Istoria zilei de azi: Molime și alte lebede negre
Istoria lumii poate fi și istoria molimelor care ne-au afectat dintotdeauna. Dacă istoria nu s-a oprit, nici epidemiile nu au încetat. Dovada, recenta epidemie de coronavirus care s-a extins la nivel planetar cu o viteză uimitoare.
Epidemiologii au spus-o demult: problema nu este dacă o nouă molimă va afecta lumea, ci când va izbucni. Marile epidemii au distrus armate, au devastat ţări, au măturat continente. Episoadele de ciumă, holeră, tifos, gripă au rămas în memoria oamenilor, marcând o epocă sau legându- se de numele unui personaj istoric, cum e „Ciuma lui Caragea”. Cine ar mai fi știut astăzi de Caragea Vodă, dacă nu se întâmpla nenorocirea?
În ziua de azi, consecinţele unei pandemii sau epidemii nu pot fi estimate în gravitatea lor. Oamenii circulă la un nivel fără precedent în istorie. Economia este globalizată și orice perturbaţie apărută pe o piaţă semnificativă se propagă instantaneu și poate destabiliza economia la nivel mondial. Panica întreţinută de canale de dezinformare afectează comportamentul oamenilor, iar alte nenorociri pot arunca lumea în haos. Sunt lucruri care se întâmplă și vor rămâne mâine ca istorie a zilei de azi.
Peste problema coronavirusului se adaugă criza migranţilor care au fost trimiși să forţeze frontierele Uniunii Europene. Migranţii sunt dislocaţi din Siria, acolo unde interesele puterilor mai mari sau mai mici nu ţin cont de vieţile oamenilor. Până la urmă, aceleași visuri nemăsurate de extindere și dominare duc la aceleași efecte: războaie, refugiaţi, molime și destabilizare.
Pe de altă parte, lumea are capacităţi mult mai mari să reacţioneze împotriva ameninţărilor. Peste un timp, istoricii vor judeca modul în care societatea tehnologizată a începutului de secol XXI a reacţionat în faţa unui val de ameninţări neprevăzute care au apărut în „vremea coronavirusului”.
Să fim atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru pentru că tot ce vedem azi este istorie. Istoria se scrie sub ochii noștri cu bune și cu rele. Iar despre molime, să nu uităm că suntem urmașii celor care le-au supravieţuit.