Istoria benzii desenate româneşti, din 1891 până în prezent

De la Haplea la un Harap-Alb modern, personajele de bandă desenată din România au traversat peste 100 de ani de istorie, fiind desenate de-a lungul timpului de numeroşi artişti. Am vorbit cu Dodo Niţă, critic de bandă desenată, despre momentele-cheie ale începuturilor BD-ului în ţara noastră.

Care sunt reperele naşterii benzii desenate la noi în ţară?

Banda desenată a apărut în România în 1893. În carte (n.r. Istoria benzii desenate româneşti, de Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu) scrie de 1891, pentru că atunci a apărut prima revistă din România care publica benzi desenate, dar care erau preluate din reviste străine, din Germania şi Austria. Însă primul autor român a publicat în 1893 şi era un caricaturist, Constantin Jiquidi. Banda desenată s-a dezvoltat în acea perioadă pentru că se dezvolta presa şi, paralel, publicaţiile pentru copii. Unul dintre înaintaşi era Barbu Petriceicu-Haşdeu, care a condus prima revistă de benzi desenate din România, „Amicul Copiilor“.

Presa pentru adulţi „gusta“ acest tip de ilustraţie?

În presa pentru adulţi, benzile desenate apăreau mai mult în ziarele satirice, în „Moftul român“ al lui Caragiale. De altfel, Caragiale şi Jiquidi erau foarte buni prieteni. Cand a murit Jiquidi, dramaturgul i-a scris un necrolog foarte frumos. În presa generalistă, banda desenată a ajuns abia prin anii 30, era un ziar care se numea „Timpul familiei“ şi acolo erau benzi desenate, însă tot pentru copii, fiindcă fiecare publicaţie încerca să dezvolte şi o pagină pentru copii.

Care era cel mai popular personaj de bandă desenată la vremea aceea?

Este vorba de un personaj pe care cu siguranţă îl ştii, dar nu ştiai că e de bandă desenată:Haplea. El s-a născut în 1924, în revista „Dimineaţa copiilor“, care era suplimentul ziarului „Adevărul“. Apoi mai sunt:Titilică, băiat fără frică, Tiriplic, Coana Frosa, Tudorică şi Andrei. Însă cel care a traversat epoca până în zilele noastre e Haplea;aventurile lui apar chiar şi astăzi, desenate de alţi autori, într-un ziar din Craiova. Însă e un Haplea adaptat la zilele noastre – are personalitatea şi familia de la 1930, dar acţiunea se petrece în timpul nostru, se îmbracă după moda din prezent. E o satiră a zilelor noastre în care personajul principal e Haplea, cel care se luptă cu şmecheria, cu hoţia, cu ipocrizia.Cine i-a dat viaţă lui Haplea?

În 1936, scriitorul Nicolae Batzaria l-a imaginat pe Haplea, dar în 1936 s-a mutat de la „Dimineaţa copiilor“ la „Universul copiilor“, luând şi personajul cu el. Batzaria a scris şi proze cu el, cărţi, Marin Iorda a scris o piesă de teatru, „Haplea la stăpân“. A fost desenat de mai mulţi, de regizorul Marin Iorda, în primul rând, apoi de Pascal Rădulescu. În perioada comunismului tot Iorda l-a desenat, iar după comunism şi-n zilele noastre îl desenează Viorel Pârligras. El este personajul cel mai cunoscut din BD-ul românesc şi pentru că a rezistat – toată lumea foloseşte expresia „Eşti Haplea”, adică eşti lacom, nesimţit. Etimologia cuvântului este bulgărească. Batzara fiind aromân, a preluat din regiunea lui acest cuvânt şi s-a transformat într-un brand în România.

Apoi ar mai fi Soldatul Neaţă, care a fost desenat de scriitorul şi caricaturistul Neagu Rădulescu. El apărea în ziarul „Soldatul“ al Armatei Române şi-n perioada aceea l-a trimis la război împotriva bolşevicilor. După ce a venit comunismul la putere, Rădulescu a fost pedepsit pentru asta şi n-a mai avut voie să publice vreme de 15 ani. Cu comunismul nu era de joacă. El totuşi a scăpat, fiindcă n-a făcut puşcărie, dar Batzaria, care-i trimisese şi peTudorică şi Andrei în război contra bolşevicilor şi mai şi scrisese editoriale în „Universul“ contra Uniunii Sovietice, a fost băgat în închisoare, unde a şi murit în 1952.Citeste mai mult:adev.ro/mxak3m