Institutul Militar din Năsăud, incendiat în timpul Revoluției Maghiare de la 1848-1849

Revoluția de la 1848-1849 a reprezentat pentru Europa și mai ales pentru partea sa răsăriteană un strigăt de libertate al tuturor popoarelor aflate pe drumul ireversibil al afirmării naționale și aflate încă, datorită unor multiple realități și conjuncturi istorice, în mrejele greu de înlăturat ale unor reminiscențe feudale anacronice.

În acest context revoluționar, Imperiul Habsburgic oferă tuturor celor pasionați de istoria acelor ani un evantai fără egal de evenimente în Europa secolului al XIX-lea. În Transilvania, românii, maghiarii și sașii au fost cuprinși de fervoarea ideilor naționale și fiecare își dorea realizarea deplină a acestor idealuri de cele mai multe ori contrar viziunii celorlalți. Astfel, cei care luptau pentru libertate s-au trezit de multe ori luptând unul împotriva celuilalt făcând, în cele din urmă, ca Revoluția să nu ducă la împlinirea acestor deziderate ci să constitue doar o etapă pe drumul împlinirii naționale, scrie Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, pe pagina de Facebook a instituției.

Pe teritoriul regimentului grăniceresc năsăudean, primăvara și vara anului 1849 au adus cele mai aprige lupte între insurgenții/rebelii maghiari și grănicerii năsăudeni, rămași fideli monarhiei habsburgice.

În acest context, alături de marile pierderi de vieți omenești, distrugeri materiale și de tot cortegiul de suferințe însoțitoare, ziua de 23 Martie 1849 a adus și cea mai mare pierdere din sfera patrimoniului imaterial a românilor de aici prin incendierea și distrugerea de către rebelii maghiari a Institutului Militar Năsăudean (Militär-Erziehungshaus). Referitor la aceasta, în paginile Arhivei Someșene, nr. 6 din 1926, Virgil Șotropa (unul dintre istoricii acestui ținut) scria cu durere:

„Nu era permis să mai existe școală din care să iasă atâția cărturari și mai ales ofițeri români; ba chiar și după revoluție reclădirea institutului a fost zădărnicită și împiedicată pe toate căile. Cu acest prilej au ars toate actele și documentele privitoare la viața și trecutului grănicerilor someșeni, o pierdere incalculabilă și ireparabilă pentru posteritate”.

Astăzi ne este greu să ne imaginăm cât de bogată ar fi fost istoria Bistriței și Năsăudului pentru perioada de sfârșit a Evului Mediu și a epocii moderne dacă acestă arhivă ar fi supraviețuit. Totuși, grație a ceea ce s-a păstrat și s-a îmbogățit prin cercetările efectuate de pleiada de intelectuali ieșiți din școlile năsăudene și publicate în paginile Arhivei Someșene din perioada interbelică, la care se adaugă cercetările ulterioare, mai ales cele din ultimii ani adunate în articole, studii și lucrări de doctorat, istoria regimentului grăniceresc năsăudean, a Bistriței și Năsăudului constituie astăzi una dintre cele mai consistente și fermecătoare pagini din istoria modernă a românilor transilvăneni.