Incursiune în trecutul firmei Doxa: recorduri, inovaţii şi prestigiu (P)

Istoria firmei Doxa, înfiinţată în 1889, în Elveţia, de către Georges Ducommun, se intersectează şi cu istoria personală a prinţului român George Valentin Bibescu, mare amator de aventuri. Astfel, în 1902, prinţul Bibescu parcurge cu maşina sa (un model Buick) distanţa Geneva-Bucureşti în doar 73 de ore şi 45 de minute, iar timpul-record e cronometrat cu un ceas de buzunar Doxa, dăruit de Ducommun.

Fondatorul Doxa, Georges Ducommun, s-a născut în 1868, în localitatea elveţiană Le Locle, într-o familie cu 13 copii. La 12 ani, Ducommun devine ucenic într-o unitate specializată în inserarea mecanismelor de ceas, iar la 20 de ani pune pe picioare o afacere dedicată reparării ceasurilor;o afacere pe care o susţine însă cu greutate, de vreme ce tânărul întreprinzător e nevoit să parcurgă zilnic pe jos 10 kilometri până la Chaux-de-Fonds, pentru a livra produsele personal.

Un an mai târziu, în 1889, la Neuchatel, Ducommun înfiinţează viitoarea firmă Doxa, pe-atunci „Georges Ducommun Fabrique Doxa”. Iar în 1906, firma primeşte deja o medalie de aur la Expoziţia Internaţională de la Milano. Sunt vremuri bune pentru afaceristul elveţian, care iniţiază legături cu personalităţi din lumea întreagă;printre aceastea, şi cu aventurosul prinţ român George Valentin Bibescu.

Un model Doxa – ceas de bord pentru maşinile Bugatti

În 1908, firma Doxa patentează primul ceas cu mecanism cu rezervă de energie de opt zile, în 1910, brandul Doxa e înregistrat, iar fabrica primeşte o denumire nouă, „Doxa Watch Factory”. Potrivit cererii de înregistrare a brandului, compania poate produce acum toate componentele unui ceas. Un an mai târziu, Doxa introduce şi pune în vânzare ceasurile cu rezervă de energie de opt zile şi, aproape peste tot în lume, acestea sunt folosite drept standard orar de către personalul din domeniul feroviar.

Printre primii proprietari de automobil din regiune, Georges Ducommun sesizează potenţiala legătură dintre maşini şi industria orologeriei, aşa că Doxa începe să producă ceasuri pentru bordurile automobilelor şi ale aparatelor de zbor. Iar în 1921, un model Doxa e ales de compania auto Bugatti drept ceas de bord (ceea ce face ca marca să fie asociată în istorie cu recorduri de viteză auto), dar şi drept cronometror pentru dirijabile Zeppelin, submarine sau avioane.

Premieră:secundar care se opreşte la fiecare secundă

Istoria brandului consemnează prezenţa acestuia atât în primul, cat şi în cel de-Al Doilea Război Mondial (ceasuri Doxa pe mâinile combatanţilor), iar în 1944, firma – redenumită „Manufacture des Montres Doxa” – lansează şi primul său ceas de mână cu secundar care se opreşte la fiecare secundă;ceasurile mecanice de până atunci prezentau o mişcare constantă a secundarului.

În 1957 e lansată colecţia Doxa Grafic, al cărei stil simplu şi elegant e inspirat de curentul Bauhaus;ceasurile au formă pătrată, inovatoare pentru acea perioadă, când forma rotundă domina lumea orologeriei.

Colecţia înregistrează un succes remarcabil, primind o diplomă pentru cea de-a 25-a participare la Târgul de la Basel şi una din partea Clubului de Publicitate de la Laussane, pentru standul prezentat la târgul din oraş. Zece ani mai târziu, în 1967, Doxa lansează pe piaţă colecţia de ceasuri SUB cu ecran portocaliu, care dă naştere unei adevărate „orangemania”, iar culoarea cu pricina devine un simbol al ceasurilor pentru scufundări.

În 1997, familia Jenny, cunoscută în lumea orologeriei elveţiene de patru generaţii, achiziţionează Doxa, iar în 2009, la 120 de ani de la fondarea firmei, e lansată o colecţie specială, „Château des Monts”, dar şi volumul „Doxa 1889”.

Doxa, pe tărâm românesc

Pe tărâm autohton, alături de legătura pe care fondatorul Ducommun o întreţine cu prinţul Bibescu, istoria brandului consemnează că Doxa a existat în ţara noastră chiar şi după instaurarea regimului comunist;deşi oferta oficială, pentru omul de rând, cuprindea numai mărci sovietice ca Pobeda şi Vostok, membrii nomenclaturii continuau să poarte ceasuri Doxa, prestigioase, ca pe un semn al statutului social aparte.

Se cuvine amintit şi faptul că în 1997, Academia Tehnică Militară din Bucureşti a oferit ceasuri Doxa celor mai buni absolvenţi, reluând, astfel, o veche tradiţie a instituţiei de învăţământ. Mai mult, ca o dovadă a prezenţei constante a brandului pe tărâm românesc, colecţia Muzeului „Nicolae Simache” din Ploieşti conţine o frumoasă colecţie de ceasuri Doxa (dintre care unele sunt ediţii limitate), care au gravate, de pildă, o locomotivă cu aburi, un jocheu sau scene de vânătoare. Multe dintre aceste ceasuri au aparţinut unor personalităţi ale lumii culturale sau politice româneşti.