Ku Klux Klan-ul – O istorie a terorii
Istoria violenţei exercitate asupra populaţiei de culoare din Statele Unite este una care astăzi poate părea de necrezut, dar adevărul este că milioane de negri au căzut victime unor oragnizaţii rasiste precum Ku Klux Klan.
Mentalitatea cetăţenilor din statele sudiste s-a arătat întotdeauna deschisă către recurgerea la violenţă pentru a-şi susţine cauzele, iar eliminarea rasei negre părea un motiv întemeiat pentru a ucide. Acest mod de gândire a dat naştere unor organizaţii teroriste de tipul Ku Klux Klan, the Knights of the White Camelia, the White Brotherhood, the Whitecaps [1].
Ku Klux Klan-ul a luat fiinţă în anul 1865 în statul Tennessee, la Pulaski, iar fondatorii săi erau foşti soldaţi sudişti ce se opuneau politicii de reconstrucţie a statelor din nord şi doreau să împiedice populaţia de culoare să îşi câştige drepturi civile. La bază societatea s-a dorit a fi un club similar celui intitulat the Union Leagues, dar cu ţeluri mult mai sângeroase printre care afirmarea superiorităţii rasei albe cu orice preţ.
Klan-ul cât şi celelalte organizaţii teroriste erau mai active în zonele în care populaţia de culoare reprezenta o minoritate vocală şi unde voturile lor ar fi putut afecta rezultatele alegerilor [2]. Zonele cele mai importante erau vestul Alabamei, nordul Georgiei şi Florida. De asemenea Klan-ul controla zona Carolinei de Sud, zona comitatului Mecklenburg cât şi Nordul Carolinei.
Deşi aceste organizaţii teroriste nu se distingeau printr-o bună organizare ei au reuşit să reducă suportul acordat partidului Republican, eliminând chiar o parte din liderii săi. Purtând măşti pentru a-şi ascunde identitatea, membrii Klan-ului au demarat o campanie de o violenţă, încă neegalată în istoria Statelor Unite [3].
Actele sângeroase ale teroriştilor vizau sute de oameni negrii, dar şi albi, ce erau practic schingiuţi şi omorâţi în bătaie. Şcolile cât şi bisericile frecventate de populaţia de culoare erau incendiate. Liderii republicani primeau în mod constant ameninţări cu moartea care de cele mai multe ori se şi concretizau[4]. Preşedintele de culoare al Partidului Republican din Carolina de Sud, Benjamin F. Randolph a fost ucis în anul 1868 în timp ce aştepta trenul. Judecătorul de culoare Lee Nance şi colegul său alb Solomon G.W.Dill au fost omorâţi în acelaşi an în Carolina de Sud. În 1870 parlamentarul de culoare Richard Burke a fost ucis în comitatul Sumter din Alabama deoarece era considerat drept o voce prea puternică în rândul minorităţii din care făcea parte. Jack Dupree, un lider republican local a fost linşat şi ciopârţit în comitatul Monroe, Mississippi.
Zona în care Ku Klux Klan-ul s-a manifestat cel mai violent rămâne comitatul York din Carolina de Sud unde aproape toată populaţia adultă se angajase în planul de eliminare a indivizilor de culoare[5]. Sute dintre ei sunt bătuţi şi cel puţin unsprezece sfârşesc ucişi. Zeci de familii se refugiază în păduri de teamă trimiţând apeluri disperate de ajutor guvernatorului Robert K. Scott. Acest fapt nu ajută din păcate la nimic deoarece Scott trimisese deja miliţia în zonele unde Klan-ul îşi desfăşura activitatea, dar fără nici un rezultat. Din contră, violenţa s-a amplificat deoarece miliţia era formată în cea mai mare parte din oameni de culoare ce îşi găsesc şi ei sfârşitul. Pe de altă parte guvernatorul nu putea trimite ofiţeri albi deoarece aproape toţi erau simpatizanţi ai grupării teroriste. Deşi ulterior s-au votat măsuri anti-Klan şi legi împotriva atacurilor şi crimelor nu s-a constatat o reducere considerabilă a actelor teroriste[6].
