Johann Ludwig Burckhardt, exploratorul care a descoperit capitala unui regat antic din Orientul Mijlociu

 Johann Ludwig Burckhardt a fost un explorator, geograf și orientalist, fiind cel care a descoperit (din întâmplare) Petra, capitala Regatului Nabatean, precum și una dintre Cele 7 Minuni ale Lumii Antice. Totodată, el a fost unul dintre primii europeni care au cartografiat regiunea Orientului Apropiat (cuprinsă între Israelul și Turcia de astăzi) și au realizat o hartă a acesteia.

 Un portret din secolul al-XIX-lea al lui Johann Ludwig Burckhardt (Sursă: https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Johann_Ludwig_Burckhardt)

I. Copilăria și tinereța lui Johann Ludwig Burckhard. Primele expediții

 Johann Ludwig Burckhardt se naște la 24 noiembrie 1784, la Lausanne (în Cantonul Vaud, în Elveția de astăzi, pe atunci Confederația Elvețiană) în Familia Burckhardt, o bogată familie de negustori de mătase, ce provenea din orașul Basel.[1] Acesta era fiul lui Rudolf Burckhardt, care era la rândul lui, fiul lui Gedeon Burckhardt (un influent producător de panglici de mătase, de la care Rudolf a moștenit afacerea) și al Sarei Burckhardt (ea fiind a doua soție a lui Rudolf Burckhardt).[2]

 După ce a studiat la Universitățile de la Leipzig și Gottingen, Burckhardt decide să călătorească în vara lui 1806 în Anglia cu scopul de a obține un post în serviciul public (de funcționar). Neavând succes, acesta se angajează la Asociația Africană (ce fusese înființată de ceva timp, în 1788), cu scopul de a rezolva unele probleme legate de stabilirea cursului Fluviului Niger (exploratorii britanici de la începutul secolului al-XIX-lea voiau să știe dacă acesta se varsă în Oceanul Atlantic sau în interiorul Africii), o expediție care trebuia să pornească de la Cairo către Timbuktu, fiind organizată în acest sens.[3] Pentru a se pregăti de această expediție, el decide să se înscrie la Universitatea Cambridge, unde va învăța Limba Arabă, Științele și Medicina. Tot în perioada în care era la Cambridge, Burckhardt decide să adopte costumul tradițional arab.

 În 1809, Ludwig Burckhardt părăsește Anglia și călătorește spre orașul Alep (aflat la acea vreme în Vilayetul Siriei, provincie a Imperiului Otoman) pentru a-și perfecționa limba arabă și cunoștiințele despre obiceiurile musulmane.[4] În drum spre Siria, acesta se oprește în Malta și află de Ulrich Jasper Seetzen (un explorator german contemporan cu el), care părăsise Cairo în căutarea orașului pierdut Petra și care fusese, între timp, și ucis. Odată ajuns în Siria, el își construiește o altă identitate, pretinzând că e un comerciant arab și luându-și numele de Sheikh Ibrahim Ibn Abdallah, tocmai pentru a-și ascunde identitatea europeană. Cât timp stă acolo, acesta studiază limbile locale și siturile arheologice din zonă și devine primul european care descoperă hieroglifele hitite și luwiene aflate acolo.[5] În același timp, Burckhardt are parte și de lovituri în timpul petrecut în Siria, acestuia fiindu-i furate bunurile mai mult de o dată de către beduinii pe care îi plătise pentru a-i garanta protecția. După mai mult de 2 ani de studiat și trăit asemeni unui musulman în Alep, el simte că poate călători în siguranță, fără a fi întrebat nimic în legătură cu identitatea sa. Pentru a vedea dacă deghizarea sa este bună, Burckhardt face trei călătorii în zonele Siriei, Libanului, Palestinei și Transiordaniei, călătorind ca un arab sărac, dormind pe pământ și mâncând alături de conducătorii de cămile. Întrucât aceste călătorii s-au dovedit a fi reușite, acesta se pregătește să-și continue călătoria lui spre Cairo. Acesta părăsește Alep la începutul lui 1812 și se îndreaptă spre sud, prin Damasc, Ajloun și Amman. În orașul Kerak (aflat în Iordania de astăzi), acesta își pune propria lui siguranță în mâinile guvernatorului local, Sheikh Youssef. Guvernatorul, sub masca grijii pentru invitatul lui, îl ”ușurează” (îi fură) de cele mai valorase bunuri ale sale și apoi îl trimite spre sud cu un ghid complet lipsit de scrupule. Ghidul, la rândul său, îi ia lui Burckhardt restul bunurilor și-l abandonează pe acesta în deșert.

 O hartă a Siriei și Țării Sfinte realizată de Ludwig Burckhardt, ce înfățișa și Palestina, Egipt și pașalâcurile otomane, realizată în 1822 (Sursă: https://blog.nationalmuseum.ch/en/2024/08/johan-ludwig-burckhardt-an-intrepid-swiss-explorer/_

 Cu toate acestea, Burckhardt găsește o tabără de beduini în apropiere, obține un nou ghid și-și continuă călătoria spre sud. Era la un pas de descoperirea vieții lui....

