Jurnalul Naţional: Gheorghe Oprea a refuzat azilul politic de dragul lui Ceauşescu
Procesul membrilor Comitetului Politic Executiv al CC al PCR a continuat în primele trei luni ale lui 1991. La capătul lunii martie, avocaţii au susţinut pledoariile finale, iarăşi acuzaţilor li s-a acordat ultimul cuvânt înainte de pronunţarea sentinţei. Până atunci au fost audiaţi tot felul de martori, precum Tudor Postelnicu, fostul ministru de Interne, Ion Coman, stenografele Comitetului Central prezente la şedinţele CPEx din 17, respectiv 22 decembrie 1989.
Printre cei judecaţi s-a aflat şi primvice-premierul Gheorghe Oprea. Situaţia sa era ceva mai deosebită decât a majorităţii colegilor de boxă:pe timpul derulării evenimentelor care au condus la fuga cuplului Ceauşescu, nu se afla în ţară. Din 20 decembrie se afla în Turcia, într-o vizită oficială, planificată cu multă vreme înainte. Acolo a aflat Oprea că „Ceauşescu nu mai e”. Pentru ziariştii turci şi occidentali, să aibă în faţă un oficial al clătinatului regim de la Bucureşti era mană cerească. Întrebat dacă intenţionează să ceară azil politic în Turcia sau într-o altă ţară, Gheorghe Oprea a răspuns senin că nu ia în calcul această posibilitate. S-a întors în ţară pe 26 decembrie, la bordul unei nave care a ancorat la Constanţa. N-a fost primit cu pâine şi sare, ci cu o pereche de cătuşe.
Gheorghe Oprea a fost unul dintre liderii importanţi ai partidului şi ai statului comunist în perioada lui Nicolae Ceauşescu. Dosarul său de cadre, depozitat la Arhivele Naţionale ale României, ne dezvăluie personalitatea fostului prim-viceprim-ministru din decembrie 1989, precum şi etapele ascensiunii sale în cariera politică.S-a născut pe 15 aprilie 1927, în comuna Ţintea din judeţul Prahova. Făcea parte dintr-o familie cu origini „sănătoase”, fiind fiul unui şofer auto şi al unei casnice. În 1937 a părăsit satul natal, ducându-se la Ploieşti, unde a urmat cursurile Liceului Industrial din localitate, scrie Jurnalul Naţional.