Istoria străzii Lipscani, una dintre cele mai importante artere din Bucureștii de altădată

Dacă pornești din Piața Sf. Gheorghe înspre Calea Victoriei ești obligat să treci printr-o stradă îngustă și nu prea lungă care se termină în fața magazinului „Victoria”. Este strada Lipscani, una dintre cele mai importante artere ale orașului București de altădată. E strada negoțului și numai a negoțului.

Ulița Lipscanilor, chiar dacă nu cu acest nume, exista de la începutul secolului al XVII-lea și făcea legătura între centrul comercial al orașului „buricul târgului” ce se afla în jurul bisericii Sf. Gheorghe – cu noua arteră Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), scrie Biblioteca Digitală Dacoromanica, pe pagina de Facebook a instituției.

Domnitorul Șerban Cantacuzino ridică pe partea dreaptă a acestei străzi, unul din marile hanuri bucureștene care-i va purta numele și care va dăinui până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, până în 1880, când în locul lui s-a construit palatul Băncii Naționale.

Alte hanuri importante pe această uliță, construite mai târziu, au fost Hanul Greci, Hanul Zlătari, Hanul Filipescului, Hanul cu Tei.

Fiind un vad comercial, prăvăliile se înșirau ca mărgelele de la un cap la altul al uliței. Erau foarte înguste la fațadă, iar în adâncime erau destul de lungi, unele ajungând până în ulița din spate. Construite la început din bârne de stejar, acoperite cu șindrilă, din cauza deselor incendii, la începutul secolului al XVIII-lea au fost făcute din cărămidă, iar învelișul a fost schimbat cu olane zise turcești, ca mai apoi să fie întrebuințată tablă pentru acoperiș.

Strada pământoasă la început a fost acoperită cu piatră măruntă și cu moloz, mai apoi podită cu bârne, iar spre sfârșitul secolului trecut au fost așternute pavele de lemn, puse în picioare pentru o mai mare rezistență. Porțiuni din pavajul de lemn se mai puteau vedea până în preajma primului război mondial.

Strada Lipscani și-a căpătat numele de la neguțătorii români, greci, bulgari, sârbi, care își aveau prăvăliile aici, unde își desfăceau marfa adusă din vestitul iarmaroc al orașului Lipsca. Din marea galerie a neguțătorilor lipscani, adevărate figuri pe piața Bucureștilor, îi amintim pe: Tudor Hagi Tudorache (1768-1848), Nicolae Chiru (1775-1849), Stancu R. Becheanu (1826-1907), Gheorghe Coemgiopolu (1819-1878). Lipscanii, marii neguțători de altădată și în special cei din secolul al XIX-lea, au avut un rol deosebit de important în dezvoltarea comerțului, industriei, culturii, presei și urbanisticii din țara noastră.

Sursa informațiilor: George Potra, Din Bucureştii de altădată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, www.digibuc.ro