II. Ludwig Burckhardt și descoperirea Petrei

 Pe drumul spre Cairo, de-a lungul rutei terestre spre Aqaba, Burckhardt a auzit niște zvonuri despre ceva ruine antice, aflate într-o vale îngustă lângă presupusul mormânt al lui Aaron, fratele lui Moise. Această regiune era fosta provincie romană Arabia Petraea, fapt care îl va conduce la ideea că acestea erau ruinele de care el auzise în Malta. Spunându-i că voia să sacrifice o capră pe un mormânt, el este condus de ghidul său prin valea îngustă, unde la 22 august 1812, Johann Ludwig Burckhardt devine…primul european care vede orașul antic nabatean Petra (care stătuse ascuns vederii oamenilor și fusese considerat dispărut de mai bine de 1600 de ani), el descriind, astfel, experiența de care a avut parte: ”Eram în mod special doritor să vizitez Wady Mousa, de al cărei antichități, oamenii țării vorbiseră cu mare admirație. Am închiriat un ghid la Eldjy să mă conducă la mormântul lui Haroun (Aaron)...

Eram fără protecție în mijlocul deșertului unde niciun călător nu mai fusese vreodată...Viitorii călători s-ar putea să viziteze locul sub protecția unei forțe armate; locuitorii vor fi mai obișnuiți cu cercetările străinilor; iar antichitățile de la Wady Mousa se vor clasa apoi printre cele mai curioase rămășite ale artei antice...Un mausolei excavat mi-a apărut în fața ochilor, a cărui amplasare și frumusețe au fost socotite în așa fel încât să facă o impresie extraordinară asupra călătorului, după ce acesta a traversat pentru aproape o jumătate de oră un pasaj atât de întunecat și aproape subteran precum l-am descris. Localnicii numesc acest monument Kaszr Faraoun sau Castelul Faraonului și pretind că a fost reședința unui prinț. Dar acesta a fost mai degrabă mormântul unui prinț și mare trebuie să fi fost opulența acestui oraș care putea dedica asemenea monumente memoriei conducătorilor ei...[…]” (Johann Burckhardt, Călătorii în Siria și Țara Sfântă, pp.418-431).[6]

 Burckhardt a avut puțin timp să exploreze Petra. Preocupat că beduinii îl vor suspecta ca fiind un jefuitor de morminte sau un vrăjitor, el continuă să meargă spre Cairo.

 III.Următoarele călătorii și sfârșitul vieții lui Ludwig Burckhardt

 Între 1812 și 1814, Burckhardt se îmbarcă în alte expediții de cercetare de-a lungul estului Africii de Nord și Peninsulei Arabice. Acesta urmează cursul Fluviului Nil de-a lungul Egiptului de Sus și Nubiei, devenind primul european care a zărit ruinele de mult pierdute ale Templului de la Abu Simbel, în 1813 (deși acest fapt este contestat de unii istorici europeni).[7] Tot în această expediție, el vizitează Piramidele de la Meroe, din Sudanul de astăzi. Mai mult decât atât, Burckhardt reușește să ajungă chiar și în orașele sfinte ale Islamului, Mecca și Medina între 1814-1815, prefăcându-se că e un cerșetor pentru a intra la Mecca, fapt care i-a reușit.[8] Cu toate că dezbarea dacă el s-a convertit cu adevărat sau nu la religia musulmană încă enervează mulți istorici (familia lui a negat asta, dar există anumite dovezi că a lui convertire a fost una sinceră), un fapt este clar:scrierile lui Burckhardt sunt primele surse primare despre Mecca realizate de un european.

 Anii de călătorii neînfricate și de viață dură i-au venit, până la urmă, de hac lui Burckhardt exact în momentul când acesta era gata să se îmbarce într-o călătorie spre Africa de Vest. O serie de epidemii mortale, printre care și Moartea Neagră (ciuma) și dizenteria au afectat Africa de Nord și Orientul Mijlociu în anii 1810. Acesta se îmbolnăvește de dizenterie la Jeddah în vara lui 1814, apoi, cade din nou pradă bolii, câteva luni mai târziu, la Medina.[9]

 În cele din urmă, Ludwig Burckhardt contractează boala și a treia oară, fapt care se dovedește a-i fi fatal și moare la 15 octombrie 1817, la Cairo, la vârsta de 33 de ani. Prin călătoriile realizate în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, dar mai ales prin descoperirea Petrei, capitala Regatului Nabatean, Ludwig Burckhardt devine un pionier al explorării Orientului Mijlociu și al civilizațiilor antice din acest spațiu, fiind un deschizător de drumuri pentru următorii călători și arheologi care vor veni să exploreze regiunea (precum Austin Henry Layard, Francis Burton, Henry Rawlinson, T.E Lawrence și alții) și în același timp, al literaturii de călătorie, printre cărțile scrise de acesta (toate apărând de abia după moartea sa), numărându-se ”Călătorii în Nubia” (1819), ”Călătorii în Nubia și Țara Sfântă” (1822) și ”Călătorii în Țara Sfântă” (1829).[10]

Bibliografie

I.Surse web

1.     https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Ludwig_Burckhardt

2.     https://blog.nationalmuseum.ch/en/2024/08/johan-ludwig-burckhardt-an-intrepid-swiss-explorer/

3.     https://www.britannica.com/biography/Johann-Ludwig-Burckhardt

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Ludwig_Burckhardt

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Pentru fragmentele despre descrierea Petrei vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Ludwig_Burckhardt

[7] https://blog.nationalmuseum.ch/en/2024/08/johan-ludwig-burckhardt-an-intrepid-swiss-explorer/

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] https://www.britannica.com/biography/Johann-Ludwig-Burckhardt