Istoria Casei Poporului: ce legende bântuie clădirea-mamut construită de Ceauşescu

Edificiul colosal ridicat în Epoca de Aur, Casa Poporului, a dat naştere unor mituri dintre cele mai bizare, pe care nimeni nu poate să le confirme, dar în care există, totuşi, acel strop de adevăr.

Construcţia Palatului Parlamentului, cum i se mai spune clădirii-mamut din centrul Bucureştiului, a început în 1980, asta după ce Nicolae Ceauşescu a ordonat, după cutremurul din `77, „reconstruirea“ Bucureştiului ca un oraş de sine stătător.Aproximativ 20.000 de oameni au lucrat 24 de ore în fiecare zi, în trei schimburi, pentru a da viaţă monumentului ceauşist.  Însă ridicarea Casei Poporului a „mutilat“ şi Capitala, dar şi zeci de destine. Edificiul poate fi considerat chiar şi o piatră de mormânt gigantică pentru un cartier care, până în urmă cu 30 de ani, părea desprins din perioada interbelică.Casa Poporului, „ucigaşul“ monumentelorEste vorba de zona Uranus, care a fost demolată, la ordinul lui Ceauşescu, pentru a face loc clădirii care poartă amprenta fostului dictator al ţării. Atunci, buldozerele au pus la pământ zeci de vile şi case mai mici, acesta fiind şi sfarşitul acestui cartier boem, care a rămas ca o rană deschisă pentru cei care locuiau acolo. În prezent, o parte din strada Uranus poate fi găsită sub Casa Poporului.Acest cartier însă nu a fost singurul monument care a fost ras de pe hartă pentru ca Palatul Parlamentului să-şi ocupe locul în centrul Bucureştiului. Biserici importante, sinagogi, Spitalul Brâncovenesc au fost victime ale lui Ceauşescu. Peste 9.000 de clădiri au fost demolate la acea vreme. Proiectul iniţial cerea distrugerea a 7.000 de imobile din centrul Capitalei, dar pe măsură ce planul evolua haotic şi, în acelaşi timp, interveneau şi ordinele „primului arhitect al ţării“, tovarăşul Ceauşescu, numărul clădirilor condamnate la dispariţie a crescut cu încă 2.000 de imobile.Printre aceste monumente se numără şi Spitalul Brâncovenesc, a cărui demolare, oficial, a fost ordonată pentru construcţia Casei poporului. Însă o legendă care umblă printre români spune că, într-o zi, în timpul unei vizite, Ceauşescu s-ar fi aflat în curtea spitalului cu cei doi dulăi ai săi, Corbu şi Şarona. În timpul acelei vizite, câinii ar fi rupt-o la goană după nişte pisici, iar toată lumea ar fi izbucnit în râs. Fostul dictator s-ar fi simţit umilit de acea întâmplare şi, imediat, ar fi ordonat demolarea spitalului.Adevărat sau nu, cert este că poveste este confirmată de poeta Ana Blandiana într-un interviu.Ana şi Ştefan, zidari sacrificaţiDupă cum spuneam mai sus, Casa Poporului nu a ruinat doar monumente, ci şi destine. Una dintre poveştile tragice aparţine unei femei din Iaşi, care este covinsă că fiul ei a murit, în urmă cu 21 de ani, pe când lucra la ridicarea Palatului Parlamentului. Bătrâna povesteşte cum copilul ei a fost dat dispărut în 1989, pe şantierul de la Casa Poporului. Îndurerată şi în ziua de azi, aceasta şi-a adus aminte cum s-au petrecut lucrurile la acea vreme.Băiatul ei, Ştefan, care avea doar 27 de ani, ar fi fost zidit într-un stâlp de la intrarea în clădire. Femeia povesteşte că fiul ei terminase Liceul Negruzzi, a dat examen la Facultatea de Construcţii din Bucureşti, nu a fost admis şi astfel, s-a angajat pe şantierul de la Casa Poporului, alături de tatăl său.Pe 1 martie, Ştefan ar fi venit acasă, iar a doua zi a plecat înapoi în Bucureşti. De atunci nimeni nu a mai ştiut nimic de el. Imediat, bătrâna s-a urcat în trenul care ducea spre Capitală. Ironia sorţii a facut