Mâncare pe cartelă. În Al Doilea Război Mondial, mâncarea britanicilor a fost raționalizată

Înainte de Al Doilea Război Mondial, Marea Britanie importa circa 55 de milioane de tone de alimente în fiecare an. Populația în creștere a țării avea un consum pe măsură și era obișnuită cu alimente exotice, aduse din toate colțurile imperiului. Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, în septembrie 1939, a pus în pericol importurile englezilor, astfel că guvernul a decis să introducă un sistem de rații. 

Prin raționalizarea alimentelor, guvernul se asigura că cetățenii primesc aceeași cantitate de mâncare în fiecare săptămână – indiferent de venituri. Dacă într-o perioadă apărea o penurie alimentară accentuată, ducând la creșterea prețurilor, exista riscul ca cei mai săraci să nu-și mai permită alimente. În plus, exista și riscul ca persoanele însărite să-și facă stocuri de mâncare, golind magazinele. 

Primele alimente raționalizate, în ianuarie 1940, au fost untul, zahărul și șunca. Cu timpul, pe listă au fost adăugate numeroase alte alimente:carnea, cașcavalul, orezul, gemul, ceaiul, ouăle, mazărea, biscuiții, cerealele de mic-dejun, laptele și frucetle uscate. Nu au fost niciodată raționalizate cartofii, fructele și carnea de pește. 

Care era rația săptămânală pentru un adult?

Săptămânal, un britanic avea dreptul la:50g de unt;225g de zahăr;100g de șuncă;100g de margarină;carne-în valoare de o anumită sumă;1.8 litri de lapte;50g de brânză;1 ou;50g de ceai;450g de dulceață – la fiecare două luni;1 pachet de ouă uscate – la fiecare patru săptămâni;350g de dulciuri – la fiecare patru săptămâni.      

În plus, britanicii erau încurajați să-și cultive singuri, acasă, o parte din alimente. Peluzele și grădinile au fost transformate în grădini pentru legume, iar în grădinile și parcurile din oraș erau rezervate suprafețe pentru creșterea animalelor. 

Raționalizarea a durat 14 ani, încheindu-se abia în 1954, când a dispărut și ultima rație, cea pentru carne.