Istoria Ku Klux Klan-ului se întinde pe mai bine de 150 de ani şi deşi astăzi nu mai este sonor şi nu mai reprezintă o forţă totuşi amintirea actelor comise de-a lungul vremii va rămâne pentru totdeauna în memoria colectivă. Istoria Klan-ului se bazează pe o constantă şi anume dispariţia şi reînvierea ulterioară a formaţiunii – proces ce are loc de câteva ori, de fiecare dată mai puternic.
În anul 1915 se lansează în cinematografe producţia The Birth of A Nation, unul din cele mai mari succese ale momentului şi în care membrii Klan-ului sunt înfăţişaţi drept eroi ce luptă împotriva sclavilor eliberaţi. Aceştia din urmă iau chipul unor brute ce terorizează femeile albe, dar sunt opriţi de Klan, aceşti salvatori justiţiari ce luptă pentru dreptate.
Deşi filmul stârneşte controverse şi proteste în rândul persoanelor de culoare, însuşi
Preşedintele W.Wilson a declarat că mesajul filmului este unul trist, dar cât se poate de real. Iată pretextul ideal pentru ca reînvierea Klan-ului să se concretizeze, de data aceasta urmărind nu numai eliminarea rasei negre, cât şi catolicii, imigranţi şi evreii. Se vorbeşte aici despre anii ’20 ai secolului trecut, perioadă în care tot mai mulţi imigranţi păşesc pe teritoriul Statelor Unite, iar numărul catolicilor este în continuă creştere, iar America nu mai părea ţara pe care ei o ştiau[7].
Numărul membrilor începea să crească vertiginos ajungând rapid la 500, 000 de membri, iar în anul 1922 mai mult de 3, 000, 000 de americani faceau parte din Ku Klux Klan. Cum Biserica reprezenta forţa în numele căreia se acţiona ei făceau constant donaţii primind binecuvântarea pastorului[8].
Nu se cunoaşte exact numărul episoadelor sângeroase de care s-au făcut responsabili membri Klan-ului, nici câte victime au produs de la înfiinţare. Probabil cel mai terifiant moment rămâne cel petrecut în oraşul Birmingham, Alabama, supranumit în acea perioadă Bombingham din pricina atacurilor fără precedent asupra persoanelor de culoare şi unde întâmplător sau nu Klan-ul avea cea mai mare influenţă. Într-o duminică dimineaţă patru fetiţe cu vârste cuprinse între 11 şi 14 ani ce se pregăteau pentru slujbă sunt ucise de o bombă amplasată strategic chiar la intrarea în biserică. La momentul respectiv nimeni nu a fost tras la răspundere, ci doar s-au dat câteva amenzi pentru deţinere de substanţe explozive [9].
Deşi astăzi Klan-ul este istorie, iar sloganurile sale nu mai produc nici un ecou, istoria Statelor Unite va rămâne pentru totdeauna marcată de actele sângeroase săvârşite în numele rasismului de care s-au făcut vinovaţi membrii săi.
[1] Harold Stanley, William Hine, The African-American Odyssey, vol II, Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2006, p. 321
[2] Harold Stanley, William Hine, idem, p.321
[3]Harold Stanley, William Hine, The African-American Odyssey, vol II, Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2006, p. 322
[4] Ku Klux Klan, A Secret History, published by History Channel, 1998
[5] Harold Stanley, William Hine, The African-American Odyssey, vol II, Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2006, p. 323
[6]Gilbert Osofsky, The Burden of Race – A Documentary History of Negro-white Relations in America, Harper Torchbooks, New York, 1967, p.134
[7]History Channel, The Secret History of Ku Klux Klan, 1998, preluat de pe youtube.com
[8]George Brown Tindall, America – o istorie narativă, volumul III, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p.703’2
[9]History Channel, The Secret History of Ku Klux Klan, 1998, preluat de pe youtube.com