doar o iubire mare te mai vindecă. Asta dacă nu e şi ea parte din blestemul strămoşesc…

„O carte stranie, o poveste frumoasă, cu farmecul arid al unei cutiuţe de prizat tutun din secolul XVII.” (New York Times)

„Publicat prima oară în anii 1920, în Franţa, tradus apoi în engleză, Papagalul verde era pentru vremea aceea o adevărată îndrăzneală literară, căci vorbea despre incest într-o poveste în care o tînără rusoaică încearcă din răsputeri să afle rădăcinile exilului, ale înstrăinării familiei sale.” (Library Journal)

Martha Bibescu (1886-1973) este una dintre cele mai importante figuri ale perioadei interbelice româneşti. Fiica lui Jean Lahovary şi a prinţesei Emma Mavrocordat, căsătorită la 17 ani cu vărul ei, George Valentin Bibescu, tînăra aristocrată colindă lumea, îi scrie lungi scrisori amicale prinţului moştenitor al Germaniei, se îndrăgosteşte pe rînd de diplomaţi şi scriitori, străluceşte, cu spirit şi graţie, în saloanele pariziene.

Primul său roman, Les huit Paradis (1903), un jurnal de călătorie în Persia, primeşte premiul Academiei Franceze şi laudele lui Maurice Barrès. Isvor, le pays des saules (1923) este romanul ţării natale, iar Catherine-Paris (1927), proză cu foarte puternice note autobiografice, e povestea nostalgică a mult visatei „Internaţionale a principilor”, al cărei sfîrşit Martha Bibescu va trăi să îl vadă, după 1945, cînd va părăsi pentru totdeauna palatul de la Mogoşoaia şi ţara.

Stabilită, după cîţiva ani de peregrinări, la Paris, nobila exilată va mai publica La Vie d’une amitié, corespondenţa cu abatele Mugnier, cel mai fidel prieten, şi La Nymphe Europe, prim volum din ceea ce ar fi trebuit să fie un ciclu autobiografic.Citeste mai mult: adev.ro/n9j2e5