Istorii dulci: cacaua și ciocolata

Care e cel mai prețios lucru adus de coloniști din America? Tutunul? Porumbul? Sau... ciocolata? Unul dintre alimentele descoperite de europeni atunci când au ajuns în Lumea Nouă a fost cacaua, însă la început ei nu au fost impresionați de această sămânță ciudată, cu un gust amărui. Nici băutura preparată de azteci nu i-a fascinat la început, însă au adus boabele de cacao în Lumea Veche, acolo unde, cât de curând, europenii au aflat cât de minunată poate fi ciocolata.

Pentru azteci, boabele de cacao erau atât de valoroase încât erau folosite ca monedă de schimb. Europenii, în schimb, n-au recunoscut de la început farmecul băuturii pe care o consumau indigenii. Aceștia foloseau cacaua pentru a prepara o băutură spumoasă, amară, amestecată uneori cu condimente (mai ales picante), și credeau că aceasta are proprietăți nutritive și afrodisiace. 

Spaniolii au început să aducă înapoi pe continent boabe de cacao, dar au păstrat secretul timp de câteva decenii. În 1579, un grup de pirați englezi a atacat o navă comercială spaniolă plină cu cacao, însă aceștia au confundat însă boabele cu excremente, așa că au ars nava din frustrare, crezând că n-au nimic de furat. 

Mai târziu, cacaua s-a răspândit în Europa occidentală sub forma unei băuturi, așa cum o preparau aztecii. Era o băutură amară, însă recunoscută pentru efectele sale pozitive asupra sănătății. Se pare că Hernan Cortes nu a apreciat băutura decât atunci când a băut-o caldă, considerând că așa are un gust mai bun. S-a născut astfel ciocolata caldă. 

Treptat, consumul de cacao s-a răspândit în țările occidentale, iar spaniolii au fost cei care au mai făcut experimente cu rețeta preluată de la azteci și au început să adauge zahăr pentru a îndulci băutura.

La începutul secolului al XVII-lea, cacaua a ajuns la curtea Regelui Ludovic al XIII-lea. Fiul său, viitorul Rege Soare, nu aprecia foarte mult băutura, dar a jucat un rol important în popularizarea ei:în 1659, i-a acordat lui David Chaillou dreptul regal de a deschide prima ciocolaterie din Paris. 

Tot pe-atunci s-au deschis primele ciocolaterii în Marea Britanie, unde erau cunoscute drept chocolate houses, după modelul coffee houses (cafenele). Pentru că boabele de cacao erau încă un produs de import de lux, aceste locații primeau numai clienți bărbați, proveniți din familiile aristocrate. 

Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, ciocolata era preparată după rețeta veche. Însă Revoluția Industrială a adus o serie de inovații tehnologice care au schimbat inclusiv modul de folosire a prafului de cacao. Mai întâi, a apărut o mașină hidraulică ce permitea măcinarea boabelor într-o pastă. Apoi, un francez a inventat o moară care putea procesa cantități foarte mare de cacao, fapt ce a scăzut foarte mult costurile producției, astfel încât ciocolata să ajungă la un preț accesibil pentru toată lumea. 

În 1829, Coenraad Van Houten a inventat presa pentru cacao, care separa boaba de cacao în unt și pudră, inovație care a permis ciocolatierilor să lucreze cu cantități diferite de unt și pudră pentru a crea arome diferite.

În 1847a fost creată prima tabletă de ciocolată. A fost pentru prima dată când ciocolata putea fi consumată și sub altă formă decât băutură. În 1875a apărut ciocolata cu lapte, iar în 1895, elvețianul Jean Neuhaus, stabilit în Belgia, a inventat nucile învelite în ciocolată, o primă formă a bomboanelor umplute. Și-a perfecționat apoi ideea, iar în 1912a inventat pralinele, adăugând diverse umpluturi într-u înveliș de ciocolată. Ideea a avut atât de mult succes încât a început să le vândă la pachet, în cutii-cadou numite ballotin, formă care se păstrează și astăzi.