Iuliu Maniu și Ion Antonescu, front comun pentru abdicarea regelui
Încă de la sfârșitul lunii august, pentru Iuliu Maniu și PNȚ, precum și pentru Ion Antonescu, un alt oponent al dictaturii regale, soluția politică era clară: plecarea lui Carol al II-lea și a camarilei sale de la cârma țării. În mod natural, cele două părți s-au apropiat. Astfel, în ziua de 2 septembrie 1940, la Ploiești are loc întâlnirea de la restaurantul „Berbec” (care există și astăzi) dintre Iuliu Maniu și generalul Ion Antonescu.
Cei doi memorialiști care relatează evenimentul (Hudiță și Coposu) au versiuni diferite asupra locului întâlnirii. După Ioan Hudiță, întâlnirea s-a produs în interiorul clădirii „Berbec”. Corneliu Coposu, în schimb, afirmă că Maniu a intrat în restaurant doar pentru a scăpa de agenții Siguranței care-l urmăreau și, ieșind de aici, s-a urcat într-o mașină condusă de Alice Sturza în care se afla și generalul. Mașina a pornit în trombă spre Florești, Coposu ocupând scaunul de lângă șofer, în timp ce pe bancheta din spate cei doi oameni politici negociau colaborarea pentru abdicarea regelui. Discuția a durat 30 de minute, iar cei doi s-au despărțit cordial.
După cum afirmă Ioan Hudiță, Iuliu Maniu pare a fi un bun cunoscător al psihologiei umane, viitorul adeverind cumva confesiunea acestuia făcută memorialistului despre Ion Antonescu: „Este un om prea ambițios și nestatornic în idei, a zis Maniu, pentru a pune bază pe cuvântul lui; de un singur lucru sunt sigur de el, de ura lui față de Carol, care l-a umilit și l-a atins în mândria lui, trebuie să ne folosim însă de oricine ca să scăpăm țara de nelegiuitul de Carol”.
Zilele de 3-5 septembrie sunt redate cu acribie, cu zvonurile, cu temerile și cu așteptările schimbării politice. Ziua cea Mare!, notează apăsat Hudiță despre 6 septembrie, când se face publică abdicarea lui Carol al II-lea. „Evenimentul este atât de uluitor că nu-mi vine să-l cred real. Prea mult l-am așteptat și deseori fără speranțe prea mari. Sărbătorim abdicarea bestiei”. Editorialul lui Stelian Popescu din „Universul” este la fel de citit și comentat aprobator, însă elanul țărăniștilor este tăiat tot de Iuliu Maniu, care realizează că Antonescu s-a folosit de PNȚ și de PNL pentru a ajunge la putere și a-i forța mâna regelui să abdice.