Lipsurile îndurate de populația civilă din teritoriul românesc ocupat de Puterile Centrale

Nenumăratele rechiziții forțate impuse forțele de ocupație germane și exploatarea cruntă a resurselor României au afectat populația civilă în perioada 1916-1918. Pentru a exporta în Germania o cantitate cât mai mare de produse agricole românești, administrația militară a introdus o raționalizare strictă a consumului de alimente.

Forțele de ocupație au introdus cartele pentru pâine și pentru carne. În orașele cu peste 5000 de locuitori, populația avea dreptul la 400 de grame de de pâine pe cap de locuitor și la 200 de grame de carne pe săptămână. De la 1 aprilie 1917, rația de carne a fost redusă la 150 de grame pe săptămână. Pentru a se putea aproviziona cu alimentele necesare supraviețuirii, populația urbană încerca să scape se sub supravegherea administrației germane și să procure produsele alimentare pe ascuns direct de la țărani, evitând căile oficiale.

Însă nici locuitorii satelor nu scăpau de restricțiile impuse de administrația militară. Posesorii de animale domestice și de păsări erau obligați să le declare și să predea laptele și ouăle în anumite zile ale săptămânii, neavând dreptul să rețină decât o cantitate redusă pentru consumul propriu. În afară de cereale, lapte și ouă, forțele de ocupație au rechiziționat treptat și alte produse alimentare, cum ar fi zahărul și vinul. În plus, a fost interzis tăiatul animalelor și păsărilor domestice, implicit și consumul de carne. De asemenea, sursele de fibrele textile (in, cânepă, lână) au fost rechiziționate de ocupanți, așa că țăranii erau îmbrăcați permanent numai în zdrențe.

Pe lângă produsele alimentare, populația rămasă în teritoriul ocupat a resimțit și lipsa produselor industriale. Toate întreprinderile industriale au fost sechestrate de ocupanți, iar nenumărate produse și mașini industriale au fost expediate în Austro-Ungaria și în Germania. Conform unei ”Publicații secrete a Ministerului de Război austriac”, tipărită de imprimeria de stat din Viena în 1918, încă din octombrie 1916 de hotărâse să se expedieze produse petroliere în Imperiul austro-ungar. Cantitățile impuse a fi trimise lunar erau 2285 tone de benzină și 4150 tone de petrol.

Animalele domestice moarte, predate forțelor de ocupație

Scriitorul și omul politic Vasile Th. Cancicov, martor al ocupației germane, nota revoltat în jurnalul său nenumăratele restricții impuse populației civile românești:

„Prin ordonanțe, n-avem dreptul a merge pe șosele fără ausweis (document de identitate emis de administrația militară germană), n-avem dreptul a ne urca în drumul de fier, n-avem dreptul a expedia colete, n-avem dreptul a expedia scrisori prin poștă și nici prin persoane particulare, pedeapsa pentru cine îl va prinde este de minimum 3.000 de mărci amendă și 3 luni închisoare, n-avem dreptul a uza de telefon sau telegraf, n-avem dreptul a ne urca într-un tramvai, n-avem dreptul a ne urca într-o trăsură, n-avem voie a ne așeza pe o bancă într-un parc, pe care stă afișat «Nur für militer per sonen» («Doar penntru personalul militar» - nota trad.), n-avem voie să vindem o vită sau să o cumpărăm, n-avem voie să tăiem un porc, n-avem voie să tăiem o pasere – dacă moare trebuie să-i ducem cadavrul la komandatură, n-avem voie să ne aducem de la moșie un sac de mălai, acasă n-avem voie să avem provizii, n-avem voie să avem lemne în pivniță pe iarnă, casele trebuiesc să fie deschise celui întâi militar ce ar voi să se instaleze în ea, cu sau fără bilet de încartierare, putem fi arestați când vor ei, fără nici o justificare și fără să dea socoteală cuiva. N-avem voie să ne căutăm sănătatea, se zvonește că în curând se va opri vinderea medicamentelor în farmacii fără ausweis-ul komandaturei, după cum a oprit vinderea vinului roșu pentru supușii români ce n-au autorizarea specială că sănătatea lor cere să bea asemenea băutură”.

Bibliografie:

Victor Atanasiu, Atanasie Iordache, Mircea Iosa, Ion M. Oprea Paul Oprescu, România în Primul Război Mondial, Editura Militară, București, 1979.
Gheorghe Platon (coord.), Istoria Românilor, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, București 2003.
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ediția a IV-a, Editura Univers Enciclopedic, București 2008.