Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu

În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:

„Siguranța îmi aduce informații că regele iese tot mai frecvent noaptea și că merge la piața Sf. Gheorghe, pe cheiul Dîmboviței, și ia femei de cea mai joasă speță”.

Siguranța, a cărei menire era protecția țării, e transformată într-o slujbașă a subsecretarului de stat. Ea e pusă să culeagă informații chiar și despre Iuliu Maniu (foto sus), șeful partidului din care face parte Armand Călinescu:

„Cristescu de la Siguranță îmi spune că Maniu l-a chemat pe Bianu și l-a însărcinat să facă informații despre d-na Lupescu: unde merge? Ce oameni politici și ce miniștri o vizitează? Cei de la Siguranță au stabilit că merg D.R. Ioanițescu și generalul Samsonovici”.

Din cîte se vede, spiona și Maniu. Tot prin cei de la Siguranță. care, după ce-i îndeplinesc ordinul, vin și-l toarnă la Armand Călinescu. Nu-i exclus ca, urmărindu-l pe Maniu la porunca lui Armand Călinescu, ei să-l informeze despre această misiune chiar pe Maniu. În acest context, interceptarea telefoanelor e o bagatelă. Ea se practică pe scară largă. O recunoaște, într-o notă din 7 noiembrie 1935, însuși Armand Călinescu:

„Titulescu se întoarce în țară supărat. Interceptez convorbirile lui telefonice cu Savel și o comunicare în care spune că a plecat neașteptînd nici un răspuns de la Tătărescu «fiindcă el nu i-a luat comanda nimănui»”.

Pe vremea lui Ceaușescu mulți jurnaliști, scriitori și demnitari, știind că li se ascultă telefoanele, născoceau diandins tot felul de prostii. Viclenia lor nu era o noutate. O încercaseră și cei din România interbelică.

Într-una din note, Armand Călinescu recunoaște că, știindu-se interceptat, a dat dinadins un mesaj fals. Și cînd te gîndești cît tărăboi s-a creat după decembrie 1989 pe tema filării personajelor politice și a jurnaliștilor, a interceptării telefoanelor!

N-aș vrea să creadă confrații mei din presă și politicienii că pledez pentru asemenea încălcări ale drepturilor omului. Am vrut numai să atrag atenția, folosind drept argument notele unui personaj politic marcant din perioada interbelică, asupra unui adevăr: filarea și interceptarea telefoanelor au o lungă tradiție în istoria României.