ca femeia să nimerească într-un compartiment cu mai mulţi bărbaţi care munceau pe şantierul Palatului Parlamentului. Aceasta i-a auzit pe muncitori vorbind despre baiatul ei, care ar fi căzut într-un cofraj de beton şi ar fi murit îngropat acolo.De aceeaşi soartă cruntă ar fi avut parte şi o tânără zidăriţă, Ana. Însăşi Anca Petrescu, arhitectul-şef al Casei Poporului, îşi aminteşte de accidentul în care fata şi-a pierdut viaţa. „S-a dezechilibrat şi s-a prăbuşit de la o înălţime de 16 metri. În total au fost 10-15 accidente mortale, iar de fiecare dată când se întâmpla o tragedie, directorul coordonator era destituit. Am auzit şi eu despre legendele morţilor zidiţi în pereţi, ba chiar la un moment-dat se spunea că Piaţa Constituţiei este pavată cu cadavre ascunse. Aberant! După fiecare accident mortal se făcea o investigaţie militară şi cădeau capete de la nivel înalt pentru asta. Până la urmă era un şantier de stat, imens, era aproape de neevitat să nu se întâmple ceva”, a explicat arhitecta pentru adevarul.ro.Fantomele, chiriaşi pe vecieCei doi însă nu sunt singurele victime ale construcţiei-mamut din centrul Bucureştiului. Această teorie o susţine şi Mitică A., soldat la acea vreme, cel care a luat parte la lucrări. „Grupele de muncitori erau schimbate precum şosetele.Eu nu am stat decât vreo două săptămâni acolo, că să-mi ajungă la urechi avertismentul că nu trebuie să vorbesc prea multe despre ce văd, ca să-mi fie bine. Celor care lăsau impresia că-s mai «curioşi» li se făcea vânt într-un puţ şi se arunca alcool peste ei că să se creadă că au murit din cauza băuturii. Mulţi şi-au găsit sfârşitul astfel, aşa am auzit”, spune bărbatul.Legendele urbane spun că Palatul Parlamentului este bântuit de fantomele morţilor. Apar noaptea pe coridoarele celei mai mari construcţii din Europa, rup sigilii, fluieră sau fac să ţiuie sistemele de securitate.Personalul de noapte al clădirii povesteşte cum aceste fantome au început să-şi facă simţită prezenţa cu aproximativ 10 ani în urmă. „Anca” este una dintre ele. Potrivit relatărilor, năluca este o tânără de 20 de ani, cu o rochie de vară cu desen floral, care se arată doar personalului în uniformă şi cere ajutor.Chiar dacă mulţi oameni şi-au găsit sfârşitul pe şantierul de la Casa Poporului, iar legende cu morţii care bântuie şi acum clădirea au apărut inevitabil, Ceauşescu a avut grijă să construiască camere şi pasaje în care să se adăpostească în cazul unui eveniment care i-ar fi pus viaţa în pericol. „Ce a construti tata în şapte ani, nu văruiţi voi în 20“-Nicu CeaușescuLa subsolul Palatului Parlamentului se găsesc „bubulinele”, cum le numesc, în glumă, cunoscătorii, două adăposturi antiatomice. „«Bubuline». Aşa li se zice adăposturile antiatomice ale Casei Poporului. O fi făcut cineva o glumă, nu ştiu clar de unde vine denumirea. Dar numai militari selecţionaţi au lucrat acolo, fără să ştie prea clar ce execută”, povesteşte Ioan Costin, maior în rezervă.Nici legăturile secrete cu metroul nu a lipsit din planul lui nea Nicu. Deşi lucrările la construcţia Casei Poporului au fost inaugurate pe 25 iunie 1984 în prezenţa Ceauşeştilor, marele edificiu nu a fost terminat în totalitate nici până în ziua de azi. Potrivit arhitectei Anca Petrescu, instalaţiile din subteran au rămas neterminate.

Cât despre zvonul că fostul dictator şi-ar fi construit o linie secretă de metrou, arhitecta îşi aminteşte că la începutul lucrărilor a sesizat nişte „legături” subterane gata executate, însă tot armata a avut grijă să le ferească de ochii lor, acoperindu-le.